Energia intelectuala, informatia de tip uman

Energia intelectuala, informatia de tip uman

Daca acceptam definitiile energiei si bioenergiei prezentate mai sus, atunci suntem constienti ca nici o transformare in natura nu poate avea loc daca nu exista o interactiune declansata intr-un sistem, pe baza formei de energie a unei surse (cunoscuta sau nu), element al sistemului.

Suntem constienti ca societatea umana este un biosistem natural, distinct de celelalte biosisteme ale faunei. Se pune atunci intrebarea evidenta: ce forma de energie, componenta a bioenergiei diferentiaza omul de animal, societatea umana de cea animala?

In literatura despre societatea umana sunt nenumarate incercari de a explica diferentierile, majoritatea pornind de la lucruri evidente si nu de la o abordare sistemica, desi conceptul sistem a fost introdus pentru prima data in biologie, stiinta generala a biosistemelor (L. von Bertalanffy).

Dupa opinia autorilor este necesara introducerea unui nou concept, energie intelectuala (distinct de energia spirituala, mai cuprinzatoare), pe baza caruia vom putea intelege, explica si aplica mult mai clar, coerent si convergent multe din ambiguitatile existentei umane.

Sistemul uman include toate formele de energie specifica regnului animal avand in plus ca forma dominanta, energia intelectuala, cuantificata in informatii de tip uman, adica mediate de limbaj.

Despre energia intelectuala nu s-a scris explicit nimic (sau cel putin eu nu am accesat o astfel de lucrare). Se trateaza de psihologi si filosofi doar energia psihica, spirituala, care are o semnificatie mult mai larga.

Omul si-a dezvoltat energia intelectuala din necesitatea cunoasterii si transformarii naturii. Prin ea, a constientizat propriul potential energetic precum si caile de multiplicare a acestuia.

Energia intelectuala este cea care declanseaza si controleaza orice transformare in sistemele sociale, inclusiv calea si mijloacele de utilizare a celorlalte forme de energie, numite in continuare, energii naturale. Energia intelectuala se formeaza si se dezvolta exclusiv prin sistemul educational in interiorul caruia sistemul de invatamant ocupa rolul determinant. Ea afecteaza profund personalitatea omului, conditionand capacitatea de dialog si potentialul productiv individual si social. Pe baza ei au loc procesele de comunicare interumana (interactiune specifica sistemelor sociale), de cunoastere, de profesionalizare, de modelare a personalitatii si a mediului.

Achizitionarea energiei intelectuale exclusiv prin educatie umana, atribuie acesteia calitatea de energie artificiala (creata de om), prin antiteza cu formele de energie naturale, existente independent de vointa umana.

Energia intelectuala individuala oglindeste nivelul de dezvoltare al sistemului de reflectare rationala al personalitatii, multimea capacitatilor teoretice, practice si experientei prin intermediul carora purtatorul ei (omul educat) poate percepe si transforma, mai mult sau mai putin complex, realitatea intrinseca (propria personalitate) sau / si extrinseca (mediul). Este responsabila de autoadaptarea constienta a individului la variatiile conditiilor din mediul inconjurator. Este dependenta, in mod obiectiv, de nivelul calitatii sistemului educational national, mai ales de cel al invatamantului.

Energia intelectuala colectiva, reprezinta capacitatea unui sistem social de a reflecta si transforma corect realitatea obiectiva, de a se autoregla constient. Nivelul acesteia este conditionat de calitatea managementului aplicat sistemului.

Nivelul managementului tine de disponibilitatile intelectuale si morale ale managerului, ca individ uman, deci de calitatea sistemului de invatamant parcurs. In acest mod se inchide cercul vicios al autogenerarii energiei intelectuale la nivel national:

eficienta managementului national (guvernamental) => calitatea sistemului educational => eficienta managementului national .

In bibliografia accesata de mine nu se face distinctie intre informatia mediata de limbaj si alte genuri de interactiuni ce conditioneaza structurarea si functionalitatea sistemelor, ceea ce conduce la un transfer teoretic neadecvat din domeniul ciberneticii in cel social.

Informatia umana poate fi inteleasa ca o cuanta energetica potentiala, specifica omului, dobandita exclusiv prin educatie. Ea descrie structura si functionarea unei entitati, pe care omul o poate utiliza pentru a produce transformari (incepand cu el insusi).

Educatia pentru a fi eficienta, trebuie sa descrie explicit sistemul ce trebuie cunoscut de cursanti, mai intai la nivel calitativ, pe modele descriptive si apoi pe cele matematice, evaluative. Daca se studiaza numai o parte a unui sistem sau numai o proprietate a acestuia, se porneste tot de la descrierea sumara a sistemului integrator, pentru a se scoate in evidenta modul de interconectare si influentare a partii ce trebuie aprofundata, cu ansamblul din care face parte.

Daca elevului /studentului i-a fost descris corect sistemul (sau o componenta a lui) si si-a insusit acea descriere, atunci isi poate utiliza celelalte componente ale personalitatii (pe langa cea intelectuala): bioenergetica, instrumentala, de orientare, relational valorica (ce pot fi considerate ca niste interfete intre personalitate si sistemul cunoscut), pentru a folosi constient si pozitiv acel sistem in interes personal sau social.

Un model sintetic al conversiei unui stimul in informatie de tip uman si apoi in interactiune cu mediul intern si / sau extern este redata prin modelele personalitatii 1.4.

Sub definitia de mai sus, informatia nu mai poate fi substituita cu alte categorii de interactiuni (bazate exclusiv pe energiile naturale), generalizate in teoriile cibernetice drept informatii. Este evident ca omul poseda toate componentele de baza ale bioenergiei, caracteristice regnului animal din care face parte, pentru comunicare (limbajul nonverbal), fara ca acestea sa fie neaparat considerate informatii umane in sensul definitiei de mai sus.

Informatia umana are ca unica sursa si unic receptor individul uman, ceea ce-i confera un caracter absolut subiectiv.

Informatia umana nu trebuie sa se confunde cu interactiunea ce are loc intre un individ uman si un animal care receptioneaza un mesaj uman, deoarece consecintele sunt total diferite si cu atat mai putin nu trebuie confundata cu interactiunile din sistemele cibernetice Comunicarea verbala si nonverbala a omului cu un animal, are cu totul alt efect decat cu un semen al sau. Printre putinele consecinte asemanatoare poate fi considerata capatarea increderii reciproce intre om si animal, care sa nu degenereze in violenta sau teama din partea animalului.

Studierea cibernetica a limbajului are profunde implicatii in dezvoltare sistemelor artificiale inteligente: robotii devin din ce in ce mai autoadaptabili dupa modelul uman si se incearca gasirea unor solutii, ca mijloacele electronice de prelucrare a informatiei sa poata comunica verbal cu utilizatorul (nu de la tastatura sau alt element de intrare nonverbal). Pentru management informatia cibernetica reprezinta o aprofundare utila doar in achizitionarea tehnologiilor necesare procesarilor electronice din fluxului de informatii.

Componentele inseparabile ale informatiei umane sunt: suportul (purtatorul), codificarea (gramatica) proprie limbajului uman si continutul (mesajul, descrierea).

Suportul si codificarea sunt asociate tipologiei limbajului, cateva exemple fiind ilustrate in tabelul 1.1.

Continutul determina potentialul energetic al informatiei care poate fi pozitiv (produce transformari pozitive) cand reflecta suficient de corect realitatea obiectiva, negativ, cand o prezinta eronat sau neutru, cand este redundant (spune acelasi lucru, sub alta exprimare) . El reda descrieri secventiale necesare cunoasterii unui sistem si / sau elementelor sale, in mod explicit, sau implicit. Asamblarea acestor secvente in sisteme intelectuale coerente, utile, cat mai aproape de realitatea obiectiva (cunostinte si deprinderi), este posibila doar printr-un proces educativ, pur uman, deosebit de complex.

Tabelul 1.1 Elemente ale informatiei de tip uman

Continutul informatiei, pe piata sunt masini de spalat rufe, trebuie completat si asamblat cu multe altele referitoare la tip, parametrii, pret, garantii, service..pentru a se putea transforma intr-o imagine clara, necesara unei cumparari constientizate. Nu oricine este capabil sa deruleze un astfel de proces informational la nivel de performanta, ci numai acele persoane care dispun de interpretorul uman adecvat acestui sistem, masina de spalat rufe.

Din punct de vedere social, obtinerea performantei in prelucrarea informatiei umane ramane un ideal educational al invatamantului superior.

Invatamantul preuniversitar ar trebui sa garanteze realizarea unui nivel minimal al calitatii interpretorului uman care sa protejeze majoritatea populatiei impotriva manipularilor informationale grosolane.

Pentru manageri, problema calitatii si dimensiunilor interpretorului uman al informatiei, este vitala si se concretizeaza prin dezvoltarea constienta a culturii si civilizatiei organizationale.

Dupa continutul predominant al informatiilor, se pot delimita profesiile, procesele si sistemele sociale profesionale. Deosebirile esentiale dintre un medic si un inginer (doua profesii diferite) constau tocmai in continutul specific al informatiilor cu ajutorul carora transforma realitatea inconjuratoare:

medicul dispune, in principal, de informatii ce descriu anatomia, fiziologia omului si mijloacele de identificare si corectare a disfunctiilor din acestea;

continutul de baza al informatiilor ingineresti se refera la sistemele tehnice, tehnologiile si organizatiile capabile sa le produca, exploateze, intretina, etc.

In mod similar se poate contura oricare alta profesie, specializare sau domeniu profesional.

Pentru a secretiza informatiile de tip uman s-au utilizat tehnologii de codificare-decodificare suplimentara a codului lingvistic, ce au generat o noua stiinta si profesie: criptografia.

Parametrii energetici ai informatiei, in sistemele cibernetice, sunt dezvoltati in lucrarile de specialitate. Astfel, se considera masura a informatiei, starea de nedeterminare a acesteia, evaluata cu relatia:

, unde :

p_k = probabilitatea de a se produce evenimentul de ordin k, din multimea evenimentelor A₁,.A_n, cu proprietatile: k = 1,..n; p_k > 0; Σ p_k=1.

Parametrii definitorii si clasificarile informatiei implicit umane, difera de la o un autor la altul, permitand realizarea unor modele cognitive si / sau tehnologice mai mult sau mai putin performante.

De remarcat, din punct de vedere managerial, este diviziunea informatiilor dupa continutul lor in:

informatii descriptive, ce permit doar evaluari calitative;

informatii normative, cu ajutorul carora se pot efectua evaluari cantitative sau limitative asupra sistemului.

Cativa parametrii calitativi ai informatiei , sub definitia propusa de autor, sunt relevanti

complexitatea informatiei (continutul, mesajul, completitudinea), care estimeaza nivelul de integrare secventiala a cunoasterii sistemului (cat de complet este descris). Din punct de vedere didactic, descrierea unui sistem se cuantifica in: obiective operationale, capacitati (cunostinte si deprinderi) si competente (capacitati + experienta referitoare la interactiunea cu acel sistem).

valoarea, care desemneaza nivelele de aproximare a adevarului obiectiv. Este determinata de calitatea sursei primare, transmitatorul primei informatii de acel gen. Receptorul poate deveni, la randul sau, sursa secundara ceea ce poate afecta valoarea informatiei primita de la sursa primara. Cum sursa primara nu poate fi decat un specialist, este evident caracterul subiectiv al valorii oricarei informatii, chiar daca ea reprezinta doar simpla citire a indicatiilor unui sistem obiectiv de informare. Este cunoscut faptul ca precizia descrierii si evaluarii unei entitati nu este absoluta, ci relativa la sistemul de referinta si unitatile de masura date de stiinta ce o studiaza;

oportunitatea, semnifica momentul ajungerii informatiei la receptor. Daca acest moment face imposibila utilizarea ei, informatia nu mai prezinta nici o importanta, indiferent de valoare, putand fi ignorata cel putin temporar. Din acest motiv cele doua componente, valoarea si oportunitatea, trebuie analizate impreuna, intr-o calitate integratoare, importanta informatiei.

importanta, care semnifica nivelul de utilitate al informatiei. Este conditionata de continutul (complexitatea), valoarea si oportunitatea acesteia. Vazuta astfel, importanta informatiei are cel putin doua subnivele sociale, didactic, distincte:

- subnivelul de executie, in interiorul caruia informatiile prezinta importanta necesara solutionarii eficiente a unei probleme profesionale concrete, precise, restranse. Ierarhizarea informatiilor in domeniile profesionale este realizata prin educatie si interactiune cu tehnologiile postului;

- subnivelul managerial, in interiorul caruia informatiile sunt ierarhizate dupa structura obiectivelor decizionale in: strategice, tactice si curente. In aceasta sfera, continutul informatiilor reprezinta sinteze subiective, interprofesionale ale informatiilor de stare (executie), de dinamica (decizie) si interactiuni ale sistemului cu mediul, in general cu un anumit grad de incertitudine, dar de o larga cuprindere. De aceea, arareori executantii realizeaza importanta unor informatii manageriale, spre deosebire de conducatori, care trebuie sa aiba capacitatile intelectuale necesare receptarii importantei informatiilor de executie si combinarii lor dupa necesitati. Este evident ca nivelul managerial este mai important decat cel de executie, deoarece informatiile predominante apartin domeniului creativ, inovativ, multidisciplinar. Informatiile curente sunt cele mai presante pentru toate nivelele. Utilizarea lor pentru transformari convergente impuse de informatiile strategice, reprezinta fondul activitatii manageriale.

Informati umana ca mesaj de interconectare (descriere referitoare la un sistem) cu semenii, dupa obiectivul transformarilor ce le produce , poate fi clasificata (divizata) in:

informatii descriptive care au ca obiectiv cunoasterea (dezvoltarea culturii individuale si colective) calitativa a realitatii materiale sau spirituale (cresterea nivelului energiei intelectuale individuale si colective);

informatii normative , care au ca obiectiv evaluarea parametrilor cantitativi ai realitatii materiale sau spirituale descrise;

informatii interogative, care au ca obiectiv obligatia receptorului de a inapoia sursei un mesaj de raspuns. Ele stau la baza autoreglarii culturale si a cercetarii stiintifice;

informatii introspective, care sunt surse de automodelare constienta a nivelului energetic intelectual propriu si / sau de cercetare stiintifica (surse de noi informatii);

informatii imperative, care au ca obiectiv determinarea receptorului sa adopte un anumit comportament fata de un anumit sistem. Informatiile imperative determina diferenta dintre autoreglarea sociala si cea animala (naturala).

Comunicarea, ca proces de interconectare specific indivizilor umani educati (personalitatilor), ar putea fi mult mai simplu si corect inteleasa daca o consideram o consecinta a energiei intelectuale.

Comunicarea valorifica energia continuta de mesaje umane, cauza oricaror transformari umane (inclusiv a celor autoadaptative). Prin comunicare se dezvolta cultura (nivelul acumulat al cunostintelor) si civilizatia umana (nivelul acumulat al comportamentelor si transformarilor produse prin autoadaptabilitatea intelectuala bunurile material si spirituale).

Privita prin prisma de mai sus, orice stiinta reprezinta un sistem de informatii asociat unui sistem - obiect de studiu.

Stiintele lingvistice sunt stiinte fundamentale, al carui sistem obiect de studiu, il constituie sistemul de codificare a limbajului matern. Au la baza stiintele gramaticii: fonetica, morfologia, sintaxa, scrierea, citirea, etc. (ca aprofundari).

Este evident pentru oricine ca necunoasterea codificarii informatiei (a limbajului in care este descris sistemul), face imposibila utilizarea ei drept cuanta energetica ( pentru a produce transformari constiente asupra acelui sistem). Degeaba ii explicam, in limba romana, unui englez care nu stie decat limba materna, cum sa ajunga la Bucuresti, sau orice altceva. Nu va intelege nimic si va renunta la comunicarea verbala, incercand limbajul nonverbal, pentru informatii simple! Si daca nici asa nu se lamureste nu poate ajunge la destinatie decat din intamplare!

Schema 1.1. Procesul constituirii stiintelor [2/15]

Constituirea informatiilor in stiinte este un proces istoric pur uman, cu o structura generala de forma celei redate in schema 1.1.

Asa cum se observa in schema 1.1., intre stiinta si arta exista deosebiri fundamentale, ce nu permit substituirea uneia cu cealalta:

stiinta este rezultatul unor cercetari in urma carora se determina modelarea descriptiva (structurala, functionala) si evaluativa a obiectului de studiu;

arta este aplicarea particulara a stiintei de catre fiecare persoana, in raport de genialitatea, talentul, aptitudinile sau inclinatiile cu care a fost inzestrat genetic.

Arta poate fi considerata ca element de conexiune inversa a stiintei, de verificare a validitatii ei si de sesizare ori corectare a unor discrepante intre teorie si practica. Atunci cand unii autori se refera la management ca fiind in acelasi timp si stiinta si arta, probabil ca se refera la activitatea conducatorilor care trebuie sa contina cele doua elemente distincte.

Din punct de vedere didactic folosirea nonsalanta a acestor doua concepte, stiinta si arta, poate duce la confuzii interpretative.

Familia initiaza, preponderent pe cale experentiala si traditionala, continutul de baza al interpretorului uman, in principal la nivel de comunicare domestica (formarea limbajului, achizitionarea experentiala a informatiilor de interes familial subiectiv: hranire, activitati domestice, traditii, mediul nemijlocit, etc.).

Formarea unui interpretor uman adecvat varstei si profesiei este principalul obiectiv al modelarii personalitatii umane prin invatamant

Teoriile si stiintele se invata in scoala. Exemplu: aritmetica zecimala (componenta a interpretorului uman obligatoriu) ajuta pe purtatorul ei sa evalueze cantitativ o multime de activitati umane: efectuarea cumparaturilor, compararea volumelor, lungimilor, etc. Daca unii oameni ar cunoaste numai aritmetica zecimala, iar altii numai aritmetica booleana, evident ca nu se vor mai intelege intre ei din punct de vedere a descrierilor cantitative (citirea cantarelor, a valorii monedelor, etc.)

Alegerea titularilor posturilor unei organizatii are la baza, in primul rand (pentru managerii care constientizeaza importanta lui in eficientizarea postului), nivelul de performanta al interpretorului profesional al informatiei, necesar acelui post.

Fenomenele si procesele sunt consecinte energetice Fenomenul poate fi considerat ca o transformare elementara si evaluabila, indivizibila din punct de vedere energetic.

Fenomenul este rezultatul unei interactiuni simple, evaluat printr-un numar minim de parametri. Este evident ca un fenomen nu poate avea loc decat intr-un sistem, adica acolo unde exista cel putin doua elemente in conexiune.

Dupa consecinte, in mod subiectiv, fenomenele sunt considerate:

fizice daca nu afecteaza natura substantei;

chimice cand modifica substanta;

biologice, cand afecteaza sistemele vii;

sociale, cand au loc in subsistemul uman al biosistemului terestru.

Dupa tipul interactiunii si a parametrilor ce descriu transformarile, fenomenele cunoscute sunt subdivizate in: mecanice, termice; electrice; magnetice, genetice, obiective, subiective,

Evaporarea, condensarea, solidificarea, sunt exemple de fenomene fizice observabile prin modificarea starii de agregare. Incalzirea, dilatarea sunt evaluabile prin masurarea temperaturii, respectiv dimensiunilor

Senzatia, memorarea, transpiratia, sunt fenomene biologice, coruptia, inflatia, manipularea,sunt fenomene sociale. Delimitarea descriptiva a fenomenelor sociale, de procesele sociale este posibila pe baza analizelor si sintezelor de sistem.

In aceleasi conditii de interactiune transformarile sunt legice, deci anteevaluabile calitativ si/sau cantitativ. Descrierea lor iese din cadrul lucrarii fiind tratata de stiintele naturii si societatii.

Cum orice transformare mai este cunoscuta sub denumirea de fenomen sau eveniment, rezulta ca procesul poate fi descris ca o succesiune de fenomene sau evenimente.

Prestabilirea succesiunii transformarilor si finalitatilor in sistemele naturale se realizeaza conform legitatilor proprii. In sistemele sociale, succesiunea transformarilor si evaluarea finalitatilor, are cel putin o dubla conditionare:

legile naturale, obiective

parametri energiei intelectuale si morale din sistemul conducator

Definitia sugereaza:

prezenta implicita a obiectului transformarii material sau spiritual;

posibilitatea anteevaluarii finalitatilor pentru ca succesiunea de evenimente sa poata fi numita proces.

Spre deosebire de fenomene unde finalitatea se determina cantitativ printr-o relatie matematica, in procese ea este stabilita in urma unor succesiuni evaluative complexe, accesibile doar specialistilor.

Pentru management (ca teorie generala a conducerii sociale), este deosebit de importanta cunoasterea proceselor de natura generala (comune tuturor sistemelor), a finalitatilor lor, cel putin la nivel calitativ. In acest fel, managerul, poate identifica imediat conexiunile esentiale cu mediu supus acelorasi procese generale. Pornind de la ele poate localiza si aprofunda (detalia) majoritatea celorlalte procese specifice organizatiei pe care o conduce, pe baza stiintelor particulare.