Literatura chineza

Literatura chineza

In China, cele mai vechi urme de organizare statala sclavagista-dar pastrand inca multe ramasite de oranduire gentilica dateaza din al XVIII-lea secol i. Hr.

Incepand insa din al XI-lea secol i.e.n, forma de organizare sociala sclavagista intra pe calea destramarii si apar acum forme de oranduire feudala, oranduire ce va dura aproape trei mii de ani.

Epoca dinastiei Han (206 i.Hr -220 d.Hr) este perioada centralizarii statale ,dar si epoca de mare mizerie pentru tarani si sclavi. Inca din primii ani ai erei noastre

incepe seria marilor rascoale populare. China devine cea mai mare putere a lumii in timpul dinastiei Tang (618-907 d.Hr),cand si cultura chineza exercita o mare influenta asupra intregii Asii.

Poporul traieste in cea mai mare mizerie posibila ,taranii nu pot poseda pamant,pot fi usor vanduti ca sclavi, n-au nici un fel de drepturi.In timpul acesta la curtile regilor,printilor, conducatorilor militari si marilor propietari de pamanturi si robi se dezvolta o viata rafinata.Pana foarte de curand ,pentru cititorul european milenara poezie chineza se reducea la rafinatele si anemicele productii iesite din acest mediu curtean instituindu-se astfel o imagine fundamental falsa despre literatura chineza.Aceasta imagine insa este contrazisa incepand chiar de la prima opera,de la opera de baza a literaturii chineze -Cartea cantecelor.

Secolul V i.Hr este secolul in care au trait marii filozofi Confucius (Kung -te) si Lao -te in filozofia acestuia din urma gasindu-se mult mai multe trasaturi progresiste.Pe baza unui imens material de poezie populara ,Confucius a alcatuit o antologie de 306 poezii,vechimea unora urcand poate pana la al XVIII-lea veac intitulata Cartea cantecelor (,,Si -kin ').Imaginea ampla si amanuntita a vietii poporului chinez ,a mizeriilor si aspiratiilor sale ,aceasta culegere cuprinde poezii pe teme foarte variate.Multe sunt cantece ,care acompaniate de muzica si dans ,se cantau in timpul diferitelor munci sau cu ocazia ceremoniilor agrare.Altele exprima direct conditiile unei vietii grele :

,, Cum traiesc in libertate gastele salbatice,

Care se odihnesc in arborii stufosi ai fluviului Yu!

Dar noi ,taranii,niciodata odihnindu-ne ,vesnic lucrand pentru stapan,

nu ne putem nici macar semana meiul sau cultiva orezul'

Un grup de poeme au un caracter narativ,inchinate fiind eroilor ce luptasera contra triburilor navalind din nord.China n-a creat o mare poezie epica ,dar din aceste poeme narative ne putem face o idee destul de exacta despre masurile revoltatoare ,administrative si militare ale stapanirii. In legatura cu aceasta sunt numeroase poezii cu caracter protestator , contra abuzurilor functionarilor ,contra coruptiei stapanilor feudali,contra razboaielor indelungate ,contra birurilor si corvezilor ,contra saraciei si foametei:

,,Stapanul nostru sta linistit acasa ,

dar pe noi ne trimite de paza la granite :

adanc ma cuprinde dorul de camin .

Oare cand ma voi reantoarce.'

Alte poezii noteaza variate obiceiuri de la tara, de la sarbatori sau din viata de fiecare zi ; in fine frumoase sunt, de asemenea poemele de dragoste ,pure idile rustice ,sau transcriind sentimente de dor ,de nemultumire in casnicie ori de revolta impotriva stapanilor ce abuzeaza de drepturile lor si in aceasta privinta.

Prin intensitatea sentimentului ,prin simplitatea desavarsita a expresiei ,prin plasticitatea imaginilor ,prin notatiile detaliilor de viata zilnica ,prin asocierea sentimentului naturii,poemele Cartii cantecelor creaza o imagine fidela a vietii ,mentalitatii atitudinii poporului chinez, in acelasi timp constituind cea mai pretioasa traditie realista a poeziei clasice chineze.

Primul mare poet chinez este Ciu-Yuan care a trait aproximativ intre anii 343-280 i.Hr. Ciu - Yuan a participat activ la viata politica.In urma unor calomnii a cazut in dizgratie si a fost exilat.Disperat de pespectiva dezastrului care ii pandea patria si de mentinerea lui in exil ,poetul s-a sinucis prin innec ,in a cincea zi a lunii a cincea ,zi pe care chinezii au continuat s-o serbeze pana azi.

Ciu -Yuan a scris 11 ode ,9 elogii in care isi canta intr-un limbaj pasionat dragostea de patrie si deznadejdea surghiumului ,apoi un poem amplu Enigmele -poetizand traditii ,mituri si legende. Opera sa principala este poemul ( de 370 de versuri) intitulat Tristetea instrainarii -(" Li -Sao"), un poem al exilului ,al amintirilor frumoase din trecut ,al dorului de patrie si al hotarari de a-si urma cu tarie drumul greu ,dar cinstit al suferintei .Aceste sentimente se desfasoara pe fondul naratiunii unei calatorii alegorice a poetului intr-o lume imaginara ,pe pamant si in cer ,printre zei si alte fapturi mitice ,in cautarea dreptatii ,a intelepciunii si a unui rege bun si drept .Si poemul de un sincer ,cald ,patetic patriotism ,se incheie in accente de disperare (amintindu-si de patriotul exilat tot pe nedrept Peng Hien ,care innaintea lui Ciu Yuan si din aceleasi motive , isi cautase moartea in valuri):

,,Ah, nu-i nimeni in patria mea sa ma priceapa !

De ce dar ma mai poarta dorul catre acea tara ?

Ah, nu-i nimeni s-o slujeasca sfatuind-o cu credinta

De aceea ,voi alege drumul pe care a mers Peng Hien'

In epoca dinastiei Tang ,stralucita epoca a poeziei chineze ,factori sociali ce vor influenta adanc literatura sunt prosperitatea burgheziei orasenesti manufacturiere si comerciale si frecventele invazii ale triburilor dinspre nord.Viata de la curte straluceste prin fast si imparatii ii protejeaza pe poetii .

Adesea imparatii Chinei vor sprijinii cultura (unul ordona redactarea Arhivelor istorice din 212 volume ;altul ,in secolul XVII-lea e.n ,a unei enciclopedii in 1628 de volume ) si vor avea ambitia de a stralucii ei insisi ca poeti -ceea ce nu l-a impiedicat insa pe un asemenea ,,protector ' al literelor sa ucida cateva sute de scriitori care nu i-au respectat ordinul de a arde toate operele poetice anterioare ,sau pe altul sa porunceasca ingroparea de vii a patru sute de mii de prizonieri. Amestecul, paradoxal in aparenta ,de instincte inumane si de rafinamente estetice ,a fost aici adeseori prezent .Rezultatul a fost ca la umbra regimului despotic s-a dezvoltat o atmosfera de estetism aristocratic ,in care se cultiva cu predilectie acea poezie de galanterie ,de adulare ,de manierism si de fineti melancolice ,care pentru multi cititori neavizati trecea pana de curand drept ,, autentica' poezie chineza ,si careia multi dintre marii poeti ai Chinei au trebuit sa-i plateasca mai mult sau mai putin -tributul lor. Printre acestia a fost si marele poet Li Po.

Li Po (701-762) ,cunoscut si sub numele de Li Pai sau Li Tai-pe ,a fost un invatat ,ajuns consilier al printului ,exilat cand imparatul a ordonat asasinarea printului ,apoi permitandu-i-se sa se inapoieze.

Legenda a mai adaugat alte elemente pitoresti biografiei lui Li Po ,cel mai popular poet chinez in Europa ,unde a fost supranumit ,,Byron al Chinei '.Ceea ce caracterizeaza in primul rand geniul lui Li Po este versatilitatea ,varietatea adesea contradictorie a temelor ,atitudinilor si stilului .Gasim aici o poezie de inspiratie bahica in care profunzimea sentimentelor este inlocuita printr-un joc al imaginatiei(Mica sarbatoare ) .Apoi o poezie exploatand domeniul unei tristeti nelamurite ,intr-o tonalitate de elegie intima.Intervin aici si perceptii subtile ale unor sentimente mai adanci ,desi preocuparea pentru expresia gratioasa se mentine (Trandafirul rosu ) . Tema iubirii este abordata adeseori ,si poetul realizeaza idile in care finetea notatiei se inbina cu puritatea sentimentului.O alta tema frecventa este contemplatia calma ,visatoare ,voluptoasa a naturii -ca in aceasta scurta Plimbare trista ,, Lacul Nan -hu leagana luna de toamna,

Care se oglindeste in apele lui verzui

Zgomotul lopetilor mele a-ntrerupt

Imnul de iubire pe care nuferii il canta lumii'

Mai putin preocupat insa de aceasta eleganta a expresiei este Li Po in poeziile strans legate de problemele actualitatii .Poetul ii dispretuieste si condamna pe nobilii si demnitarii ,care in timpul rascoalelor lui An Lu -san ,au impins tara pe marginea prapastiei .

,, Cum m-am putut injosi sa-i servesc pe cei mari si bogati ?'- se va intreba mai tarziu poetul cazut in dizgratie .Li Po n-a ramas indiferent deloc la suferintele poporului (Cantec de seara )

Poezia lui Li Po se apropie in multe privinte de poezia populara .Temele sale sunt de o varietate indefinita ,dar cel mai adeseori inspiratia sa este centrata pe un viu sentiment al desertaciunii lumii ce lui i se pare nestatornica ,asemenea unei jucarii complicate in mana zeilor ,in care de altfel el nu crede.Li Po canta de preferinta vinul ,femeile si muzica .Rand pe rand melancolic sau nepasator ,el stie sa evoce in cateva versuri un peisaj ,o atmosfera, cu o extrema sobrietate de mijloace (kaltenmark) .

In general ,cel mai pretios sector al poeziei lui Li Po il formeaza elegiile sale din exil si poeziile in care nota dominant pesimista ascunde o implicita condamnare a unor stari de lucruri contemporane .Iar cand aceasta atitudine vizeaza razboiul ,realismul notatiei devine surprinzator de tare .

In poezia Razboi ,viziunea in acelasi timp sinistra si dramatica traduce si sustine violenta atitudinii de stigmatizare :

,,Pe intinsul pustiului ,singurul seceris sunt osemintele inalbite

In nebunia campului de batalie ,oamenii se lupta si mor parasiti ;

cai ramasi fara calareti necheaza turbati ,larma asurzitoare se ridica pana la cer

corbi si vulturi zmulg maruntaiele hoiturilor , le poarta zburand greu ,

pana pe crengile arborilor morti

si apoi le lasa spanzurate acolo..'

De obicei ,generozitatea si dragostea de viata a lui Li Po aminteste oarecum in exuberanta ei poezia unui romantic european ( de pilda Musset ,caruia ii este incomparabil superior ).Dar poetul chinez este si strans atasat de viata poporului. Aceasta dimensiune populara si realista a lui Li Po ( si a poeziei chineze clasice in genere ) a ramas necunoscuta literatilor europeni ,preocupati de cautarea unui exotism delicat. Chinezii considera ca cel mai mare poet al lor din toate timpurile este Du Fu (712 -770)

Poetul, nascut dintr-o familie saraca despre care se spune ca a inceput sa scrie versuri de la varsta de 7 ani , n-a izbutit sa obtina o slujba decat dupa varsta de 40 ani .Dar haosul si nesiguranta vremii l-au facut sa se retraga ,si aceasta perioada grea pentru poporul chinez se reflecta mai staruitor in poezia sa .

Du Fu este superior tuturor contemporanilor sai prin profunzimea sentimentului educat la scoala mizeriei si a suferintei .Aceasta apare evident chiar si intr-un poem scris cu intentia de paste l( Ganduri de noapte despre pace si razboi ).

Elementele de pastel scad pe masura ce sentimentele devin mai grave , ca in aceste versuri :

,, Chiar si florile par a varsa lacrimi

indurerate de vitregia acestor vremi ,

iar pasarile se-ntristeaza auzind suspinele

oamenilor care se despart de cei dragi .'

Du Fu a izbutit sa depaseasca sfera de teme si maniere impuse de convenientele lirici de curte , spectacolul nedreptatii sociale si mai ales cel al ororilor razboiului ii ocazioneaza emotionante accente de profunda umanitate . Celebre sunt in acest sens poemul Cel far' de adapost sau ciclul Satul Ciang. Du Fu intelege insa ca inegalitatea sociala intervine si aici :

,, Caci in timp ce bucatariile bogatasilor

duhnesc de aburii bucatelor gatite,

afara , pe campul de lupta al vietii,

osemintele omului sarac se inalbesc risipite .'

Aspectul consecintelor razboiului -mizeria , foametea , birurile sporite -de asemenea nu i-a scapat poetului. Uneori el noteaza o situatie de-a dreptul infioratoare :

,, Stii tu ca baieti si fete au fost vanduti de familiile lor dragi ?

Caci birurile pentru razboi trebuie platite orice s-ar intampla ! '

Poeme ca Functionarul din Si -hao traseaza in linii pe cat de simple pe atat de tari starea de mizerie si oprimare a taranului .tntelegerea faptului ca razboiul este dus cu toate greutatile sale numai de cei multi si saraci da tonul poeziei sale energia revoltei si a urii impotriva feudalilor :

,, In fata poporului sta schingiuirea ,

in spatele lui -batjocura muzicii placute,

clinchetul rasetelor ,in timp ce oamenii sunt ucisi,

iar strazile sunt pline de sange! '

Dar Du Fu nu naufragiaza i n pesimism ,ci exprima si dorinta si incredera intr-un viitor drept si bun .,, Geniul mai putin spontan decat Li Po , Du Fu este infinit mai mare .Obisnuinta vietii de mizerie l-a invatat sa observe si sa resimta suferinta altora ,si multe din poemele sale sunt tablouri in care geme durerea oamenilor (kaltenmark ).

Prin acest fond de adanca umanitate ,prin intelegerea faptelor vietii timpului ,prin patosul dramatic al expresiei ,Du Fu nu este numai cel mai mare poet chinez ,ci unul din cei mai mari poeti ai lumii.