Medicamente din calasa esterilor si grasimilor

MEDICAMENTE DIN CALASA ESTERILOR SI GRASIMILOR

1. ESTERI AI ACIDULUI AZOTOS SI AZOTIC.

Actiunea principoala a acestor compusi este relaxarea muschilor netezi, indeosebi ai vaselor sanguine capilare. Efect lor farmacodinamic principal este scaderea presiunii sanguine. O actiune deosebit de pronuntata o au produsii asupra vaselor coronare si sunt intrebuintatai in specialla bolnavi cu angina pectorala, pentru ameliorarea crizelor acute dureroase, cat si pentru preintanpinarea lor.

Actiunea farmacologica a acestor compusi se datoreste ionului de nitrit, (nitros):

O=N–O– -NO2

care poate proveni fie din nitratul de sodiu, fie din esterii nitrosi sau esterii acidului azotic, care au o actiune identica; ionul nitric este redus in organism in ionul nitros.

Acesti esteri, atunci cand sunt absorbiti si hidrolizati repede, pot actiona imediat, de exemplu nitritul de amil, trinitratul de gliceril. Daca eliberarea de ioni nitrosi este lenta, atunci ei pot actiona mai prelungit de ex. tetranitratul de pentaeritrita (Pentalong, Nitropector), mononitratul izosorbidei (Isosorbid, Monicor etc).

Nitratii poliolilor au actiune prompta (2 – 3 minute). Se absorb foarte usor prin mucoasa bucala ceea ce permite o administrare sublinguala. La administrare orala se absorbt mai incet, dar actiune de 1 – 6 ore, din care cauza se folosesc atat in crizele de anghina pectorala cat si preventiv.

1.1. NITRIT DE AMIL. Mr 117

C5H11–O–N=O Lichid limpede, putin galben, volatil, inflamabil, cu miros de fructe. p.f. = 96 –99 ºC. Vasodilatator energic si antispasmodic. Se administreaza prin inhalatii, in angina pectorala.

1.2. GLYCERYLI TRINITRATIS. Mr 227,1

Trinitrat de gliceril.

Sinonim. Trinitroglicerina. Trinitrina, Nitromint si inpropriu zis: Nitroglicerina.

Se obtine din glicerina de inalta puritate, sub 30 ºC, cu un amestec sulfonitric de 41 % HNO3, 58 % H2SO4 si 1 % H2O, in reactoare cu amestecare perfecta si flux continuu, urmata de decantare, separare si spalare.

CH2–OHCH2–O–NO2

I H2SO4 I

CH–OH + 3HNO3 ------------→CH –O–NO2

I I

CH2–OH CH2–O–NO2

Glicerina Acid azotic Trinitrat de gliceril

Este cel mai folosit coronaro-dilatator, actiunea apare la 2 – 3 minute de la administrare si dureaza circa 30 minute. La administrare locala cutanata ca unguent dilata venele, care devin proeminente, si se usureaza administrarea i.v. a medicamentelor. Intra in compozitia sistemelor transdermice.

Produsul explodeaza puternic la incalzire sau la usoara lovire, transformandu-se numai in produsi gazos cu o marire extraordinara de volum.

2 C3H5N3O9 --→ 6CO2 +3N2 + 5H2O + 1/2O2

Trinitrat de gliceril

Act. farmacocinetica. Biodisponibilitate prin absorbtie subliguala este de 40 %. Latenta 2 – 3 minute, durata actiunii 10 – 40 minute. Se absoarbe bine si din tubul digestiv si dupa aplicare cutanata, dar latenta si durata sunt mai lungi. Ungentul 2 % aplicat pe torace sau flacuri determina efect dupa 15 – 30 minute, cu durata de 3-6 ore. Comprimatele retard pot actiona 6-10 ore.

Actiune farmacodinmica. Produce veno- si arteriolo-dilataie, diminua munca inimii si nevoia de oxigen. Dilata coronarele si diminua presiunea ventriculara endodiastolica.

Indicatii: compr. obisnuite (bucale) – tratamentul crizelor de angina pectorala; tratament preventiv pe termen foarte scurt (sau precritic) al crizelor anginoase. Trat. profilactic al crizelor de angina pectorala.

Dispozitive transdermice. Se aplica pe piele intr-o zona sanatoasa uscata si curata, cu pilozitate redusa. Se incepe cu Nitroderm TTS 5, cate un sistem pe zi . ulterior in cazul unui raspuns nesatisfacator, se poate trece la Nitroderm TTS 10, un sistem zilnic. Daca apar fenomene de tahifilaxie (tahi- + gr. Phylaxis = aparare, inseamna diminuarea progrsiva la o substanta farmacodinamic activa , care se administreaza repetat si frecvent), se foloseste tratament intermitent, cu interval liber de 8 – 12 ore pe zi, mai ales in cursul noptii.

Formele retard. Profixaia si tratamentul anginei de efort si vasospastice. In insuficienta cardiaca pentru suplimentarea tratamentului digitalic si diuretic. Nu se administreaza formele retard in tratamentul atacului de angina pectorala

Aerosoli. Prevenirea atacului anginos prin adm inaintea efortului fizic. Terapia adjuvanta in cazurile de urgenta de insuficienta cardiaca stanga (astma cardiac). Pentru scaderea presiunii de umplereIMA (infarct miocardic acut).

Solutia injectabila. IMA cu si fara insuficienta ventriculara stanga. Insuficienta ventriculara stanga cu EPA (edem pulmonar acut) si subacut. Criza hipertensiva cu decompensare cardiaca.

Reactii adverse: hipotensiune arteriala, sincopa (pierderea temporara de constienta), lipotimie (mai frecvent la varstnici si hipertensivi). Cefalee, durei ale globilor ocular, methemoglobinemie (este un derivat datorat oxidarii hemoglobinei cu unele substante; sunt cazuri congenitale cand nu se poate combina Hb cu O2). Toleranta.

C.ind. hipertensiune intracraniana, cardiomiopatie hipertrofica.

Precautie. Ateroscleroza, glaucom, hipertensiune arteriala.

Interact. Alcoolul creste severitatea cefaleei si favorizeaza lipotimia; tutunul scade efectul nitroglicerinei.

Prod. farm:

- LENITAL, sol. perf.; caps. ret.

- MAYCOR NITRO SPRAY, aerosol 0,4 mg/doza

- MINITRAN –5 si –10; transderm. 18 mg; 36 mg.

- NITRODERM TTS 5; sau 10 sistem transdermic continand 25 mg nitroglicerina si eliberand 5 mg nitroglicerina in 24 ore in functie de suprafata de contact a sistemului terapeutic care este de 10 cmp. Idem cu 50 mg si elibereaza 10 mg/24 ore.

NITROGLICERINA (Sicomed), cp. 0,5 mg.

NITROMINT, aerosol 0,4 mg/doza; cp. rt 2,6mg.

- TRINITROSAN, fiole 5 mg/ml in etanol 77%, cu 2 g ulei de ricin 25-poli(oxi- etilenic).

1.2.1. GLYCERYLI TRINITRATIS SOLUTIO CONCENTRATA FR X.

Solutie concentrata de trinitrat de gliceril.

Sinonim. Solutie concentrata de nitroglicerina.

Solutia concentrata de trinitrat de gliceril este o solutie de trinitrat de 1,2,3-propantriol in alcool. Contine cel putin 9,5 % si cel mult 10,5 % trinitrat de gliceril.

ATENTIE. Trinitratul de gliceril poate exploda prin lovire sau prin incalzire excesiva. Se recomanda manipularea produsului sa se efectueze numai in cantitati mici si cu precautie.

Descriere. Lichid limpede, incolor, cu miros de alcool.

Solubilitate. Miscibila cu acetona si eter.

Identificare. La 1 ml solutie concentrata de trinitrat de gliceril se adauga 9 ml alcool R si 1 ml hidroxid de sodiu 100 g/l R si se tine pe baia de apa pana la evaporare completa a alcoolului. Reziduul obtinut se amesteca cu 1,5 g hidrogenosulfat de potasiu (KHSO4) R si se incalzeste pe sita pana la carbonizare; se percepe un miros intepator de acroleina.

Densitate relativa: 0,840 – 0,860.

Conditii de calitate si purita urmaresc dupa FR X, aciditate; sulfati; acid nitros.

Conservare. in recipiente bine inchise, ferit de lumina, la cel mult 15 ºC. SEPARANDUM.

Se pastreaza cat mai departe de surse de caldura.

Actiune farmacologica si intrebuintari. Antianginos.

Inhalata in cantitati mai mari decat dozele uzuale, sau la o manipulare mai prelungita, produce puternice dureri de cap.

Produs farmaceutic:

-sub forma de spray.

1.3. PENTAERYTHRITYLI TETRANITRAS

Pentaritril tetranitrat. Mr 316

Descriere. Pulbere cristalina, insolubila in apa, putin solibila in alcool si eter, foarte solubila in acetona. Se obtine similar ca si compusii anteriori.

Se intrebuinteaza incorporat in lactoza (pentru a-l face sa nu explodeze) ca vasodilatator cu actiune lenta.

O2NO–H2C CH2–ONO2

/

C

/

O2NO–H2CCH2–ONO2

Produse farmaceutice:

NITROPECTOR, cp. 20 mg; P – 6L.

PECTONIT, cp. 20 mg; P – 6L.

PENTALONG, cp 50 mg; P – 6L.

Ind. – in profilaxia si tratamentul de lunga durata a anginei pectorale.

Fcin. - Absorbtie digestiva buna.

Fdin. - Efecte similare nitroglicerinei. Latenta 1 ora, durata actiuni 4 – 8 ore.

Prec. - Glaucom, varstnici, coducatori auto, piloti, muncitori langa masini periculoase si la inaltime.

Adm. - oral, inaite de masa, 10 – 30 mg de 2 – 4 ori/zi, pana la 60 mg de 2 – 4 ori/zi.

1.4. ISOSROBID DINITRAT P-6L

Fcin. Absorbtie perliguala, digestiva, cutanata. Dupa administrare perlinguala atinge concentratii plasmatice eficiente in 5 –10 minute. Se excreta prin urina.

Fdin. Efecte asemanatoare nitroglicerinei. Latenta si durata actiunii pentru comprimate sunt: 5 – 10 minute, respectiv 1 – 2 ore dupa administrare subliguala; 20 – 30 minute, respectiv 3 – 6 ore, dupa administrare orala; o ora, respectiv 6 – 10 ore pentru compr. retard; 30 – 60 minute, respectiv 10 – 12 ore, pentru unguent 10 %.

Ind. Ra. Cind. Prec.- asemanator cu nitroglicerina.

Adm. oral profilactic in angina pectorala 5 – 20 mg de 2 – 4 ori/zi. La nevoie se creste gradat pana la 120 mg, in 2 –3 prize. In criza angor 5 10 mg sublingual. Comprimate retard de 2 ori/zi. In acalazie 5 – 10 mg sublingual cu 15 minute inainte de masa sau 10 mg oral cu 30 – 60 minute inainte de masa.

Produse farmaceutice:

ISODINIT, cp. 10 mg; ret. 20 mg.

- ISOMACK SPRAY, spray, 20 ml =17 g = 200 pufuri, cu 1,25 mg/doza (un puf = 0,9 ml) sol. etanolica. Produsul se pulverizeaza in cavitatea bucala. NU SE VA INHALA!

ISOSORBID DINITRAT(Arena) cp, 10 mg (LaborMed), cp. 10 mg; etc.

ROMISODIN (Sicomed) cp, 10 mg; 20 mg.

MAYCOR RETARD, cps, ret. 20 mg; 40 mg; ct. x 50.

1.5. ISOSRBID MONONITRAT P-6L

Ind. profilaxia si tratament de intretinere al anginei pectorale. IC (insuf. card.) cronice.

Ci. hipersensibilitate la nitrati, colaps circular acut, soc cardiogen, HTA severa.

Ra. Cefalee, HTA ortostatica, tahicardie reflexa cu senzatie de ameteala, somnolenta, greata, inrosirea fetei si eritem (coloratie congestiva –roseata- pielii) alergic, colaps (insuficienta circulatie acuta), insotit de sincope (pierderea temporala de constienta cu instalare brutala, insatita de rarirea batailor cordului si sau scaderea debitului cardiac), si bradiaritmii (numar scazut al batailor inimii).

Dz. Initial 20 mg de 2x/zi, crescut la nevoie la 40 mg de 2x/zi.

Produse farmaceutice:

MONO MACK, cpr. 20 mg si 40 mg;

MONO MACK DEPOT, cpr. retard a 100 mg;

OLICARD RETARD 40 SI 60, caps. respectiv 40 si 60 mg;

PENTACARD, cpr. 10; 20 si 40 mg

2. ESTERI AI ACIDULUI FOSFORIC.

Dintre esteri acidului fosforic, prezinta importanta compusii la care componenta alcoolica este glicerina; sunt utilizati monoesterii bibazici sub forma de saruri neutre de exemplu: sodiu; calciu. Acesti produsi corespund esterilor fosforici din produsii naturali, respectiv: fosfatide si sunt folositi ca tonice si reconstituante, completind insuficientele de fosfor din organism.

8.2.1.     NATRII GLYCEROFOSFAS FR X.

ONa

/ CH2–OH ONa

CH2–O–P=O I/

I CH – O – P=O

CH–OH ONa I

I CH2–OH ONa

CH2–OH

α-glicerofosfat de sodiu β-glicerofosfat de sociu

Glicerofosfat de sodiu este un amestec, in proportii variabile, de saruri de sodiu ale acizilor 1,2,3-propantriol-1-monofosforic (α-glicerofosfat de sodiu) cu sase molecule de apa (Mr 324,1) si 1,2,3-propantriol-2-monofosforic (β-glicerofosfat de sodiu) cu cinci molecule de apa (Mr 306,1).

Descriere. Pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust amar si sarat; slab eflorescenta.

Solubilitate. Usor solubil in apa, practic insolubil in alcool.

Solutia pentru analizat. 5,0 g glicerofosfat de sodiu se dizolva in 20 ml apa proaspat fiarta si racita si se completeaza cu acelasi solvent la 50 ml.

Preparare. Se obtine prin incalzirea unui amestec calculat de glicerina si fosfat monosodic, in vid la 130 – 180 ºC.

Identificare. – 0,1 g glicerofosfat de sodiu se calcineaza; se degaja vapori iritanti de acroleina (denota prezenta glicerinei). Reziduul dizolvat in 3 ml acid nitric 250/l R, se adauga 3 ml molibdat de amoniu in acid nitric R si se incalzeste; se formeaza un precipitat galben (se pune in evidenta ionul fosfat identificat cu molibdat de amoniu).

-La 5 ml solutie de analizat se adauga 2 ml clorura de calciu 200 g/l R; solutia trebuie sa fie limpede sau sa fie cel mult opalescenta. Prin incalzirea acestei solutii la fierbere se formeaza un precipitat abundent, alb, care se redizolva partial la racire.

-50 mg glicerofosfat de sodiu umectat cu acid clorhidric 100 g/l R coloreaza flacara in galben (denota prezenta sodiului).

Conditiile de calitate si puritate se refera la: alcalinitate; arsen; bariu; cloruri; fer; fosfati; metale grele; sulfati; reziduu prin calcinare.

Dozare. (determinare cantitativa) Se face dupa FR X, dupa cum urmeaza: 0,5 g glicerofosfat de sodiu se dizolva in 50 ml apa, se adauga metilorange-solutie I si se titreaza cu acid clorhidric pana la coloratie galben-portocalie.

Conservare. In recipiente bine inchise.

Actiune farmacologica si intrebuintari. Remineralizant.

8.2.2.     CALCII GLYCEROPHOSPHAS FR X.

Glicerofosfat de calciu. Mr 210,1 (substanta anhidra)

O

// CH2–OH O

CH2–O– P– O I//

I CH – O – P – O

CH–OH O – Ca I

I CH2–OH O – Ca

CH2–OH

α-monoglicerofosfat de calciu β-monoglicerofosfat de calciu

Glicerofosfat de calciu este format dintr-un amestec in proportii variabile de saruri de calciu ale acizilor α si β-monoglicerofosforici, cu un numar variabil de molecule de apa (n · H2O).

Descriere. Pulbere amorfa sau cristalina, alba, fara miros, cu gust slab amar. La 150 ºC se deshidrateaza, iar la 170 ºC se descompune.

Solubilitate. Solubil in glicerol, putin solubil in apa, practic insolubil in eter si alcool.

Prin fierbere in solutie apoasa se decompune.

Prezenta acizilor, in special a acidului citric sau a acidului glicerofosforic, mareste solubilitatea in apa.

Preparare. Prin tratarea glicerofosfatului de sodiu cu clorura de calciu.

Identificare. – 30 mg glicerofosfat de calciu se dizolva in 10 ml apa si se adauga 0,15 ml oxalat de amoniu 40 g/l R; se formeaza un precipitat alb (oxalat de calciu), solubil in acizi minerali (identificarea ionului de calciu).

O O

////

CH2– O – P – O CH2–O – P–O–NH4 COO

I COONH4I │

CH–OHO – Ca + I ----→ CH–OHO – NH4 + → │ Ca

I COONH4I │ /

CH2–OH CH2–OHCOO

Oxalata de calciu (pp alb)

-La 0,1 g glicerofosfat de calciu se adauga 1 g hidrogenosulfat de potasiu R si se incalzeste; se degaja vapori de acroleina cu miros caracteristic (identificarea glicerinei).

-0,1 g glicerofosfat de calciu se calcineaza si reziduul se dizolva in 3 ml acid nitric 250 g/l R; se adauga 3 ml molibdat de amoniu in acid nitric R si se incalzeste; se formeaza un precipitat galben.

Conditii de calitate si puritate dupa FR X: aciditate-alcalinitate; acid citric; arsen; calciu; carbonati; cloruri; fer; fosfati; metale grele; sulfati; glicerol; substante organice usor carbonizabile; pierdere prin uscare; reziduu prin calcinare.

Dozare. Glicerofosfatul de sodiu se dizolva in apa, se trateaza cu acid clorhidric 1 mol/l, se adauga metilorangesolutie I, si se titreaza cu hidroxid de sodiu1 mol/l pana la coloratie galbena.

Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de umiditate.

Act. farm. si intreb.: Recalcifiant.

2.3. GLICEROFOSFAT DE FIER.

Se obtine prin tratarea glicerofosfatului de calciu, cu o solutie de sulfat feros proaspat preparat. Se descompune la lumina. Se pastreaza in recipiente bine inchise de culoare inchisa. Utilizat in anemii si ca reconstituant.

2.4. GLICEROFOSFAT DE MAGNEZIU.

Rar se intrebuinteaza ca reconstituant si in anemii.

3. ESTERI AI ACIZILOR ORGANICI.

3.1. ACETATUL DE ETIL.

CH3–COOC2H5Mr 88

Descriere. Lichid incolor, cu miros placut caracteristic.

Preparare. Prin esterificarea directa a alcoolului etilic cu acid acetic, in prezenta acidului sulfuric.

H3C–COOH + HO–CH2–CH3 ↔ H3C –CO·OCH2 –CH3 + H2O

Acid aceticalcool etilic acetat de etil

Intrebuintare. Se utilizeaza extern pentru proprietati analgezice locale; indicat in nevralgii; dureri reumatice; sub forma de linimente (solutii) si frictiuni.

Intern. Are actiune antispasmodica; expectoranta si stimulenta.

In industrie. Solvent organic; materie prima in sinteze chimice.

Produse farmaceutice:

- FRECTIE GALENICA, (DIANA FRICTIE); OTC sol. uz ext. mentol 0,35 g; eter acetic 4,06 g; alcool 39.66 g; apa distilata ad 100 ml; fl. x 50 ml sau 100 ml.

FRECTIE GALENICA FORTE PP; OTC sol. ext.

Ind. revulsiv analgezic local. Dz. Extern, frictiuni locale. C.ind. La copii sub 3 ani.

3.2. GLICERIDELE, GRASIMILE (ULEIURI VEGETALE).

Gliceridele sau grasimile sunt esteri ai glicerinei cu acizi alifatici monocarboxilici superiori.

Compozitia chimica a grasimilor a fost pusa in evidenta prima data in 1814 de chimistul francez Eugen Chevreul (1786 – 1889).

Glicerina, descoperita de Scheele in 1780 in lesiile reziduale de la fabricarea sapunului, este un alcool polihidroxilic, respectiv propantriol (1,2,3).

Grasimile sunt produsi natrurali de origina animala si vegetala (cunoscuti sub denumirea de ulei vegetal), avand formula generala:

CH2–OCO–R

I

CH–OCO–R1

I

CH2–OCO–R2

unde R; R1 si R2 sunt radicali alchilici superiori identici sau diferiti.

In general, cei trei hidroxili ai gliceroluli sunt sunt esterificati cu acizi diferiti. Acizii care intra in compozitia grasimilor sunt acizi monocarboxilici cu numar par de atomi de carbon, saturati sau nesaturati, numiti: acizi grasi, sau acizi monocarboxilici superiori. In functie de frecventa si proportia in care acizii monocarboxilici superiori intra in compozitia grasimilor, acestia sunt grupati in acizi principali ( acidul oleic, cel mai principal, apoi acidul palmitic, stearic, miristic etc.) si acizi secundari.

Unele sunt solide, altele lichide, dupa proportia de acizi saturati sau nesaturati care intra in compozitia lor.

Uleiurile vegetale sunt amestecuri naturale complexe de substante din grupa lipidelor formate din:

-lipide simple, in care se includ: gliceridele si cerurile;

-lipide compuse in care se includ: fosfatidele, cerebrozidele si sulfolipidele;

-substante rezultate prin hidroliza lipidelor simple sau compuse in care se includ: acizi grasi, alcool si steroli, carotenoide, vitamine liposolubile (D,E,K).

Gliceridele sau grasimile neutre constituie principalul component, reprezentand 97,5 – 99 % din materii grase vegetale, in timp ce celelalte categorii de lipide, constituie susbstante de insotire a gliceridelor.

Nu pot fi distilate fara descompunere.

La cele solide topirea are loc dupa o prealabila inmuiere. Multe gliceride au puncte de topire duble sau chiar triple, fenomen explicat prin mai multe forme polimorfe.

Solubilitate. Grasimile sunt insolubile in apa si in alcool, cu exceptia Ricinum oleum, care se dizolva in alcool. Grasimile sunt solubili in eter, sulfura de carbon, benzen, toluen, cloroform, tetraclorura de carbon, benzina si in alti solventi organici.

Grasimile, fiind esteri, pot fi scindate in glicerina si acizi corespunzatori, prin hidroliza sau prin saponificare cand rezulta glicerina si sapunul aferent hidroxidului utilizat, de exemplu sapun de sodiu daca saponificarea s-a petrecut in prezenta hidroxidului de sodiu (sapun solid); in situatia hidroxidului de potasiu rezulta sapun de potasiu (sapun moale).

Prin hidrogenare catalitica, grasimile sunt solidificate, prin saturarea tuturor duble legaturi pe care le contin acizii nesaturati ce intra in compozitia lor.

Pentru caracterizarea tehnica a grasimilor se determina in general:

indice de aciditate. Dupa FR X, prin indice de aciditae se intelege numarul de miligrame de hidroxid de potasiu necesar pentru neutralizarea acizilor grasi liberi continuti in 1 g proba de analizat (uleiuri grase, uleiuri volatile, balsamuri, ceruri);

indice de saponificare. In conformitate cu FR X, prin indice de saponificare se intelege numarul de miligrame de hidroxid de potasiu necesar pentru neutralizarea acizilor liberi si a acizilor rezultati din saponificarea a 1 g proba de analizat;

indice de ester. Potrivit FR X, prin indice de ester se intelege numarul de miligrame de hidroxid de potasiu necesar pentru neutralizarea acizilor grasi rezultati din saponificarea a 1 g proba de analizat. Se calculeaza dupa formula:

IE = IS – IA

In care:

IE = indice de ester;

IS = indice de saponificare;

IA = indice de aciditate.

indice de iod. Conform FR X, prin indice de iod se intelege numarul de grame iod fixat pe 100 g produs de analizat. Indicele de iod reprezinta gradul de nesaturare a acizilor din grasimi;

indice de peroxid. Prin indice de peroxid (FR X) se intelege numarul de mililitri de tiosulfat de sodiu 0,01 mol/l oxidat de iodul eliberat din acidul iodhidric prin actiunea peroxizilor din 1 g proba de analizat;

indice de refractie. Prin indice de refractie fata de aer ,,n” (FR X) se intelege raportul dintre viteza luminii in aer si viteza luminii in proba de analizat. Indicele de refractie este egal cu raportul dintre sinusul unghiului de incidenta ,,α” si sinusul unghiului de refractie ,,β”.

sin α → unghiul de incidenta

indice de refractie → n = ----------

sin β → unghiul de refractie

Gliceridele sunt urilizate ca excipienti, vehicule, solvent la prepararea preparatelor parenterale; unguente; supozitoare; ovule; creme cosmetice etc.

3.2.1. CACAO OLEUM FR X.

Unt de cacao

Sininime. Butyrum Cacao, Oleum Theobromatis.

Provenienta. Untul de cacao este grasimea obtinuta din semintele de Theobroma Cacao L. (Sterculiaceae).

Din punct de vedere chimic , este un amestec de trigliceride ale acizilor grasi saturati (acidul palmitic, stearic, arahidic) si nesaturati (acidul oleic).

I¯ P I¯ O |¯ O I¯ P P = rest de acid palmitic I¯

├– O ├–P ├– S ├− O O = rest de acid oleic I–

I_ S I P I S I‗_O S = rest de acid stearic L

Triglicirida palmito- Triglicerida oleodi- Triglicerida oleo- Triglicerida palmito- Rest tri-

Oleostearina palmitina distearinadioleina gliceridic

└----- ----- -------- 78% ----- ----- --------------┘

Palmitooleostearina, oleodipalmitina si oleodistearina constituie circa 78 % din masa untului de cacao. Caracteristic trigliceridelor si untul de cacao prezinta mai multe forme izomorfe, denumite γ, α, β‛, β, din care primele trei sunt sunt instabile si trec in forma β stabila. Polimorfizmul apare atunci cand sunt prezente mai multe forme.

Experienta. Untul de cacao se incalzeste la 40 ºC, dupa care topitura se raceste brusc la 0 ºC pana cand se solidifica si apoi se incalzeste treptat la 10 ºC, se formeaza in principal modificarea γ. Aceasta se topeste la 18 ºC si se solidifica in forma α, care are punctul de topire de 21 – 22 ºC, aceasta se solidifica si trece in forma β', cu punct de topire ́28 – 31 ºC. Din aceasta se formeaza in final modificarea β, cu punct de topire de 34,5 ºC.

Pentru a preveni modificarile instabile (izomorfe), topirea untului de cacao se face pe baia de apa pana la temperatura de 36 ºC, in cazul prepararii supozitoarelor si ovulelor prin topire si turnare.

Descriere. Masa grasa solida, galbuie, cu miros de cacao si gust aromat.

Solubilitate. Usor solubil in benzen, cloroform, eter, eter de petrol, putin solubil in alcool, practic insolubil in apa.

Punct de topire: 30 – 35 ºC.

Indice de adiditate. Cel mult 2,25.

Indice de iod: 32 – 3

Indice de saponificare: 188 – 195.

Indice de refractie: 1,454 – 1,45

Conditii de calitate si puritate (FR X) se refera la: adsorbtia luminii; aciditate-alcalinitate; grasimi straine.

Grasim straine. 5,0 g unt de cacao se dizolva in 15 ml eter R. Solutia trebuie sa ramana limpede timp de 24 h la 12 – 15 ºC.

Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina, la loc racoros.

3.2.2. HELIANTHI OLEUM FR X.

Ulei de floarea-soarelui.

Ulei de floarea-soarelui este uleiul fix obtinut, prin presare la rece si centrifugare sau prin alte procedee mecanice, din seminte fara pericarp ale plantei Helianthus annus L (Compositae).

Uleiul de floarea-soarelui este constituit din gliceridele acidului oleic (22 – 39 %), linoleic (55 - 68 %), palmitic (3,5 – 4 %), stearic (1,5 – 3 %), arahic (0,6 –0,8 %).

Descriere. Lichid uleios, limpede, de culoare galben-aurie, cu miros slab caracteristic.

Solubilitate. Foarte usor solubil in benzina, cloroform, eter si ulei de terebentina, greu solubil in apa.

Parametrii tehnici

Densitate relativa: 0,917 – 0,924.

Indice de aciditate. Cel mult 2.

Indice de iod: 119 – 136.

Indice de peroxid. Cel mult 10.

Indice de refractie: 1,473 – 1,476.

Indice de saponificare: 185 – 196.

FR X indica controlul ,,impuritatilor inrudite chimic”.

Conservare. in recipiente bine inchise, ferit de lumina, la rece.

Urilizare. Solvent pentru realizarea diferitelor forme farmaceutice; intra in compozita excipientilor pentru unguente, preparate cosmetice etc.

3.2.3. HELIANTHI OLEUM NEUTRALISATUM FR X.

Ulei de floarea soarelui neutralizat.

Preparare

Helianthi Oleum 100 g

Natrii carbonas R q.s.

Aqua destillata q.s.

Se determina indicele de aciditate al uleiului si se exprima aciditatea libera in acid oleic % m/m.

Daca uleiul de floarea soarelui are indice de aciditae mai mic sau egal cu 0,2, neutralizarea nu mai este necesara.

Pentru neutralizare se foloseste o cantitate de carbonat de sodiu (Na2CO3 ·10 H2O), egala cu de doua ori cantitatea de acid oleic din uleiul de floarea-soarelui folosit dizolvat, prin incalzire la 40 ºC, intr-o cantitate de apa egala cu jumatate din masa carbonatului de sodiu. Solutia obtinuta se adauga, picatura cu picatura si sub agitare energica, peste uleiul incalzit la aproximativ 40 ºC. Dupa 24 h, uleiul de floarea-soarelui se decanteaza intr-un flacon peste 5 g sulfat de sodiu anhidru (Na2SO4), se agita energic si se filtreaza dupa alte 24 h.

Descriere. Lichid uleios, limpede, de culoare galben-aurie, fara miros sau cu miros slab caracteristic.

Conditii de calitate. Sa corespunda prevederile FR X la monografia ,,Helianthi Oleum”.

Indice de aciditate. Cel mult 0,2.

Indice de peroxid. Cel mult 5.

Absorbtia luminii. Absorbtia solutiei 0,1 % m/V in ciclohexan reactiv determinata la 270 nm trebuie sa fie de cel mult 0,25 dupa FR X.

Conservare. In recipiente de capacitate mica, inchise etans, ferit de lumina.

Observatie. La prepararea solutiilor injectabile uleioase si a picaturilor pentru ochi se foloseste uleiul de floarea-soarelui neutralizat si sterilizat cu aer cald timp de 3 h la 140 ºC.

8.3.2.4.          RICINI OLEUM FR X.

Ulei de ricin

Uleil de ricin este un ulei gras obtinut prin presare la rece a semintelor plantei Ricinus communis L. (Euphobiaceae).

Uleiul de ricin este constituit din gliceridele acizilor grasi: ricinoleic (86 – 92 %), linoleinic (3 – 6 %), palmitic si stearic (1 –2 %).

Descriere. Lichid limpede, uleios, vascos, incolor. O eventuala coloratie nu trebuie sa fie mai intensa decat coloratia etalonului indicat de FR X.

Prin racire la 0 ºC se tulbura, iar la –16 ºC se prinde intr-o masa albicioasa.

Solubilitate. Miscibil cu acid acetic, alcool absolut, cloroform si eter.

Densitate relativa: 0,952 - 0,966.

Indice de refractie: 1,477 – 1,481.

Indice de aciditate. Cel mult 3,0.

Indice de hidroxil. Cel mult 150.

Indice de iod: 80 – 8

Indice de peroxid. Cel mult 5,0.

Indice de saponificare: 176 – 187.

Uleiuri straine. Control dupa FR X. – la 2 ml ulei de ricin se adauga 8 ml alcool etilic reactiv; trebuie sa se obtina o solutie limpede.

-10 ml ulei de ricin se agita cu 20 ml eter de petrol R; stratul inferior separat trebuie sa fie de cel putin 16 ml.

Ulei obtinut prin extractie sau presare la cald, conform FR X: - 3 ml ulei de ricin se dizolva in 3 ml cloroform R, se adauga 1 ml acid sulfuric R si se agita timp de 3 min; amestecul se poate colora in rosu-brun, dar nu in brun-negru.

Conservare. In recipiente bine inchise, pline, ferit de lumina, la loc racoros.

Actiune farmacologica si intrebuintari. Purgativ. Indicat in consstipatii spastice.

DTU p.o. 5,00 - 30,00 g pentru o data si pe 24 h. In doze mici 5 – 10 g laxativ; in doze mari 15 – 40 g purgativ; actioneaza in 2 – 6 ore. Se poate administra sub forma de emulsii, sau emulsii cu galbenus de ou si 150 g apa.

8.3.2.5.          LINI OLEUM FR IX.

Ulei de in.

Ulei gras obtinut prin presarea la rece a semintelor plantei Linum usitatissimum L. (Linaceae).

Uleiul de in este constituit din gliceridele acizilor grasi: linolenic (35 – 65 %), oleic (12 – 34 %), linoleic (7 – 27 %), miristic (4 – 7 %), palmitic (2 – 5 %), stearic (0,3 – 0,9 %).

Descriere. Lichid limpede, galben, cu miros caracteristic si gust slab perceptibil. Uleiul de in intins in strat subtire pe o placa de stical si tinut la temperatura obisnuita, timp de o saptamana, formeaza o pelicula elastica, flexibila - transparenta. Racit la –16 ºC ramane limpede.

Solubilitate. Miscibil in orice proportie cu eter, cloroform, benzina si ulei de terebentina, greu solubil in alcool.

Conservare. In recipiente pline, bine inchise, ferit de lumina, la loc racoros.

Utilizare. Protector al pielii – cicatrizant in arsuri si plagi ale tegumentului. Se adm. extern sub forma de emulsii. Exemplu: Liniment oleo-calcar.

8.3.2.6.          JECORIS OLEUM FR IX.

Ulei de peste.

Sinonime. Untura de peste.

Provenienta. Ulei gras purificat prin racire la 0 ºC, obtinut din ficatul proaspat sau conservat prin frig al pestelui Gadus morrhua L. si al altor specii de Gadus (Gadidae), cu un continut de cel [utin 850 U.I. vitamina A/g si D (cel putin 85 U.I./g).

Descriere. Lichid uleios limpede, galben-deschis, cu miros si gust de peste.

Conservare. In recipiente pline inchise, ferit de lumina, la loc racoros.

Utilizare. Agent nutritiv cu un continut cu un continut bogat de vitamine si calorii, foarte bine resorbabil; prin continutul in vit. D actioneaza in metabolismul osos, in procesul de depunere a calciului in oase.

Produse farmaceutice:

JECOLAN, ung. tub; OTC.

JECOZINC, ung. tub.; OTC.

3.2.7. ULEIURI SI GRASIMILE HIDROGENATE.

Sunt produse obtinute prin innobilare respectiv cresterea consistentei prin hidrogenarea acestor produse.

3.2.7.1. ULEI DE ARAHIDE HIDROGENAT.

Provenienta. Acest produs se obtine prin saturarea acizilor grasi nesaturati aflati in ulei de arahida cu hidrogen.

Descriere. Masa alba, aproape fara gust si fara miros, cu un punct de fuziune in functie de sortiment, de 34 – 38 ºC.

Utilizare. Se asociaza cu alte componente, de exemplu cu stearat de propilenglicol etc. pentru baze de supozitoare.

3.2. GLICERIDE SEMISINTETICE.

Aceasta categorie de produse constituie grupa bazelor moderni liposolublie de supozitoare si ovule si sunt constituite din amestecuri de mono-, di- si tri- gliceride ale acizilor grasi saturati cu lanturi de carbon de la C12 la C1

Preparare. Drept materie prima pentru obtinerea acestor compusi se folosesc uleiuri vegetale de ex. ulei de palmier, ulei de nuci de cocos, care au un continut ridicat de acid lauric.

Prin hidroliza grasimilor, sub actiune vaporilor de apa la presiune ridicata, are loc scindarea lor in glicerina si acizi grasi.

Urmeaza separarea glicerinei de acizi grasi, dupa care acizii grasi sunt supusi unei distilari fractionate, astfel sunt indepartati acizii grasi cu catena scurta, de 6, 8 si 10 atomi de carbon (acizii caproic, caprilic si capric). Restul de acizi grasi se hidrogeneaza, deoarece in amestec mai raman cantitati de acizi grasi nesaturati de ex. acidul oleic. In final acizii grasi se esterifica cu glicerol in exces astfel ca sa rezulte o mica cantitate de esteri partiali cu proprietati emulsive.

Produsii astfel obtinuti sunt supusi rafinarii si dezodorizarii finale.

Descriere. Gliceridele semisintetice se prezinta ca o masa de culoare alba cu aspect ceros, sfaramacioase, insolubile in apa, solubile in solventi organici, fara miros si fara gust. Intervalul de topire se afla intre 32 – 36 ºC.

Gliceridele semisnitetice concepute ca excipient pentru supozitoare si ovule de tip ,,Adeps solidus”, sunt realizati de diferite firme intr-o mare varietate de tipuri, avand in general proprietati comune, purtand diferite denumiri comerciale.

Aceste sorturi prezinta mici diferente in intervalul punctului de topire si solidificare, se deosebesc si prin continutul in mono- si di- gliceride si prin aceasta in proprietatile emulgatoare si in vascozitatea masei topite.

8.3.2.8.1.      MASELE ESTERINUM.

Sunt amestecuri de gliceride ale acizilor grasi de provenienta vegetala cu un lant al atomilor de carbon da la C12 la C1 Ele corespund definitiei Ph. Eur. Pentru produsul ,,Adeps solidus”

Materia prima: uleiul de cocos si palmier.

Masele Estarinum sunt realizate intr-o serie de sorturi grupate in: grupa A si B, precum si combinatiile acestora.

Masa Estarinum grupa A, sunt indicati pentru fabricarea industriala a supozitoarelor si ovulelor, prin camere sau tuneluri de racire, deoarece prin racire puternica au comportament elastic.

Masa Estarinum A are bune proprietati de emulsionare si dispersare a substantelor active.

Masa Estarinum AB, este utilizat la realizarea supozitoarelor si ovulelor care contin in formule cantitati mari de substante active solide.

Masa Estarinum grupa B, sunt utilizati la prepararea supozitoarelor si ovulelor in instalatii automate si semiautomate. Pot fi supuse unei moderate raciri in timpul solidificarii. Se intrebuinteaza si in famacie.

Masa Estarinum B, este tipul standard al maselor Estarinum cu utilizari ata in farmacie cat si in industrie. Poseda o buna proprietati de emulsionare si dispersare.

Masa Estarinum BB este bun ca excipient pentru prelucrarea industriala ca supozitoare substante active cristaline cu greutate specifica mare.

Masa Estarinum BCF reprezinta un excipient cu utilizare industriala pentru fabricarea celor mai diferite supozitoare si ovule.

3.4. ESTEREI AI ACIZILOR SUPERIORI CU MONOALCOOL SUPERIORI CU CATENA NORMALA. CERURI

Cerurile din punct de vedere chimic sunt esteri ai acizilor grasi superiori cu nomoalcoolii superiori cu catena normala. De fapt cerurile mai contin cantitati variabile de hidrocarburi, acizi si alcooli liberi. Din uleiuri vegetale cerurile se separa in fractiunea nesaponificabile impreuna cu sterolii. Ele sunt continute in uleiuri vegetale in cantitati mici 0,1 – 0,3 %. Datorita punctului de topire ridicat, cerurile contribuie la tulbureala uleiurilor, fapt pentru care se separa din uleiuri,

Ceruri se gasesc atat in regnul vegetal cat si in regnul animal ( de exemplu, produse ale insectelor).

3.4.1. CERA FLAVA FR X.

Ceara galbena.

Ceara galbena este produsul natural obtinut prin topirea fagurilor de albine, Apis melifica fam. Apidae. Contine cel putin 70,0 % si cel mult 75,0 % esteri ai alcoolilor superiori C26 – C32 cu acizi palmitic, hidroxipalmitic si cerotic, 14,0 % acizi grasi, 12,0% hidrocarburi corespunzatoare alcoolilor de ceara si cantitati mici de alcooli liberi si sitosterona.

Descriere. Masa solida sub forma de placi cu aspect uniform, cel putin in jumatatea superioara a masei, cu miros slab caracteristic de miere, fara gust.

Ceara galbena topita pa baia de apa se prezinta ca un lichid limpede, de culoare galbena.

Solubilitate. Usor solubila in benzen, cloroform si uleiuri volatile, solubila in eter prin incalzire, greu solubila in alcool la fierbere, practic insolubila in apa si alcool; miscibila in stare topita cu parafina, vaselina alba si uleiuri grase.

Indici tehnici .

Densitate relativa. 0,950 – 0,966.

Indice de aciditate: 17 – 22.

Indice de ester: 66 – 80.

Indice de peroxid. Cel mult 5.

Indice de saponificare: 83 – 104.

Punct de topire: 62 – 65.

Conditii de calitate si control, se refera (FR X) la: aspectul solutiei; coloranti sintetici; acid stearic; grasimi, ceara Japonica, sapun; rasini; ceara de Carnauba; parafina.

Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina, la loc racoros.

Utilizare. Intra in compozitia bazelor de unguente, excipient pentru cerate; comprimate retard; agent de marire a punctului de topire la supozitoare si ovule; utilizat pentru acoperirea si lustruirea drajeurilor.

3.4.2. CETACEUM FR X.

Cetaceu.

Cetaceul este o ceara (cu aspect cristalina) purificata, care provine din cavitatile craniene si pericraniene ale casalotului Physeter macrocephalus L. sau Physeter catodon L. (Physeteridae) si in care predomina palmitatul sau miristatul de cetil, respectiv esterul miristic al alcoolului cetilic si esterul palmitic al alcoolului cetilic (vezi formula chimica):

CH3– (CH2 14–COO–(CH2 15 –CH3

Descriere. Solzi sau masa alba cu aspect cristalin si structura lamenara, care cliveaza usor in foite translucide, sidefii, onctuoase la pipait, cu miros slab caracteristic si gust fad.

Umectat cu alcool sau ulei vegetal devine usor pulverizabil. Topit pe baie de apa se prezinta ca un lichid limpede si incolor.

Solubilitate. Usor solubil in cloroform, eter, eter de petrol si sulfura de carbon, solubil in alcool incalzit la aproximativ 70 ºC, practic insolubil in apa. Topit pe baia de apa este miscibil cu uleiuri grase si volatile. Punct de topire: 43 – 50 ºC.

Aspectul solutiei. 1,0 g cetaceu se dizolva in 5 ml cloroform R. Trebuie sa se obtina o solutie limpede si incolora.

Densitate relativa: 0,9400 – 0,9550

Indice de aciditate. Cel mult 2.

Indice de iod. Cel mult

Indice de refractie: 1,430 – 1,435.

Indice de saponificare: 115 – 135.

Substante nesaponificabile: 45 – 52 %. Se iau in lucru 5 g cetaceu.

Punct de picurare. 43 – 50 ºC.

Conditii de calitate si control dupa FR X: aciditate; acid stearic; ceara; impuritati insolubile; parafina.

Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina, la cel mult 25 ºC.

Observatie. Anual se controleaza aspectul in stare topita si indicele de peroxid al produsului.

Utilizare. Ca excipient la prepararea unguentelor; ceratelor; produse cosmetice.

3.4.3. ADEPS LANAE ANHYDRICUS FR X.

Lanolina anhidra.

Sinonime. Cera lanae, Cera lanae ovis.

Lanolina anhidra este materia grasa extrasa si purificata din lana de oaie Ovis aries L. – Bovidae. Este constituit din 95 % esteri ai acizilor grasi cu alcooli alifatici superiori, alcooli steroidici si triterpenici, precum si din cantitati mici de acizi grasi si alcooli neesterificati.

Printre acizi au fost identificati compusi cu catena normala cu C10-28 numere par; din seria ,,izo” C10-28 si altele.

Printre alcooli izolati din lanolina sunt cu catena normala cu C18-26, unii alcooli secundari si alcooli inferiori optic activi si in special alcooli din calasa sterolilor.

Descriere. Masa vascoasa de consistenta onctuoasa, filanta, galbena, cu miros caracteristic.

Incorpereaza 200 – 300 % apa sub forma de emulsie A/U. Lanolina anhidra, topita pe baia de apa, trebuie sa se prezinte sub forma unui lichid uleios, limpede si fara sediment.

Solubilitate. Foarte usor solubila in alcool absolut la fierbere, benzen si cloroform, usor solubila in acetat de etil, acetona, eter si eter de petrol, practic insolubila in apa; miscibila in stare topita cu uleiuri vegetale si parafina lichida.

Indice de aciditate. Cel mult 1.

Indice de iod: 18 – 32.

Indice de peroxid. Cel mult 6.

Indice de refractie: 1,4700 – 1,4750.

Indice de saponificare: 94 – 106.

Punct de picurare: 36 – 42.

Conditii de calitate si puritate se refera la: aspectul solutiei; cloruri; glicerol; parafine; sapun; saruri de amoniu; substante reducatoare; pierdere prin uscare; reziduu prin calcinare.

Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina, la cel mult 25 ºC.

Observatii. Cand se prescrie ,,lanolina” se foloseste ,,lanolina hidratata”, daca substantele active asociate nu sunt instabile in mediu apos.

Este admisa adaugarea de antioxidanti; acestia trebuie mentionati pe eticheta recipientului.

3.4.3.1. ADEPS LANAE HYDROSUS FR X.

Lanolina hidratata 25%.

Lanolina hidratata este un amestec de 75 % lanolina nahidra si 25 % apa, obtinut prin topirea lanolinei anhidre pe baia de apa si adaugarea treptata si sub agitare continuua a apei.

Descriere. Masa vascoasa, de consistenta moale, onctuoasa, filanta, de culoare alb-galbuie. Cu miros caracteristic.

Pierdere prin uscare: 25 – 27 %.

Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina, la cel mult 25 ºC.

Observatie. Lanolina hidratanta poate contine antioxidanti; in acest caz acestia trebuie mentionati pe eticheta recipientului.

3.5. ESTERI AI ACIZILOR AROMATICI.

3.5.1. BENZYLUM BENZOICUM.

Benzoatul de benzil. Mr. 212. C6H5–COO–CH2–C6H5

Descriere. Lichid incolor, uleios, cu miros usor aromatic si cu gust usor aromatic.

Solubilitate. Insolubil in apa si glicerina, solubili in solventi organici.

Provenienta. Se gasaste in natura in balsamul de Peru si Tolu, de unde se poate izola.

Prepararea prin sinteza se face prin actiunea clorurii de benzil asupra benzoatului de sodiu:

C6H5–COONa + C6H5–CH2Cl --→ C6H5–COOCH2–C6H5

Benzoat de sodiuClorura de benzil Benzoatul de benzil

In stare pura se obtine din benzaldehida prin reactia Cannizzaro, in prezenta alcoolului benzilic si sodiului metalic, ca catalizator:

OC6H5–CH2–OH

// Na metalic

2C6H5 – C ----- ----- ----------→ C6H5–COO–CH2–C6H5

H

Benzaldehida Benzoat de benzil

Proprietati. Benzoatul de benzil prin actiunea hidroxidului de potasiu in solutie alcoolica, se saponifica cu formare de benzoat de sodiu si alcool benzilic, care pot fi pusi in evidenta separat.

Prin actiunea permanganatului de potasiu in prezenta acidului sulfuric la cald, alcoolul benzilic, rezultat prin scindarea acestui esteri, este oxidat la aldehida benzoica care poate fi recunoscuta prin mirosul sau caracteristic.

Dozare. Determinarea cantitativa se face prin saponificare cu hidroxid de potasiu alcoolic.

Actiune. Antispasmodic (nu se utilizeaza) si antiparaziticid.

Utilizare. Benzoatul de benzil se administreaza sub forma de emulsie 25 %, prin pensulare pe pielea bolnavului cu scabie, exceptand capul si gatul. Se fac doua aplicatii, la interval de 24 ore, prima precedata si ultima urmata de baie, are actiune iritanta, iar pruritul poate persista pana la 3 saptamani.

Preparat farmaceutic.

BENZOCIDE, emulsie de 25 mg/ml.

Act. –antiparazitar local, activ fata de Sarcoptes Scabiae; Ind. in scabie;

Adm. –aplicatii locale o data pe zi, seara, 3 – 5 zile consecutiv; se face in prealabil toaleta regiunii;

C.ind. –alergie la produs;

R.a- reactii elergice locale.