Solubilitatea unui component in solutie

Solubilitatea unui component in solutie

Solubilitatea unui component C₁ intr o solutie bicomponenta se poate exprima prin intermediul ecuatiei Schrder van Laar si este reprezentata de fractia molara a componentului respectiv, in solutia data. Analog, ecuatia (8.49) da expresia solubilitatii componentului 2. Relatiile amintite sunt formulari aproximative, valabile numai in sisteme cu comportare ideala. Din aceste formulari se pot extrage unele regularitati asupra solubilitatii solidelor cu un pronuntat caracter calitativ, stabilite de Hildebrand. Daca se considera doua solide cu entalpii de fuziune foarte apropiate, intr-un solvent dat, la o anumita temperatura, este mai solubil solidul cu punctul de topire cel mai coborat iar daca perechea solidelor este astfel aleasa ca punctele lor de topire sa fie foarte apropiate ca valoare, cel mai solubil este solidul cu caldura de topire cea mai coborata. Solubilitatea creste sensibil cu temperatura. Reprezentarea grafica a variatiei de solubilitate cu temperatura se poate urmari in figura 8.31.

.

Figura 8.31 Variatia solubilitatii cu temperatura pentru doua corpuri I si II

.a) corpurile au puncte de topire diferite dar practic aceeasi caldura de topire; b)     

corpurile au practic aceeasi temperatura de topire, dar calduri de topire diferite

Influenta presiunii asupra solubilitatii se poate stabili ca o aplicatie a ecuatiei ce reda entalpia de transfer si volumul de transfer din faza solida in cea lichida, considerata in conditii izoterme

Pentru V^l₂>V^s₂, ( x₂/ P)_T<0 si invers, astfel ca deplasarea eutecticului poate avea loc, de la caz la caz, spre concentratii mai mici sau mai mari ale componentului C₂ din sistem.