Utilizarea solventilor ORGANICI

ARGUMENT

Dupa diversele operatiuni de prelucrare mecanica ale unei suprafete sau in timpul depozitarii obiectelor metalice pe perioade mai lungi sau mai scurte, suprafetele se impurifica cu grasimi,corpuri straine oxizi, care au o influenta negativa atat asupra aderentei cat si asupra aspectului si durabilitatii peliculelor de lacuri si vopsele.

Materiile grase de pe suprafata impiedica aderenta peliculelor, iar stratul de oxizi ramas sub aceasta favorizeaza continuarea coroziunii mai ales in cazul peliculelor organice care au o oarecare permeabilitate fata de umiditatea si oxigenul atmosferic.

Pulberele metalice, care se gasesc pe suprafata sau in unele cazuri rugozitatea mare a acesteia, provoaca o depunere neuniforma a vopselei.Acestea creaza varfuri slab acoperite care constituie centre potentiale de coroziune.

Subliniem ca de cele mai multe ori impuritatile sunt fixate de suprafata cu diverse forte:de absortie,electrostatice sau chimice,care se opun detasarii lor.Din aceasta cauza, pentru eliminarea impuritatilor este necesar sa folosim metode si utilaje care sa asigure in mod corespunzator curatarea suprafetei.

Curatarea suprafetelor in vederea vopsirii se poate face prin procedee mecanice, manuale sau mecanizate, prin degresarea cu solventi organici executata manual sau in utilaje specializate, prin metode chimice.

Alegerea metodelor de pregatire trebuie facuta cu multa atentie,in functie de felul obiectului, solicitarile corozive la care este supus, seria de fabricatie si alte considerente specifice ale intreprinderii unde se efectueaza operatiunile de pregatire si vopsire.

DEGRESAREA CU SOLVENTI ORGANICI     

Utilizarea solventilor se poate face manual sau in instalatii specializate.Materialele aderente de suprafata ca oxizii, sarurile minerale, acizii si bazele, nu pot fi inlaturate prin acest procedeu, deoarece nu sunt solubile in solventi organici organici.

O dezvoltare importanta in domeniul degresarii in solventi organici a avut loc in ultimii ani, atat din punct de vedere economic cat si din punctal efectelor asupra sanatatii.

Prin introducerea unor instalatii de degresare de tip nou, complet mecanizate si automatizate, s-a reusit sa se micsoreze intr-o masura insemnata concentratia solventului in atmosfera locului si deci si consumul de solvent.

Cercetarile de aplicare industriala si de igiena muncii efectuate pe scara larga au demonstrat ca acest procedeu este eficient in toate conditiile de fabricatie normala.

Indepartarea impuritatilor solide de pe suprafetele metalelor, in instalatiile moderne de degresare, se bazeaza pe o combinatie intre o actiune mecanica si un lichid purtator pentru transportul de pe suprafata a particulelor dislocate.

Lichidul are functia de a desface legatura dintre impuritati si suprafata, pentru a dizolva grasimile solubile.

Actiunea mecanica necesara poate fi produsa prin stropire cu jet, agitare termica sau agitare produsa pe cale ultrasonica.

In degresarea cu solvent, substantele impurificate sunt distribuite molecular in toata masa lichidului.

Din aceasta cauza are loc o impurificare in crestere a solventului pe masura ce se desfasoara procesul de degresare, iar substantele impurificate vor ramane pe piesa in momentul in care se evapora solventul.Este deci necesara indepartarea continua a acestora, fie prin filtrarea solventului prin elemente cu fire poroase, fie printr-un proces continuu de distilare.

Principalele amestecuri de hidrocarburi utilizate in cazul curatarii si al degresarii metalelor sunt tricloretilena si percloretilena.Avand in vedere proprietatile lor fizice si chimice, sunt deosebit de eficiente pentru curatarea metalului.

Atat tricloretilena cat si percloretilena sunt lichide anhidre incolore care dizolva rapid uleiuri, unsori, rasini, parafine si alte materiale insolubile in apa. Ele nu ataca metalele, sunt mult mai putin inflamabile decat ceilalti solventi organici, iar pentru marirea efectului de dizolvare pot fi incalzite cu un consum redus de energie pana la evaporare.

Avand in vedere rezistenta lor termica, ambele produse pot fi separate prin distilare de materialele dizolvate, fara a se inregistra pierderi de solvent.

Toate hidrocarburile clorurate prezinta tendinta de descompunere sub actiunea aerului a luminii si a temperaturii.Pentru micsorarea acestei tendinte, se adauga la solventi o cantitate determinata de stabilizatori, evitandu-se descompunerea sub temperatura critica(la tricloretilena 120 grade C iar la percloretilena 150 grade C).Pentru degresarea aluminiului, magneziului si a aliajelor acestora, se utilizeaza in exclusivitate percloretilena.

In functie de natura pieselor si a impuritatilor ce trebuie indepartate, este posibil sa se aplice tehnologii de degresare in faza lichida, in vapori, prin stropire la presiune ridicata, cu ultrasunete.In multe cazuri este necesar sa se aplice simultan mai multe asemenea procedee de lucru.

La degresarea in faza lichida, piesa este scufundata intr-un solvent corespunzator si se agita fie lichidul, fie piesa.

O parte din impuritatile solubile si insolubile vor fi dislocate, dar pe masura ce procesul continua, uleiul sau grasimea dizolvata va produce o pelicula de ulei pe suprafata piesei dupa evaporarea solventului.

Acest impediment se poate evita in oarecare masura prin scufundare progresiva in mai multe bai de degresare.

Prin acest procedeu pierderile de solvent sunt ridicate la cantitati mari de piese. Daca solutia este incalzita pentru a se accelera procesul de dizolvare a grasimilor, pierderile vor creste.

Degresarea in faza de vapori(fig.1) sau curatarea prin condensare este folosita de numeroase inteprinderi. In camera de vapori a acestor instalatii, vaporii fierbinti de solvent se condenseaza pe suprafetele reci ale pieselor, iar impuritatile solubile si particulele mecanice slab aderente sunt indepartate odata cu condensul ce cade inapoi in baia de solvent.

Un avantaj deosebit al degresarii este acela ca piesele care urmeaza a fi degresate vin tot timpul in contact cu condensul curat de solvent.Condensarea continua pana ce temperatura piesei o atinge pe cea a vaporilor.In aceasta etapa a procesului de degresare piesa poate fi scoasa in stare uscata.

1-ventilator

2-hota de aspiratie

3-zona de uscare

4-racitor

5-separator

6-bac de stocare

7-izolatie

8-element de incalzire

9-recipient de ulei

10-solvent

11-vapori

12-jgheab de recuperare

13-serpentina de racire

Prin acest procedeu, indepartarea impuritatilor insolubile este insuficienta si din aceasta cauza este necesara o scufundare cu agitare, in solventul lichid.Piesele cu pereti subtiri se incalzesc foarte repede in spatiul de vapori al instalatiei, condensarea pe suprafetele lor incetinind dupa un timp scurt.

Degresarea prin procedeul vapori-lichid prezinta o serie de avantaje tehnologice certe si asigura indepartarea corespunzatoare a particulelor mecanica aderente.Prin acest procedeu piesa este supusa initial la o degresare prin condensare si apoi agitata intr-o baie cu solvent curat.

Trecerea piesei, la scoatere prin atmosfera de vapori realizeaza operatiunea de uscare.

Instalatiile de degresare de acest tip pot asocia la faza lichida o agitare cu ultrasunete.