Scrigroup - Documente si articole

     

HomeDocumenteUploadResurseAlte limbi doc
AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Povestea unui Fat-Frumos

Fabule ghicitori



+ Font mai mare | - Font mai mic



Povestea unui Fat-Frumos

A fost odata ca niciodata,ca de n-ar fi nu s-ar povesti, de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele,de cand se bateau ursii in coada, de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau,infratindu-se, de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-sarunca in slava cerului de ne aducea povesti.



De cand se scria musca pe perete,

Mai mincinos cine nu cred.

A fost odata un imparat si o imparateasa, amandoi tineri si frumosi si vrand sa aiba copii, umbla pe la vraci si filozofi ca doar, doar cineva ar sa gaseasca rezolvarea la problema lor.

Vremea trecea si cand credeau ca numai este speranta pentru dorinta lor, iata ca se zvonea prin sat ca exista un vraci ce i-ar putea ajuta. Si mergand ei la acest vraci, spunandu-i problema lor, acesta le da un leac cu ajutorul caruia vor putea avea un copil si numai unul ce va fi Fat-Frumos si dragastos, apoi imparatul si imparateasa au luat leacu si s-au intors veseli la palat.

Si iata ca da Domnul si imparateasa naste un copil cu par balai, frumos de mama focului si se uitau amandoi la el ca la soare si le era drag ca ochii din cap.In toata imparatia se tinu o veselie mare o saptamana intreaga.

Anii treceau si cum crestea copilul asa se facea mai istet si mai indraznet.

Parintii l-au dat pe la scoli si filozofi si toate invataturile pe care alti copii le invatau intr-un an el le invata intr-o luna, astfel imparatul murea si invia de bucurie, si toata imparatia se mandrea ca o sa aiba un imparat ca Solomon-Imparat.

Intr-o zi cand copilul implinea cincisprezece ani, imparatul se afla la o masa cu toti boierii si slujbasii imparatiei chefuind.Atunci unul dintre boierii a inceput sa vorbeasca despre Ileana Cosanzeana si frumusetea Imparatiei cernita, locul in care Cosanzeana traieste si de care nimeni nu stia unde se afla.Fermecat de aceste povesti, dupa trei zile isi lua parinti deoparte zicandu-le:

-Dragii mei! Eu plec acum, caci inima imi spune ca trebuie sa o caut pe aceasta frumoasa domnita.

-Tare departe trebuie sa mergi, fiul meu, dar daca asta tie gandul, Domnul fie cu tine!grai imparateasa.

Imparatul se uita la el si dintr-o privire Fat-Frumos isi dadu seama ca tatal sau e de acord cu el. Si incercand sa le alunge teama din suflet tanarul le spuse ca dragostea lui fata de ea va invinge fiecare obstacol si se va intoarce inapoi la castel impreuna cu ea.

Toate fiind spuse, Fat-Frumos primi de la tatal sau palosul, sulita, arcul, tolba cu sagetile si hainele ce le purta el cand era flacau, toate scoase din trei cufere,ca noi.Apoi se duse in grajdurile imparatesti, unde erau cei mai frumosi armasari din toata imparatia, ca sa-ti aleaga unul, dar dintre toti caii niciunul nu s-a dovedit vrednic de el.In sfarsit tocmai cand vroia sa iasa din grajd isi mai arunca o data ochii in spate, zarind intr-un colt un cal rapciugos, bubos si slab, se duse la el si punand mana pe el acesta intoarse capul si-i zise:

-Ce poruncesti stapane?Multumesc lui Dumnezeu ca mi-a ajutat sa ajung ca sa m-ai puie mana pe mine un voinic,apoi isi scutura bubele de pe dansul ramanand cum il fatase ma-sa:un cal gras, trupes si cu 4 aripi.Atunci Fat-Frumos ii spuse ce avea de gand sa faca si incalecandu-l porinira la drum.

Apoi, poveste, poveste, Dumnezeu cu noi soseste ca-nainte mult mai este.

Un an de zile trecuse de cand calatorea, ajunse prin pustietatile nelocuite de oameni si tot ratacind in sus si in jos, intreband cand pe unu cand pe altu despre Imparatia cernita si de orasul Ioharei, insa toti ii raspundeai ca despre asa tara nici de auzit n-au auzit vreodata.Nestiind ce sa mai faca hotara a mai merge putin si daca nu va putea descoperi nimic,sa se intoarca.

Abia mai facu cativa pasi si iata ca zari o coliba.Se repezi intr-acolo iute ca sageata si indata si ajunse.Cand, o matusa sihastra, cum il vazu, ii si zise:

-Da bine,flacaule, cum ai ajuns pe aici pe unde nu se vede pasare cu aripioare, daraminte om cu picioare?

-Mama, zise Fat-Frumos,caut Imparatia cernita, orasul Ioharei, nu stii dummneata incotr-o le pot afla?

-Nu stiu, dragul mamii, nici n-am auzit pana acum de asa tara, dar poate sora-mea stie, care sta putin mai departe de aici, spre rasarit, de ai gurajul sa mergi acolo poti sa o indrebi pe ea, insa vei da peste alte doua surori Gheonoaia si Scorpia. Prima e atat de rea incat nimeni nu calca pe mosia ei fara ca sa fie omorat, iar cealalta, Scorpia, atunci cand e necajita raau varsa foc si smoala, e cu mult mai rea si are trei capete.

Si apucand calea catre rasarit, s-a dus, s-a dus trei zile si trei nopti, pana ce ajunsese la o campie intinsa, unde erau o multime de oase de oameni.

Stand sa se odihneasca, calul ii zise:

-Sa stii, stapane, ca aici suntem pe mosia Gheonoaiei si maine in padurea ce o vezi, o s-o intalnim venind sa te prapadeasca; e groyav de mare, dar sa nu te speri, ci sa fii gata cu arcul ca sa o sagetezi, iar palosul si sulita sa le tii la indemana!

A doua zi, cand se revarsau zorile, se pregateau sa treaca padurea, cand, auzi o ciocanitoare groaznica si pe Gheonoaia o vazura venind inspre ei, doborand copacii, dar calul se urca precum vantul pana deasupra ei si Fat-Frumos ii lua o mana cu sageata si cand era gata de a o sageta a doua oara, ea strga:

-Stai, Fat-Frumos, ca nu-ti fac nimic. Sa-ti traiasca calul, ii mai zise ea, ca un nazdravan ce este, de nu era el, te mancam fript.Apoi se dusera acasa la dansa, unde il ospata pe Fat-Frumos si il omeni ca pe un calator.Iar,cand se aflau la masa si chefuiau, tanarul ii scoase mana taiata si i-o puse la loc, iar Gheonoaia se vindeca indata si de bucurie, tinu masa trei zile de-a randul, rugandu-l pe Fat-Frumos sa-si aleaga de sotie pe una din cele trei fete ce le avea, frumoase ca nijte zane, insa acesta nu vroia zicandu-i ca inima lui nu are decat o stapana si ca de fapt se indreapta inspre ea povestindu-i astfel, despre Imparatia cernita si orasul Ioharei, atunci ea ii zise:

-De tara pe care o pomenesti n-am auzit, dar cu acest cal si cu vitejia ta, cred ca ai sa izbutesti.

Dupa trei zile se pregatira de drum si porni. Si merg ei si merg cale lunga sa le-ajunga, trecand peste noua mari, peste noua tari si peste noua ape mari si intr-o tarzie vreme dete de o campie, pe de o parte cu iarba inflorita, iar pe de alta parte parlita. Atunci il intreba pe cal :

- De ce este iarba parlita?

Si calul ii raspunse:

-Aici suntem pe mosia unei scorpii , sora cu Gheonoaia, caci de rele ce sunt nu pot sa traiasca la un loc, se vede ca a avut vreo cearta cu sora-sa si vrand sa o goneasca de pe pamantul ei, a parlit iarba pe unde a trecut; ea este mai rea decat sora-sa si are trei capete, dar acum sa ne odihnim si maine dimineata sa fim gata de drum.

A doua zi se pregatira si pornira, cand auzira un urlet si pe zgriptoroaica de Scorpie cum se apropie, calul din nou se urca repede pana deasupra ei si cam pe de o parte Fat-Frumos o sageta si-i zbura capul, iar cand era gata sa-i mai ia un cap, Scorpia se ruga in lacrimi ca s-o ierte si jura ca nu-i va face nimic, numai sa o crute, apoi il ospata pe Fat-Frumos cu mult mai multe bucate, iar el ii dete si dansei inapoi capul, care i se lipi indata cum il puse la loc, dupa trei zile pleaca mai departe si:

Se mai duc ei la imparatie,

Dumnezeu sa ne tie,

Caci cuvantul din poveste,

Inainte mult mai este.

Si merg ei o zi, si merg doua si merg patruzeci si noua pana ce dadu de o coliba, de unde iesi o matusa sihastra, mai batrana si mai scofalcita decat prima, care ii zise:

-Cum ai ajuns pe-aici, om cu picioare, pe unde nu vin nici pasari cu aripioare?

-Mama, zise Fat-Frumos, caut Imparatia cernita, orasul Ioharei, pentru a-mi gasi aleasa, nu stii dumneata, oare, incotr-o sa o apuc ca sa ajung acolo?

-Ei bine, fiul meu, esti bine venit in casa mea da' de indreptat n-am cum sa te indrept, ca nici de stire nu i-am auzit imparatiei pe care o cauti tu. Barem, de-ai fi picat si tu aseara, cand erau adunate la un loc toate jivinele mele, dar fiindca o iubesti cu atata inflacarare pe aceasta domnita, hai sa le mai chem o data pentru tine si in asta seara, poate vor sti sa-ti spuna ceva.

Si cu asta iese flacaul in ograda si legandu-si armasarul de o uluca ii zice:

-Fara tine, tovarasul meu, cred ca de mult eram facut scrum, iti multumesc ca mi-ai fost prieten atata amar de drum, dar acum nu mai sunt tanar, drumurile m-au uscat, de acum sunt slab ca o aratare, uite pana si parul mi-e alb ca neaua. Se pare ca voi astepta sa vad cu ce ma poate ajuta aceasta batrana, iar dacp nici toate jivinele de pe fata pamantului nu au auzit de Imparatia cernita sau de orasul Ioharei, atunci alta speranta de a-mi gasi iubirea nu mai am.

Terminand ce a avut de spus, intra in coliba, iar mai spre seara batrana ii zice:

-Ei, ia culca-te, fatul meu, in patul de colo!

El indata ii da ascultare. Baba pune peste el o piatra de moara, scoate de undeva un bici impletit in sase si cand pocenste o data cu el, incepu a bubui vazduhul.Dedesupt bietul om se sperie de salta piatra de moara, cat era ea de grea, cu vreo palma buna in sus.

Da', baba strga:

-Nu-ti fie teama, fatul meu, ca mai am de pocnit numai de doua ori.

Si indata mai pocneste una cu biciul, si mai zdravan decat prima oara, ca de tare ce-a bubuit o saltat piatra de moara de pe bietul om mai bine de vreun cot. De spaima Fat-Frumos ii strigara batranei sa nu mai pocneasca ca el de buna seama da ortu' popii, dar baba isi vazu de treaba si cand mai pocni o data din bici, bietul om salta piatra de moara pana-n pod. Atunci baba ii zise:      

-Ei, acu' te poti ridica ca nu mai pocnesc.

Indata se ridica, iar baba deschide larg usile si ferestrele, vazand ca de pretutindeni incep a sosi juvinile pamantului, de se-ntuneca vazduhul de multimea lor.Dar cand le intreba pe rand pe fiecare de imparatia cea mult cautata de Fat-Frumos, nici una nu stia nimic asa ca le lasa sa plece in drumul lor.

Pe bietul om il cuprinse o mare tristete si iar nu mai stia ce sa faca, unde sa se mai duca?

Dar batrana ii zice:

-Acu', altceva n-ai ce face, decat sa te duci inapoi la parintii tai.

Si cum stateau de vorba asa, aud ei ca bate cineva la fereastra:

-Cine-mi zgaltaie la ceasul asta fereastra?intreba baba.

De afara o pasare ii raspunde:

-Eu sunt, draga noastra-mparateasa!

Si deschizandu-i usa, baba o intreba:

-Da' unde mi-ai umblat pana acum jivina nevrednica? De ce-mi vii asa de tarziu?

-Da' uite stapana m-am ranit la picior, departe de aici, in Imparatia cernita, in orasul Ioharei, zise ghionoaia.

Auzind cele spuse de ea, baba ii porunci jivinei, sa-l duca pe Fat-Frumos in spinare tocmai pana in orasul Ioharei.

Ghionoaia incepe a se jeli ca ea nu se mai intoarce acolo, ca nu cumva sa-si rupa si celalalt picior, dar cand baba se rasti la ea n-avu ce face si se supuse poruncii. Indata a incalecat bietul om in carca ghionoaiei, lasandu-si tovarasul cu batrana, promitandu-i ca se va intoarce dupa el de indata ce o va gasi pe Cosanzeana lui.

Si se duc ei, se duc peste saptezeci si sapte de mari, poate si mai departe, pana dau de un munte nemaipomenit de inalt, care ajungea cu crestetul la cer.Si aici ghionoaia ii zice lui Fat-Frumos:

-Hei, acu' da-te jos, ca pe-aici nu-i chip de trecut!

-Da' tu, cand ai trecut, pe unde ai trecut?zise tanarul.

-Printr-o gaura, ii raspunse pasarea.

-Atunci pe acolo sa ma treci si pe mine!

Da' ghionoaia incepu sa se strambe, insistand ca ea nu-l trece, atunci bietul om se infurie si o ameninta pe ghionoaie ca ii va spune batranei ca nu i-a indeplinit porunca, si ca va avea el grija de cojocul ei.

Vazandu-se amenintata, ce era sa faca sarmana?Trebuia sa se supuna si il duce pe Fat-Frumos pana in Imparatia cernita unde se opresc deasupra orasului Ioharei.Aici cei doi se despart, ghionoaia indreptandu-se spre casa, ajungand teafara si nevatamata, iar Fat-Frumos se indrepta drept la palatul unde se afla Ileana Cosanzeana, ce statea intinsa pe un divan cu perne scumpe. O saluta si balbaindu-se ii zice ca a venit sa o ceara de nevasta. Da' Ileana ii zice, pe un ton ironic:

-Ba mai pune-si pofta-n cui! Tu crezi ca m-as marita cu un babalac cocarjat cum esti dumneata! Uite iti dau sa bei, sa mananci si apoi slobod ti-e drumul, du-te pe unde ai venit!

Intristandu-se bietul om, ca acum chiar nu stia ce sa mai faca, incepu a plange ca un copil. Dar, in vremea asta Ileana Cosanzeana, porunci pe ascuns jupanitelor ei sa-i culeaga indata iarba tineretii si sa-i pregateasca numai decat baia cu apa cea intineritoare.Pana una alta ea se lua iar de batran, sa-l necajeasca:

-Pai bine, omule, te-ar lasa inima, asa urat cum esti sa iei o domnita tanara si frumoasa!

Bietul om simtea ca-i crapa inima de durer, de necajit ce ra, da nici pe Cosanzeana nu o mai lasa inima sa-l chinuiasca.

-Ei scumpul meu, ca sa nu zici ca-s fara inima cu tine, care te-ai ostenit atata cale sa ma gasesti, am sa te-mbaiez, sa-ti speli cobul drumului de pe tine.

Si zicand acestea ea le-a facut semn jupanitelor sale, care pusera mana pe el, il dezbracara, apoi il impinsera in cada de baie si intr-o clipita omul se facu iarasi tanarsi voinic, fiind de o suta de ori mai chipes decat cand era cu adevarat tanar, apoi il imbracara in straiele cele scumpe anume pentru el facute si il aduc asa in fata Ileanei.

Ce s-au mai strans ei in brate si ce s-au mai pupat si ce nunta cu ospat au mai intins, asta nu va mai povestesc.

Dupa acea se dusera cu totii la imparatia lui Fat-Frumos, unde imparatul cu barba alba pana la pamant, iar imparateasa avand sprancenele albe si parul carunt il asteptau pe fiul lor sa soseasca acasa impreuna cu Cosanzeana lui, teferi si nevatamati asa cum le promisesera cand a pornit in aventura.

Ajunsi acasa, dupa trei yile, Fat-Frumos si Ileana Cosanzeana se cununara si mare veselie fu in toata imparatia trei zile de-a randu, pentru ca s-a gasit fata dupa care umblase atata Fat-frumos.

Si se facu nunta mandra si frumoasa, cum n-a fost alta pe fata pamantului.

Si-au trait apoi in pace si liniste ani multi su fericiti, iar dac-o fii adevarat ce zice lumea, ca pentru feti-frumosi vremea nu vremuieste poate ca mai traiesc si astazi, iara maine sa fie oaspeti in casa dumneavoastra

Din poveste,

Mult mai este,

Dar ma sui p-un cui

Sa nu va mai spui!



Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2351
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved