AMINTIRI DIN COPILARIE

AMINTIRI DIN COPILARIE

1. Prin contributia parintelui Ioan, se infiinteaza intr-o chilie a bisericii prima scoala din Humulesti. Invatator este badita Vasile, dascalul bisericii, care indeamna copiii sa vina la invatatura. Prima scolarita este chiar fiica preotului, Smarandita, o "zgatie de fata". Parintele Ioan aduce la scoala un scaun lung pe care il numeste "Calul balan" iar mos Fotea, cojocarul satului, daruieste un "biciusor" numit de parinte "Sfantul Nicolae" pentru a rasplati scolarii neascultatori si lenesi. Prima pedepsita este Smarandita popii. Intr-una din zile, fiind ascultat de Nic-a lui Costache, care-l dusmaneste pe Nica - eroul romanului - din cauza Smaranditei, acesta urmeaza a fi pedepsit pe Calul balan. Nica fuge din clasa urmarit de doi baieti mai mari dar reuseste sa ajunga acasa unde jura ca nu va mai merge la scoala. Mama, apoi parintele Ioan il convinge sa revina iar Nica se dovedeste a fi un elev silitor si cuminte, Scoala se inchide, din pacate, prin luarea la oaste cu arcanul - dupa obiceiul vremii - a dascalului. In zadar umbla parintele sa gaseasca alt dascal caci nu reuseste. Mama era in stare de orice efort pentru ca baiatul sa ajunga popa desi tatal sau nu punea pret pe invatatura. Intr-o duminica, venind bunicul David Creanga din Pipirig, hotaraste sa-l ia pe baiat la dansul si sa-l dea la scoala la Brosteni impreuna cu varul sau, Dumitru, la profesorul Nanu de la scoala lui Balos unde invatasera si baietii lui. Marti dimineata, Nica pleaca impreuna cu bunicul la Pipirig, apoi prin Borca, la Brosteni. Aici este asezat in gazda la Irinuca, intr-o cocioaba veche, din barne, care se afla pe malul stang al Bistritei. Profesorul pune sa le tunda pletele si ii aseaza in rand cu ceilalti elevi. Pe la jumatatea postului Pastelui, Nica si Dumitru se umplu de raie si fac baie zilnic in Bistrita sa scape. Intr-o zi, misca din joaca o stanca, aceasta se pravaleste peste gardul si casa Irinucai, omoara caprele acesteia dupa care se rostogoleste in Bistrita. Speriati, copiii isi strang cele cateva lucruri cu care venisera de acasa si fug cu o pluta pana la Pipirig de unde pleaca acasa, la Humulesti. De Pasti, canta alaturi de popa Ioan, in biserica, spre bucuria parintilor si admiratia satenilor.

2. Copiii se joaca de-a mijoarca sau incaleca pe un bat imaginandu-si ca se afla pe un cal pana cand mama ii linisteste amenintandu-i. Venirea tatalui incurajeaza, de obicei, dorinta lor de joaca. Iarna cand taie porcul, tatal ii da lui Nica besica sa o umple cu graunte. In ajunul Craciunului, Nica, impreuna cu prietenii lui, pleaca la urat in sat folosind asemenea instrumente - besica, o coasa rupta, un vatrar cu belciug- la popa Oslobanu, apoi la alti gospodari dar sunt alungati invinuiti ca-si bat joc de datina. Smantanitul oalelor sau alungarea de catre mos Chiorpec din atelierul lui de ciubotarie sunt amintiri hazlii ale copilului. Odata, vara, aproape de Mosi, Nica se hotaraste sa fure niste cirese din gradina matusii Marioara. Matusa, insa, il prinde si, dupa ce arunca vreo cativa bulgari in el, il face sa coboare din cires si il alearga prin canepa pana ii pune la pamant intreaga cultura. Spre seara, vornicul vine sa plateasca paguba pricinuita de aventura baiatului. Intr-o alta dimineata, mama il trezeste in zori pentru a duce mancare lingurarilor angajati la camp cu ziua. Nica, suparat ca cea care il trezeste este pupaza, se hotaraste sa treaca, in drum spre camp, pe la teiul in care isi avea aceasta cuibul, o cauta si, neputand-o prinde, pune la gura scorburii o lespede pentru a o gasi mai usor, la intoarcere. Dupa ce ajunge cu mancarea sleita la lingurari, revine la scorbura, ia pupaza, o leaga de picior si o lasa cateva zile in pod. A doua zi, vine matusa Mariuca lui mos Andrei si-i spune mamei ca Ion a furat pupaza, ceasornicul satului. Baiatul cum aude aceasta, suie in pod, ia pupaza si fuge in targ sa o vanda. Un batran hatru ii ia pupaza, o cantareste in mana si-i da drumul prefacandu-se ca o scapa. Fiindca Nica incepe sa protesteze ca batranul i-a pierdut pasarea, acesta il ameninta ca-l spune lui taica-sau si baiatul renunta la pupaza de teama pedepsei. Ajungand acasa, afla ca parintii erau la targ asa cum ii spusese batranul si intelege ca a trecut prin mare primejdie. Asteptand venirea acestora, aude pupaza cantand. In ziua urmatoare, spre bucuria mamei si a lui Nica, matusa Marioara, impacata ca pupaza se afla la locul ei, vine la parintii baiatului sa dezminta vestea rea dusa cu o zi inainte.

Intr-o zi de vara, mama il roaga pe Nica sa stea acasa, sa o ajute la treburile gospodariei si sa legene copilul ca-l va rasplati pentru ajutorul dat. Nica, cunoscut pentru priceperea lui la tors, numit chiar Ion Torcalau, poarta o dragoste nemarturisita Mariucai cu care se intrece la treburile gospodaresti dat, cand aude de leganat, prefera orice altceva. Mi mult, este o zi torida incat, uitand repede de promisiunea facuta mamei, pleaca la scaldat unde se joaca aruncand pietrele in apa si balacindu-se in voie in apa raului. Mama, negasindu-l acasa, vine las rau, ii ia de pe mal hainele si-l asteapta acasa unde, intr-un tarziu, baiatul ajunge flamand si gol dupa ce traversase satul prin gradini. El cere iertare mamei jurand ca nu-i va mai iesi din vorba niciodata.

3. In 1852, cand se deschide Scoala domneasca de la Targu Neamt in prezenta lui Ghica voda, Nica a lui Stefan a Petrii Ciubotarul si alti baieti din sat sau de aiurea intra in scoala parintelui Duhu care-i invata nu numai Psaltirea dar si putina aritmetica, gramatica, geografie. Parintele intra in conflict cu preotul Nicolai Oslobanu, tatal lui Nica Oslobanu a carui mite greoaie ca si trupul il face pe dascal sa-i spuna ca va iesi preot cand s-or pustnici toti bivolii din Manastirea Neamtului. Oslobanu se muta la Scoala catihetica din Falticeni unde se afla si Ion Mogorogea, Gatlan, Trasnea incat Nica cere parintilor sa-l mute si pe el acolo. Pentru doua merte de orz si doua de ovaz, este primit la scoala din Falticeni unde sta in gazda, impreuna cu tovarasii sai, la Paval Ciubotarul din ulita Radasenii de la marginea targului. La aceiasi gazda locuia si mos Bodranga, un batran care pentru putin tutun facea toate serviciile casei iar seara le canta din fluier. In iarna, ramanand fara lemne, Oslobanu reuseste sa ia fara bani un car de lemne punand ramasag cu proprietarul acestuia ca va cara toate lemnele intr-un brat. El leaga cu o curea carul pe dedesubt si saltandu-l, spre uimirea gospodarului, il duce pana in curtea gazdei.

Catihetii duc o viata plina de veselie in casa lui Paval Ciubotarul unde petrecerile se tineau lant, dar cand e vorba de invatatura, fiecare se descurca cum poate : unii canta de ragusesc, Gatlan vorbeste si prin somn cu personajele biblice, Davidica din Farcasa spune pe de rost istoriile, cat ar tipari o mamaliga, Vechiul Testament si pronumele conjunctive din gramatica lui Macarescu iar Trasnea nu reuseste nicicum sa inteleaga ce este cu gramatica. Doar Mirauta si Nica nu-si prea fac probleme cu invatatura, primul pentru ca era cel mai destept, celalalt pentru ca se gandea mai degraba la fete decat la carte.

Uneori, seara, cand canta mos Bodranga, vine la Paval Ciubotarul si popa Buliga, zis Ciucalau, care se incinge la joc cu baietii si mananca si bea alaturi de ei. Apoi pleaca impreuna la o carciuma din marginea targului unde sunt asteptati de o crasmarita, fata vornicului din Radaseni, o fata tanara casatorita cu un "vaduvoi". Tarziu, dupa miezul noptii, catihetii se intorc acasa. Gatlan si Nica se sfatuiesc sa scape de cativa "mancai" si pun "poste" lui Oslobanu si Nic-a Cozmei care se lasa de scoala si se intorc la Humulesti. Dupa ce vin din vacanta de Craciun, catihetii isi continua petrecerile si farsele ale caror victime sunt acum Mogorogea si Paval Ciubotarul care, suparat, ii alunga din casa. Dupa postul cel mare, se anunta desfiintarea scolii de la Falticeni, catihetii care doresc sa continue, trebuind sa se mute la Seminarul de la Socola, din Iasi.

4. In toamna anului 1855, in ciuda argumentelor baiatului care nu s-ar mai fi dat dus din sat de care este legat prin toate trairile si sentimentele sale, la insistentele mamei pleaca la Socola sa-si continue studiile. Amintirea horelor, sezatorilor, frumusetilor satului, a cantecelor lui Mihai Lautarul fac despartirea si mai grea. La rasaritul soarelui, Luca Mosneagul il asteapta pe el si pe Zaharia lui Gatlan cu caruta trasa de cele doua martoage de cai numite de mama "zmei". Fiind sarbatoare, fetele si flacaii ies la porti imbracati de sarbatoare, fericiti, contrastand cu fetele triste ale celor doi care urmau sa paraseasca pentru totdeauna satul natal. Vazand cum ramane satul in urma lor, baietii suspina de durere pentru fiecare valcea, fantana sau parau.

Dupa un popas la Timisesti, pe Moldova, pornesc spre Motca si intra in codrul Pascanilor. La Blagesti, raman o noapte sa se odihneasca si ei si caii lui Luca. Dimineata pleaca in zori si trec pe la Ruginoasa, apoi prin Targu Frumos si, dupa ce mananca cativa pepeni, pornesc spre Podul Leloaie mai mult pe jos decat in caruta fiindca "zmeii" lui mos Luca obosisera de atata drum.

Pe la asfintitul soarelui, intra in mahalaua Pacurarilor, in Iasi, unde sunt luati in ras de un flacau pentru martoagele mosului. Noaptea, tarziu, ajung la Socola unde carutasul trage caruta sub un plop mare unde se afla o multime de dascalime venita din toate judetele Moldovei.