Pilda

Pilda



Un pustinic vazu odata intr-o padure un soim. Pasarea ducea spre cuibul sau o bucata de came: sfasie carnea in multe bucatele sa hraneasca cu ea un pui de cioara ranit.

Pustnicul se minuna de faptul ca un soim hranea un pui de cioara si se gandi: ,,Dumnezeu mi-a dat un semn. El nu uita nici macar de un pui de cioara ranit. Dumnezeu a facut ca un soim inspaimantator sa stie sa hraneasca o pasare lipsita de ocrotire dintr-o alta specie. Inteleg de aici cum Dumnezeu da tuturor fiintelor cele de care au trebuinta; si noi ne preocupam intr-atat de noi insine De acum incolo voi inceta sa mai am grija de mine Dumnezeu m-a facut sa pricep ce am de facut. Nu am sa-mi mai caut de mancare! Dumnezeu nu lasa in parasire pe nici una dintre creaturile sale: nu ma va abandona nici pe mine".

Zis si facut: se aseza acolo in padure si nu se mai clinti din loc: se ruga si iar se ruga; nu facea nimic altceva. Ramase astfel timp de trei zile si trei nopti, fara a bea vreun strop de apa sau a lua vreo imbucatura de mancare. Dupa aceste zile, pustnicul era atat de slabit era incat nu mai era in stare nici sa-si ridice mana.

Cum era asa de lipsit de putere, adormi. Si iata ca in vis i se arata un inger.

Ingerul il privi cu tristete si ii grai: "Este adevarat ca semnul era pentru tine. Dar tu trebuia sa inveti a urma pilda soimului!"

Cu prea multa usurinta consideram ca noi suntem cei care trebuie sa primim. Isus vrea insa ca noi sa fim cei care daruim.