ION LUCA CARAGIALE - LA HANUL LUI MANJOALA

ION LUCA CARAGIALE - LA HANUL LUI MANJOALA

Context literar. Nuvela a fost publicata in "Gazetasateanului' din februarie 1898 si reprodusa de autor in volumul Momente si schite

Specificul speciei. Fiind o nuvela fantastica, actiunea este plasata

la limita dintre natural si supranatural, faptele fiind insolite, stranii,

senzationale, iar granitele real-ireal sunt desfiintate. Timpul este anulat

si se face migrarea in alte spatii. Nuvela fantastica cuprinde elemente

artistice si filozofice.

In comparatie cu fantasticul romantic din nuvela lui Mihai minescu, la Caragiale se simte viziunea clasica, mai apropiata de cea lui Creanga din basmul Povestea lui Harap-Alb. (Florin Manolescu).

Fantasticul lui Caragiale este mai degraba miraculosul pe care-l om regasi in nuvelele lui Mircea Eliade.

Avand dimensiuni reduse si prezentand un conflict concentrat, extul reuseste imbinarea realului cu magia. Acestora li se adauga ocalizarea intamplarilor si prezentarea unor moravuri specifice care 'au originalitate naratiunii.

Titlul indica locul actiunii, universul particular in care se petrec apte ciudate, inexplicabile rational.

Tema este relatia dintre om si supranatural.

Rezumat

Plecat intr-o seara de toamna spre casa pocovnicului lordache, cu a arui fata trebuia sa se logodeasca, Fanica face un popas la hanul lui

anjoala. Dupa ce este ospatat de hangita, cea care conducea acum anul, Fanica trece prin mai multe intamplari stranii, greu de explicat.

Voind sa plece la drum, vremea se inrautateste brusc. Calatorul ajbaie prin intuneric, ceata si ploaie vreo patru ceasuri constatand poi ca n-a ajuns decat in spatele hanului. Atras de frumusetea angitei, Fanica nu mai poate parasi hanul decat dupa ce este luat pe us de oamenii pocovnicului si este inchis mai multe zile intr-un schit.

Structura - compozitie. Subiectul evolueaza in doua registre: cel 1 realului si cel al magiei. intamplarile neobisnuite se petrec la han, are, in folclorul romanesc, este un loc bantuit de forte malefice.

Cititorul este avertizat inca de la inceput ca, dupa cum spun unii, angita "umbla cu farmece', iar intamplarea cu hotii, care au vrut sa sparga hanul si n-au reusit, este o dovada.

Ajuns la han, un loc cunoscut, calatorul nu ia in seama ambiguitatea unor fapte, sedus de mancarea buna si de vin, dar mai ales de sporovaiala si rasul hangitei, cucoana Marghioala.

Caracterizarea personajelor. Tipuri si relatiile dintre ele

Fanica este personajul-narator. Plecat tarziu la drum, flamand, "razbit' de umezeala, el se opreste instinctiv la han. Odaia placuta, mirosul de mere si de gutui, senzatia de caldura, mancare si cafea, ochii "strasnici' ai cucoanei Marghioala, toate il fac sa zaboveasca acolo doua ceasuri si jumatate in loc de o jumatate de ceas.

Fanica remarca unele lucruri stranii la han: in primul rand, lipsa icoanelor si cotoiul care scoate "un racnet', cand calatorul isi face cruce, dar accepta sau gaseste el insusi explicatii: "calcasem, se vede. cu potcoava cizmii. pe un cotoi batran, care era sub masa'.

Gata de plecare, dupa popasul la han, Fanica e intrigat de alte detalii ciudate, pe care el le consemneaza pur si simplu: hangita ii ia caciula si se uita adanc in ea, iar cotoiul scoate un vaiet. Pe drum el intalneste o caprita, pe care o pune in desaga, moment in care calul calatorului "se cutremura si dardaie din toate incheieturile, ca de frigurile mortii'. Furtuna care incepe imediat devine o explicatie pentru drumul omului prin noapte: "Frigul ud ma patrundea; simteam ca-mi ingheata pulpele si bratele. Mergand cu capul plecat ca sa nu ma-nece vantul, incepui sa simt durere la cerbice, la frunte si la tample, fierbinteala, si bubuituri in urechi'. Caciula il strangea "ca o menghina'. Are halucinatii si rataceste drumul. Revenit la han, Fanica gaseste in prag iedul care ii zapacise calul.

Locul unde se vede asteptat de hangita, are aceeasi magie: "De trei ori am fugit de Ia el [de la pocovnic, n.n.j inainte de logodna si m-am

intors la harl' Vraja e rupta prin actiunea energica a socrului:

m-au dus legat cobza la un schit in munte: patruzeci de zile post, matanii si molitve'.

in-nuvela sunt si doua caracterizari succinte ale personajelor {"Eram tanar, curatel si obraznic, mai mult obraznic decat curatel'; "Cocoana Marghioala era frumoasa, voinica si ochioasa, stiam.'), care motiveaza povestea lor de dragoste. Fanica afla, in final, si o explicatie a intamplarilor: hangita ii facuse farmece.

Instantele comunicarii (autor, narator, personaj). Subiectul este relatat la persoana I de catre Fanica, personajul-narator. Autorul suprima distanta dintre el si personaj printr-un fel de "fuziune', ideile si sentimentele aparand din perspectiva eroului (Tudor Vianu). Partas la intamplari, nici cititorul nu poate explica rational anumite lucruri.

Particularitati stilistice. Principala trasatura a stilului nuvelei este oralitatea: locutiuni si expresii populare {"la o bataie buna de pusca', "ce a facut, ce a dres', "li s-a taiat pofta', "m-am uitat cu bagare de seama', "m-a-mpins dracul s-o ciupesc' etc.), frecventa interjectiilor si a exclamatiilor, a vocativelor (" hi! la drum!', " ce pat! ce perdelute! ce pereti!'), structuri eliptice {"Un sfert de ceas

pana la hanul lui Manjoala de-acolea, pana-n Popestii-de sus, o postie'), forme lexicale populare sau regionale {"opacit'. ..matracuca'), forme fonetice specifice ("pane', pocovnicu'. ,,cocoana').

Receptare critica

,.Hanul si culorile toamnei in reprezentari vizuale cu impresionanta difuziune - dar mai ales compunerea prin referinte remarcabile aflate in sistemul semnelor, a unei atmosfere, decid calitatile povestirii La hanul lui Man/oala.'

(Ion Vlad, Povestirea. Destinul unei structuri epice)

"Proza lui Caragiale cuprinde doua categorii de fantastic: mai intai fantasticul paradoxal, de tip science-fiction, din epoca inceputurilor si apoi fantasticul propriu-zis, concentrat in volumul Schite noua, dar si in cele mai vechi, La hanul lui Man/oala (1898-l899) si La conac (1900-l901) din volumul Momente. (Florin Manolescu. Caragiale si Caragiale. Jocuri cu mai multe strategii)

Fragment semnificativ comentat

,, Ratacisem vreo patru ceasuri

in cativa pasi am ajuns la poarta. La odaia cocoanii Marghioala
lumina si umbre misca pe perdea A avut parte cine stie ce alt drumet
mai intelept de patul cel curat! Eu oi fi ramas sa capat vreo lavita
langa cuptor. Dar noroc! cum am ciocanit, m-a si auzit. Jupaneasa
batrana a alergat sa-mi deschiza Cand sa intru, ma-mpiedic pe prag
de ceva moale - iedul tot a/a! era iedul gazdei mele! A intrai si el in
odaie si a mers sa se culce cuminte sub pat.

Ce sa spui? Stia femeia ca ma-ntorc? '

Textul prezinta momentul revenirii calatorului la han, dupa ce ratacise prin intuneric, incercand, zadarnic, sa ajunga la socrul sau, pocovnicul Iordache.

Naratiunea la persoana I exprima identitatea dintre narator si personajul principal. Altfel spus, personajul are aici un rol dublu: narator si actor. Aceasta ambiguitate da impresia ca povestirea este simultana cu intamplarea (sau istoria), dar de fapt este ulterioara ei, asa cum se vede mai clar la sfarsitul nuvelei. -

Fragmentul are forma unui monolog, care nu este marcat prin semne de punctuatie specifice, de aici rezultand dificultatea de a observa momentul cand personajul devine narator sau naratorul -personaj. Folosirea timpului prezent ("misca pe perdea', "[am] noroc'), aparentele semne de intrebare din final il indica pe personajul-actor; naratorul "se ascunde' mai degraba in spatele observatiilor (" era iedul gazdii mele! A intrat si el in odaie si a mers sa se culce cuminte [subl. n.] sub pat') si al formelor verbale de trecut.

Perspectiva temporala originala din aceasta nuvela este o modalitate

de sugerare a straniului, caracteristica a prozei fantastice a lui Ion Luca Caragiale. (G.A.)