Fenomenele optice din natura care se produc din cauza reflexiei, refractiei si dispersiei luminii

Refractia terestra

1. Ce este un miraj?

Mirajele nu sunt iluzii optice, cum multa lume crede. Ele sunt fenomene reale ale atmosferei optice, produse de curbarea puternica a razelor in straturi cu gradiente extreme de temperatura. Mirajele pot fi definite si ca imagini multiple formate datorita refractiei atmosferice.

Cuvantul  miraj  provine de la verbul francez se mirer  (a privi cu atentie, a examina) si reprezinta un fenomen optic datorat refractiei luminii, care face ca imaginea unor lucruri sa apara apropiata si rasturnata.

O definitie corecta poate fi gasita in the American Meteorological Society's Glossary of Weather and Climate: miraj = un fenomen de refractie in care o imagine a unui obiect indepartat pare a fi deplasata de la pozitia sa adevarata datorita variatiilor foarte mari ale densitatii verticale in apropierea suprafetei ; imaginea poate aparea distorsionata, inversata si tremurand.

Efectul acestor distorsionari si deplasari ale imaginii creaza multe dintre iluziile optice pe care noi le percepem intr-un miraj. Cu toate ca mintea ar putea interpreta gresit imaginea produsa pe care o primim de la ochi, ea nu este doar o forma a imaginatiei - poate fi fotografiata. Datorita caracterului sau iluzionist foarte puternic, mirajul a dobandit un aer magic salasluind in povestiri si legende de-a lungul timpului, alaturi de zane si magicieni, zei si demoni.

Mirajele sunt acum cunoscute ca fiind vederi mai comune decat credeau majoritatea oamenilor de acum un secol. Oricum, mirajele aveau un impact semnificativ pentru credintele culturilor din lume. Diferite legende, viziuni spirituale si povesti din popor isi au originile in interpretarea fenomenelor de miraj.

Mirajul inferior

Pentru multe persoane, cuvantul "miraj" aduce idea unui calator insetat care merge incet intr-un desert catre imaginea unei oaze cu un izvor cu apa limpede si rece. Daca viziunea se refera la un cowboy in SUA, un mexican in desert sau un legionar francez pierdut in Desertul Sahara, probabil se poate considera mirajul ca fiind o iluzie a unei minti foarte obosite. Dar, in timp ce mirajul poate crea o iluzie optica (ochii nostri vad lucruri gandite incorect, interpretand gresit peisajul), imaginea mirajului este o imagine reala care poate fi fotografiata. Ceea ce vede ochiul nostru, interpretat initial ca apa reprezinta de fapt raze de soare din cerul senin, iar norii sunt in fata noastra reflectati datorita unei puternici schimbari de densitate a aerului la suprafata.

In mirajul inferior, suprafata Terrei incalzita de soare produce un strat de aer cald cu o densitate mai mica iar razele de lumina "se indoaie" in stratul cald.

Mirajul inferior se formeaza cand razele soarelui trec printr-un strat de aer cald apoi se intorc. Cand o raza de lumina trece dintr-un mediu in altul, aceasta se refracta pe o linie dreapta, cu un unghi care depinde de diferenta de densitate intre cele doua medii. Acest fapt poate fi simplu demonstrat prin plasarea unui creion intr-un pahar cu apa si privind de sus in jos. Creionul pare a se indoi la limita intre apa si aer. Refractii similare apar in atmosfera atunci cand lumina trece prin doua straturi cu densitati diferite.

In atmosfera mai joasa, marile variatii de densitate ale aerului sunt cauzate de schimbarile de temperatura, desi schimbarile de presiune si vaporii de apa duc la densitati diferite ale aerului. Mirajul inferior se formeaza cel mai usor cand stratul de aer de deasupra pamantului este mult mai cald decat strturile de aer aflate la inaltimi mai ridicate: cu cat diferenta este mai mare cu atat efectul mirajului este mai puternic.

Pentru formarea mirajul inferior, diferenta de temperatura intre straturi este factorul cel mai important. Mirajele de pe autostrada se produc la fel, atat pe drumul umed din zilele insorite de iarna, cat si in timpul lunilor de vara.

Dupa cum se vede in imaginea de mai sus din stanga, stratul foarte incalzit de aer de deasupra pamantului reflecta total raza de lumina intr-o forma de U (forma numita parabolica). Iluzia este creata astfel incat mintea noastra interpreteaza initial razele luminoase care ajung la ochi in linie dreapta si in acest exemplu sunt trimise spre pamant. Astfel, vedem o parte a cerului si a norilor pe pamant si imaginea se interpreteaza ca fiind un lac cu apa (bineinteles, daca aceste imagini sunt privite des, mintea va recunoaste in curand imaginea a ceea ce este cu adevarat - o reflexie a cerului - iar iluzia ca ar fi apa dispare).

Perioada in care cerul este albastru si presarat cu cativa nori este cea mai obisnuita situatie pentru un miraj inferior. Fiecare obiect poate fi vazut acolo unde este sau dincolo de situare aparenta a mirajului. Daca se priveste de aproape, adesea se vad detalii cum ar fi vehicule pe mirajul de pe autostrada. Imaginile din miraj sunt intotdeauna inversate, dand astfel impresia unui obiect reflectat intr-un lac cu apa.

Cand temperatura este constanta in stratul de aer, dupa ce razele de lumina au trecut de la obiect la ochi, imaginea nu va fi distorsionata. Dar daca temperatura dintre straturi se schimba - fiecare dintre ele fiind continua sau impartita in straturi distincte - imaginea poate fi distorsionata in mai multe randuri. Imaginea poate aparea mai inalta, alungita (caz in care se numeste "towering") sau mai scurta, comprimata (numita "stopping").

Compexitatea refractiilor din densitatile multiple ale straturilor pot cauza concomitent "towering" si "stooping" pe diferite portiuni ale unui obiect mare. Formarea multiplelor imagini este posibila pentru a crea o imagine mai neobisnuita. Cand intervin mai multe conditii de complexitate simultan, se pot vedea imagini diferite ale obiectului prin modificarea nivelului ochiului, mai sus sau mai jos, astfel prinzand mai multe drumuri ale razelor.

Una dintre cele mai interesante imagini care se pot forma in urma unui miraj inferior este iluzia ca cineva se plimba deasupra apei. Imaginea mirajului inferior poate aparea stearsa si alungita, intinsa deasupra obiectului ca si cum imaginea ar sta in varful unui bol inversat. Aceasta aduce orizontul optic mai aproape de observator decat orizontul geometric adevarat dat de curbura Terrei. Cu o mica distorsiune adaugata imaginii, va fi usor sa se observe o imagine a unei persoane care se plimba de-a lungul liniei tarmului sau pe suprafata unei apei, langa o plaja cu nisip incins.

Mirajul inferior poate fi vazut oriunde, cand o suprafata este mult mai calda decat aerul de deasupra sa. El se poate forma deasupra unui metal supraincalzit al unui automobil sau a unei camionete, deasupra ierbii artificiale, acoperisului cladirilor si chiar deasupra ghetii sau a unei suprafete de zapada. Sursa de caldura nu trebuie sa fie neaparat soarele. Un motor incalzit spre exemplu poate creste temperatura invelisului sau de metal, destul de mult cat pentru formarea conditiilor pentru a vedea un miraj inferior.

2.1.Mirajul inferior pe apa

Mirajele inferioare pe mare in timpul toamnei merita sa fie vazute din diferite pozitii. Cu cat observatorul este la o inaltime mai mare pentru a vedea fenomenul, cu atat acesta devine mai vizibil iar cu cat vederea este de mai jos, cu atat pare ca taie orizontul si proiecteaza mirajul inferior pe acesta. Marinarii cunosc acest fenomen foarte bine: insulele par suspendate in aer. Impresia apare atunci cand este privita marea dintr-o barca iar nivelul ochiului este intre doi si trei metri deasupra suprafetei apei. Fasia subtire de cer deasupra orizontului si mirajul inferior din spatele ei par o singura imagine. Mirajul insulelor este vazut la aceasta inaltime ca un rotund al jumatatii de jos a insulei foarte aplatizat, aproape imperceptibil, conturat ca o forma intunecata cu insula propriu-zisa.

2.2.Miraj inferior la apusul de soare

La inceput se formeaza o reflexie a partii de jos a soarelui care apare la orizont:

Momentan nu este o reflexie pe ocean, dar imaginea (inversata) a soarelui este usor ascutita. Cateva secunde mai tarziu (a se observa miscarea pasarii din spatele soarelui), reflexia fuzioneaza cu imaginea soarelui:

Aici se poate vedea limpede linia, putin deasupa orizontului aparent, unde imaginea de miraj se pliaza pe soare. A se observa ca imaginea nu este ascutita sau indoita la aceasta pliere, dar identitatile "piciorului" din josul soarelui - bazata pe opera lui Jules Verne "Etruscan vase" - sunt putin curbate. Aceasta este din cauza ca aici, imaginea este alungita pe verticala.

Dupa cateva secunde, reflexia formeaza o "pereche de picioare" la colturile inferioare ale imaginii.

A se observa ca linia pliata ramane la o inaltime fixa deasupra orizontului cat timp soarele apune.

Doua minute mai tarziu, soarele se apropie foarte mult de linia orizontului si se poate observa:

Partea de jos a ceea ce a mai ramas din soare este imaginea inversata a celei de sus. Din nou, a se observa extremitatile rotunjite, la linia de intalnire.

2.3.Mirajul pe strazile pavate

Mirajele inferioare sunt foarte comune. Apa vazuta pe nisipul din desert sau pe un pavaj fierbinte este un miraj al cerului pe nisipul fierbinte sau pe asfalt. Aterizarea avioanelor in filme sau a masinilor in curse in televiziune sunt deseori filmate dintr-un punct apropiat suprafetei unei piste de aterizare fierbinte sau al drumului pentru curse.

Asta inseamna ca mai jos de masina sau avion, poti vedea o imagine a cerului, dar si o imagine inversata a masinii sau avionului respectiv - mirajul inferior.

Asfaltul negru de pe autostrada formeaza un substrat perfect pentru producerea unui miraj. Soarele incalzeste pavamentul iar temperatura creste semnificant. Asfaltul incalzit formeaza deasupra acestuia un strat de aer mai cald. Acest strat are un indice de refractie mai mic decat aerul rece de deasupra, producandu-se fenomenul de reflexie totala la suprafata de separatie dintre aceste straturi. Astfel, partea dintre aerul cald si aerul rece actioneaza ca o oglinda cand este vazuta dintr-un unghi mai mare. Oglinda reflecta o imagine a cerului catre observator. Datorita cerului senin si efectului stralucitor cauzat de o variatie imperceptibila in partea cu aerul incalzit de deasupra pavamentului, vederea reflectata a cerului seamana foarte mult cu o apa.

2.4.Mirajul in desert

In desert, soarele poate atinge temperaturi foarte ridicate. El usuca foarte mult aerul din imediata sa apropiere si isi schimba indicele de refractie. Avem deci un indice de refractie variabil ce are loc deasupra solului si refractia se produce.

Razele albastre(radiatiile) care vin din cer sunt curbate in apropierea solului si urca din nou. Le vedem deci venind de jos si totul se intampla ca si cand ar fi o suprafata mare si albastra pe Terra: avem impresia ca vedem un lac. Dar curbura razelor este limitata, nu vedem aceasta intindere de apa decat departe. Daca ne apropiem, lasa impresia ca se indeparteaza.

Totusi , in desert , vedem des la orizont un munte mare. Pe masura ce ne apropiem, avem surpriza sa vedem muntele tot mai mic, in final devenind doar o mica roca. Observarea acestor fenomene in desert este foarte instructiva, caci putem sa ne deplasam si sa observam obiectul asa cum este el in realitate dupa ce am vazut imagini distorsionate.

3.Mirajul superior

Mirajul superior are loc in conditii atmosferice opuse mirajului inferior.

Pentru a fi observat, aerul din apropierea suprafetei trebuie sa fie mult mai rece decat aerul situat deasupra sa. Aceste conditii sunt comune cu cele de deasupra zapezii, ghetii si suprafetelor de apa rece. Cand aerul rece se afla sub cel cald, razele de lumina sunt curbate in jos fata de suprafata, astfel inseland ochiul si facandu-ne sa credem ca un obiect este pozitionat mult mai sus ori ca este mult mai inalt decat in realitate.

Mai jos este o diagrama a razelor pentru mirajul superior. Pentru a realiza "reflexia", am luat cateva valori de temperatura ale conditiilor atmosferice standard: este o inversiune termica de doua grade intre 50 si 60 m inaltime deasupra suprafetei. (Acest strat de inversiune este prezentat in diagrama cu o nuanta diferita.) Deviatia razelor inauntrul inversiei este mai puternica decat curbura Pamantului care produce niste efecte remarcabile. Inainte de a analiza detaliile ar fi mai bine daca am examina cateva trasaturi.

Sunt trei grupuri diferite de raze care corespund celor trei parti de observare a cerului. Prima data, razele situate complet deasupra orizontului sunt refractate mai mult decat in mod obisnuit - in special cele aflate in partea inferioara ( de sesizat este cum razele se raspandesc tot mai departe pe masura ce treci de la 10 la 8 la 6 la 4 minute de arc deasupra orizontului astronomic).

Apoi, deoarece ochiul priveste cerul mai jos, are loc o tranzitie brusca spre razele care sunt prinse dedesubtul inversiei. Razele notate cu 2, 0 si -2 din coltul de jos din dreapta diagramei niciodata nu se ridica peste valoarea cea mai mare a inversiunii, dar scad frecvent in cadrul ei. Regiunea de la 45,3m pana la 60m situata deasupra suprafetei formeaza un  canal  care directioneaza aceste raze de jur imprejurul curburii Pamantului ( in principiu, pentru totdeauna; in realitate, mai sunt si scapari). Deoarece multe raze se suprapun in canalul format, aceasta regiune este destul de dezordonata pe diagrama originala. Mai jos este prezentata o varianta mai apropiata de cele trei raze.

Puteti observa ca aceste trei raze oscileaza intr-un anumit interval, nedepasind niciodata valoarea cea mai ridicata a stratului de inversiune. Daca aceste raze nu depasesc acel canal cu siguranta nu ies nici din atmosfera, deci Soarele si Luna nu pot fi vazute prin acesta banda de cer paralela cu orizontul astronomic.

De asemenea este de retinut ca aceste trei raze au cel mai scazut punct sub inversiune. Deci canalul este mai adanc decat inversia insasi si, in final, aceste raze prinse in canal sunt intotdeauna concave fata de Pamant, chiar si la baza canalului: asa cum Wegener accentua, curbura Pamantului face acest lucru posibil cu cat se inclina mai mult decat razele aflate sub inversiune.

Daca ne-am uita atent la diagrama, am observa ca cele trei raze se intersecteaza la aproximativ 20 km de la observator. Obiectele situate dincolo de aceasta distanta - sa spunem, 30 m de la ochi - sunt vazute inversate.

Aceste imagini inversate formeaza  mirajul superior  clasic, in care imaginea inversata apare deasupra imaginii drepte (formata de al treilea grup de raze ).

Dar razele sunt "reflectate" din nou si se intersecteaza iar la aproximativ 40 km de la observator, deci la 50 km este vazuta din nou o imagine dreapta. In orice caz, pentru ca parcurgerile se desfasoara in pasi gradati imaginea devine progresiv mai distorsionata si eventual indescifrabila. Aceasta invalmaseala duce la imaginile incurcate ale fenomenului  Fata Morgana , un miraj complex produs de canale puternice.

Mirajul superior poate face ca obiectele sa para ca plutesc in aer sau sa fie vizibile cele situate sub orizont, o conditie denumita looming (miraj in sus). Mirajul superior poate de asemenea sa dea impresia ca obiectele sunt mai inalte decat in realitate, denumit towering (inalt) sau mai scunde, termenul fiind stooping (a inclina, a presa).     

3.1.Mirajul la mare

Tipul straturilor de aer dintr-o inversiune termica (calorica) poate varia foarte mult: cateodata masa de aer cald este compacta, cateodata subtire si calda, alta data sunt cateva straturi calde, iar temperatura stratului de aer din apropierea Pamantului si temperatura verticala (vertical temperature) pot avea fluctuatii mari (puternice).

Ca o consecinta, mirajul superior cauzat de acest lucru poate fi extrem de ciudat. La mare, s-ar putea sa nu existe doar o singura imagine "normala" a unei insule, in schimb portiuni de diferite inaltimi ale insulei sunt aplatizate sau alungite in moduri diferite; acolo pot aparea si patru miraje deasupra insulei distorsionate.

Insulele situate la distante diferite produc si miraje diferite. In acest tip de situatie, daca te poti uita spre portiunea de pamant dintr-o pozitie departata de linia tarmului va fi vizibila aproape ca un zid aproximativ de aceeasi inaltime unde mirajele alungite ale rocilor luminoase si arborilor intunecati produc pete pe perete. Insule pot produce miraje superioare variate ( cuprinzand inconvoiere si inaltare).

In largul marii, valurile mici pot trece drept miraje - producand straturi de aer care devin coloane inalte datorita dilatarii (intinderii) pe verticala: dand impresia de coloane care danseaza in largul marii.

In multe cazuri vedem o marire a varfului obiectului deasupra pozitiei sale. In astfel de cazuri imaginea se inalta mai mult decat ar fi de asteptat. Acest miraj se numeste miraj de tip turn si este o alta particularitate a mirajului superior.

Mirajul de tip turn este des intalnit in regiunile polare, dar si in timpul verii, langa mase mari de apa relativ reci in comparatie cu temperatura aerului. Astfel de situatii se intalnesc in nord-vestul Pacificului, in partea Americii de Nord, vara. Acest tip de miraj superior poate fi observat si pe coastele muntilor, pe care le vedem mai inalte si mai inguste. Iluzia formata este a varfurilor conturate mai inalt si astfel muntii apar mai aproape decat sunt de fapt.

Opusul mirajului turn este mirajul in care imaginea apare mai mica si mai departe decat este obiectul in realitate. Acest miraj apare cand lumina din jurul obiectului se curbeaza mai mult decat lumina din varful obiectului in calea lui spre ochi, prin acest proces "ridicandu-se" partea inferioara a imaginii mai sus, obiectul aparand presat.

Iluzia de acest gen poate fi dezastruoasa pentru marinarii care navigheaza singuri, deoarece sunt indusi in eroare crezand ca sunt mai departe de tarm, cand, de fapt, sunt mult mai aproape.

De obicei, mirajele superioare sunt mai vizibile ziua, dar conditiile ideale apar noaptea. Formarea inversiunii celor doua straturi diferite de aer (cald, respectiv rece) este mai frecventa in timpul noptii, mai ales in cele lungi.

Pentru a crea aceste miraje, naturii ii trebuie o suprafata rece, care tine aerul rece in apropierea sa si un strat de aer cald deasupra sa. Aceste tipuri de situatii sunt deseori denumite inversare. Daca se intampla ca sa fie conditiile optime, obiectele par a fi reflectate deasupra imaginii reale. Pentru a vedea miraje superioare bune este necesara o distanta mare (10 km) care cere o foarte buna vizibilitate pentru a vedea clar mirajele.

3.2.Miraje in nori si miraje ale soarelui si lunii

Cateodata, unii descopera chiar si miraje superioare aparand in nori. Este posibil sa se vada culori verzi in particulele de nori ce alcatuiesc mirajul luminos (stralucitor, senin). Deformarile Soarelui sunt cele mai spectaculoase exemple ale tuturor tipurilor de miraje.

3.3.Mirajul arctic

Mirajul arctic este un termen care a fost aplicat mirajului particular superior la latitudinile polare nordice, cand conditiile de aparitie a pamantului la orizont ne permit vederea unor obiecte ce sunt de fapt localizate sub orizontul geometric.

Mirajul arctic poate duce la explorari pentru a subaprecia distanta punctelor vizibile in noile teritorii, aceste distante putand fi prost calculate cu o eroare de la trei sute pana la cinci sute de km.

Asa cum zapada rece difera de nisipul fierbinte mirajele arctice difera de cele din regiunile desertice.

Mirajul din desert rezulta din incalzirea aerului situat deasupra unei suprafete calde; nisipul fierbinte. Ia mirajul din desert obiectele par a fi mai jos decat sunt de fapt. Astfel imaginea este rasturnata.

Exact invers se intampla cu mirajul arctic deoarece el rezulta din existenta aerului rece din apropierea unei suprafete de pamant. Acest strat rece exista deoarece zapada rece , gheata sau suprafata de apa extrage caldura din aerul aflat deasupra. In mirajul arctic un obiect indepartat apare la fel insa deasupra locatiei initiale.

3. Mirajul lateral

Mirajele se pot forma deasemenea pe suprafete verticale incalzite, spre exemplu fata unei roci sau a unui perete, dandu-i acesteia o vedere suprareala a imprejurimilor care apar pe aceasta suprafata, incluzand iluzia fantanii arteziene cu apa proiectata pe o suprafata verticala.

In diminetile calde dupa nopti racoroase, in special primavara tarziu si la inceputul verii, este posibil sa fie observate des miraje pe peretii cladirilor care stau in soarele diminetii. Soarele incalzeste peretele care la randul sau incalzeste aerul adiacent si variatia indicelui refractiv al aerului datorita schimbarii de temperatura da nastere unui miraj lateral.

a) b)

Figura a) arata unul dintre autori uitandu-se de-a lungul unui zid de caramida, pregatindu-se sa faca o fotografie a unei placi albe marcata cu un plus , tinuta de un student. Un detaliu al fotografiei este redat in cadrul cu chenar gri, suprapus peste fotografie mai mare. Figura b) arata fotografia placii vazuta de-a lungul peretelui. Placa pare sa fie inversata si doua planuri sunt vizibile. Imaginea e similara cu ce ar fi fost observat daca ar fi fost o oglinda in fata zidului.

Mirajul poate fi explicat astfel: niste raze de lumina originare din placa, urmeaza cai curbe in loc de drepte pana la observator, datorita variatiei indexului refractiv al aerului. Razele urmand cai curbe, dau nastere imaginiii care constituie mirajul. De la fiecare punct apropiat plusului de pe tabla, doua raze ajung la ochiul observatorului, una urmand o traiectorie dreapta, alta curba.

Doua raze dau nastere la doua imagini: cea reala si mirajul.

Mirajul lateral poate aparea langa tarmurile inalte ale marilor si oceanelor, astfel incat o nava aflata in spatele unui promontoriu sa fie "vazuta" direct in fata ochilor (ca in figura anterioara).

Fata morgana

4.1.Mecanismele mirajului

Mirajele complexe impreuna cu reflexii totale multiple dau fenomenul cunoscut sub denumirea de fata morgana . Acest fenomen se produce adesea in Sahara.     

Fata morgana poate avea loc doar daca straturile de aer cald se intrepatrund cu cele de aer rece pe suprafata de pamant sau de apa. In loc sa treaca drept prin aceste straturi lumina se indreapta spre stratul mai compact de aer rece.

Rezultatul poate fi o traiectorie mai complicata a luminii si o imagine mai ciudata a obiectului. De fapt fata morgana este o suprapunere de mai multe imagini ale aceluiasi obiect. In mod normal o imagine poate fi pozitionata mai mult sau mai putin deasupra celor doua imagini vazute impreuna. Imaginile pot suferi schimbari rapide cand straturile de aer se deplaseaza in sus sau in jos fata de obiect.

Mirajul fata morgana se manifesta atunci cand se intalnesc doua straturi de aer cu temperaturi diferite.

Cand aceste straturi diferite de aer se intalnesc pe cer, iar suprafata de contact dintre ele este curbata, efectul ce se produce nu este doar oglindirea imaginii,dar se poate comporta ca o lentila pentru a mari tot ce ramane dincolo de orizont. Cand acestea au loc si cand sunt cateva straturi ce alterneaza aerul rece cu cel cald, imaginile sunt puse una peste alta, creand o imagine luminoasa multi-stratificata. Aerul de pe pamant trebuie sa fie mai rece decat aerul din straturile peste care se formeaza adevarata fata morgana, aceasta fiind mai mult vazuta la mare sau in jurul zonelor de coasta. Acest efect "a creat " orase in desert, siruri muntoase, corabii fantoma pe mare.

4.2.Aparitiile Fetei Morgana

Chiar daca fenomenul fata morgana este relativ rar, sunt cateva locuri unde ea apare destul de des. Alaska poate crea de obicei fata morgana iarna, Finlanda poate oferi o imagine spectaculoasa primavara sau vara devreme, la fel ca si statul Messina.

Uneori, mirajele complexe numite fata morgana sunt vazute in conditii de tranzitie dintre cele favorabile de la mirajului din desert la mirajul arctic. Mirajul fata morgana poate contine o imagine dubla a unui obiect, una inversata, iar alta dreapta insa deasupra. Acestea apar frecvent in vaile largi cum ar fi Valea Tanana din Alaska unde inversiunile de temperatura si straturile de aer complexe sunt obisnuite.

Profesorul Hobbs a notat unele din erorile multiple pe care le-a sesizat in expeditii si a constatat ca punctele vizibile se afla in locuri gresite si au aparut datorita influentei mirajului arctic. Totusi, cateva explorari sustinute pentru a descoperi o mare suprafata care acum stim ca nu exista. Ceea ce parea a fi o suprafata mica crestea o data cu aparitia conditiilor de formare a mirajului superior si aratau ca niste munti, indiferent ca era mirajul arctic sau efectul fata morgana.

Mirajul fata morgana in Groelanda

In Alaska, cea mai buna sansa de a vedea fenomenul relativ de rar, fata morgana, este iarna cand inversiunea temperaturii are loc pe vai mai intinse.

Fata Morgana este un miraj cu dubla aparitie, care produce imagini deformate si marite ale obiectelor. Este cel mai adesea vazuta peste Marile Lacuri din Statele Unite ale Americii si in Canada.

Fata morgana la apusul sau rasaritul soarelui

Fata morgana este un miraj complex in care obiectul indepartat este distorsionat si alungit pe verticala. De exemplu, o linie a tarmului destul de neteda poate aparea ca un lant muntos. Fenomenul se produce sub aceleasi conditi meteorologice ca si mirajul superior, iar imaginile sunt inaltate( alungite pe verticala) si inversate.

A fost descris pentru prima oara de catre Brydone in anul 1770 si tot el l-a explicat ,aratand ca aerul incalzit si deplasat de catre vanturi de mare intensitate trece intr-o stare de alcamie, stare in care se produce si se observa fenomenul.

Fenomenul de miraj a fost explicat de catre Monge, care a participat la campania lui Napoleon Bonaparte in Africa(1789), dand teoria completa a fenomenului. In Egipt casele sunt construite pe mici ridicaturi de teren. Oamenii le vad inverse, ca si cum s-ar oglindi in apa unui lac. Apropiindu-se de case, ei constata ca lacul se indeparteaza si apoi dispare.

5. Bibliografie 

https://www.dil.univ-mrs.fr/~gispert/enseignement/astronomie/2eme_partie/planetes/Terre.html

https://hyperphysics.phy-astr.gsu.edu/hbase/hframe.html

https://apollo.lsc.vsc.edu/classes/met130/notes/chapter19/index.html

https://www.auf.asn.au/meteorology/section12.html

https://www.elec.unice.fr/pages/optique/optique.html

https://www.gdargaud.net/Antarctica/AntarSky.html

https://www.geocities.com/TheTropics/Beach/7002/mirage.htm

https://www.gi.alaska.edu/ScienceForum/ASF3/347.html

https://www.greatestplaces.org/mirage/top.html

https://www.islandnet.com/~see/weather/elements/mirage1.htm

https://www.ldi5.com/ovni/natconf.php

https://www.meteoros.de/indexe.htm

https://mintaka.sdsu.edu/GF/explain/simulations/ducting/duct_intro.html

https://nsidc.org/arcticmet/basics/phenomena/

https://www.somerikko.net/halos/index.html

https://www.unmuseum.org/mirage.htm

https://virtual.finland.fi/netcomm/news/showarticle.asp?intNWSAID=25722

https://www.weather-photography.com/gallery.php?cat=index

https://arhiva.monitorulcj.ro/2004/2004.09.20/reportaj2.html

Documentarea, traducerea si tehnoredactarea initiala

Cristian Nicoleta

Georgescu Adrian

Mincu Cristina-Alina

Stefan Cipriana

- clasa a XI-a B -

Coordonarea, completarea informatiilor si a imaginilor,

corectura textului si tehnoredactarea finala

prof. Ioana-Mihaela Popescu

Colegiul National Unirea Focsani