Relatia adverbului cu alte clase lexico-gramaticale

Relatia adverbului cu alte clase lexico-gramaticale

Clasa adverbelor se largeste sistematic prin conversiunea altor parti de vorbire.

Procedeul cel mai raspandit si cel mai productiv in limba romana este

adverbializarea adjectivelor. "Orice adjectiv calificativ poate deveni, teoretic, adverb, mai putin cele derivate cu sufixul -esc (carora le corespund adverbele derivate cu -este). Adjectivele devenite adverbe sunt omonime cu forma de masculin singular a adjectivelor respective. Caracteruil adverbial se manifesta prin indiferenta fata de categoriile de gen, numar si caz si prin dependenta de un regent verbal sau adjectival." [1]

Adeverbele rezulta din conversiunea unor substantive care denumesc

unitati de timp. Substatntivele care pot deveni adverbe de timp sunt numele de anotimpuri si parti ale zilei: primavara, toamna, dimineata, seara, vara etc. In cazul acestor substantive, conversiunea nu este completa, ele aflandu-se in diferite stadii de adverbializare. Din punct de vedere morfologic, substantivele pastreaza opozitia de numar (Iarna / Iernile mergem la munte.) sau de articulare (Luni / Lunea mergem la servici.). Din punct de vedere sintactic, sunt distribuite in: a) pozitie de circumstantial ( in grupul verbal Citeste verile); b) adjectival sau averbial (Tinuta adecvata seara este cea eleganta); c) de atribut, intr-un grup nominal cu centru de substantiv abstract (Sportul dimineata intareste organismul).

Cu acelasi comportament intalnim subtantivele cu sens cantitativ (ore, secunde, litrii, kilograme): Statul la coada minute in sir e obositor.; (aici subtantivele apar cu forma de plural nearticulat).

Adverbe mai devin si o serie de subtantive utilizate in constructii eliptice pentru a exprima forma: covrig, colac, card, manunchi, ciorchine (Sta colac, doarme covrig).

Sunt si anumite prepozitii care se apropie de statutul de adverb, dar numai

in cazul in care nominalul urmator nu este actualizat. Avem exemple precum: pentru, dupa, fara, cu. Faci mancarea cu prajeala sau fara?

Avem pronumele nehotarate una, unul, care pot fi folosite cu valoare

adverbiala atunci cand exprima ideea de unitate, solidaritate. Ex: a fi una, etc.

Unu, doi, trei etc, sunt numerale, care la fel ca si ordinalele al doilea etc, au valoare adverbiala cand sunt folosite pentru a enumera argumente intr-o expunere teoretica.

"Ce este un pronume relativ-interogativ, care este folosit cu valoare

aderbiala (relativa) avand sensul cat: Mai merge el ce merge () numai iaca vede o dihanie de om. (I. Creanga, Harap-Alb)." [2]

"Formele verbale prediative poate (pers. a III-a, sg. indicativ prezent a

verbului a putea) si trebuie, detasate din paradigma verbului, functionaza ca adverbe modale cu sensul "probabil", "posibil". Poate este adverb cand selecteza conjunctia ca (Poate ca va reusi.) sau cand este folosit parantetic (Poate va reusi).

Si cand se asociaza unui verb la conjunctiv perfect (Poate sa fi incerat si alta solutie.), poate pastreaza sensul de posibilitate, probalitate, functionand ca adverb. De asemenea, forma trebuie poate fi interpretata drept aderb cand este urmata de un veb la conjunctiv perfect, sau cand seleteza conjunctia ca, din acelasi motiv al dobandirii semnificatiei de posibilitate, probabilitate: Trebuie sa fi fost bolnav zilele trecute. Trebuie ca e bolnav de a slabit asa."

De asemenea, adverbul isi poate schimba clasa morfologica. Acest lucru poate fi realizat prin articularesau prin plasarea in contexte specifice.

Adverbul devine substantiv prin articulare hotarata sau nehotarata: Raul facut va fi razbunat. Un rau facut nu se uita niciodata.

Substantivizarea adverbului este posibila prin plasarea acestuia in pozitia specifica substantivului: Din rasaritul soarelui azi se naste maine ceva nou.

Adverbele, in special de loc si de timp, trec in clasa prepozitiei: in spate - in spatele, in jur - in jurul, inainte - inaintea etc.

Atunci cand verbele tranzitive ca a vorbi, a scrie, a invata, a sti sunt determinate de adverbe de tipul romaneste, frantuzeste, englezeste, pot fi considerate un caz special de substantivizare.

In situatia in care determina un substantiv, cateva adverbe pot deveni adjective invariabile: anume, aievea, bine, gata, asa, intocmai.

Adverbele relative devin conjunctii prin desemantizare: Cum a auzit soneria, a deschis usa.,Unde nu si-a invatat lectia, n-a venit la scoala., L-as spurca din vorbe cand as afla ca el mi-a furat bicicleta.