Graiurile limbii romane

Graiurile limbii romane

Limba romana este impartita in diverse graiuri, cateodata numite subdialecte, care au diferente minore de pronuntie si vocabular, dar sunt inteligibile intre ele. Graiurile limbii romane, in afara romanei standard, includ:

Graiul banatean este o ramura principala a adunarii de graiuri din Ardeal si Banat. Este de asemenea ramura nordica a graiului sarbesc al limbii romane, fiind vorbita in regiunea Banat din Romania si districtele Banatul de Sud si Banatul Central din Voivodina (Serbia). Graiul banatean si romana standard sunt usor inteligibile, dar exista diferente de vocabular, mai accentuate in partea sarba a Banatului. Graiul ungurean, vorbit de o parte a romanilor timoceni, este o varianta a graiului banatean.

Gramatical, romana din Banat are gramatica romanei din Ardeal, cu urmatoarele exceptii.

• In Banat, se foloseste des augumentul, pentru participiul trecut. De exemplu: M'am zuitat.
• Mult mai multe verbe sunt sau pot fi reflexive, chiar si verbul a fi copulativ. Exemplu: Mi's frumoasa.

Romana criseana este o ramura principala a adunarii de graiuri romanesti din interiorul arcului carpatic. Vorbitorii traiesc in regiunea Crisana.

Graiul moldovenesc al romanei este ramura estica a limbii romane, fiind vorbit in provincia istorica Moldova (azi impartita de statele moderne Romania, Republica Moldova si doua regiuni din Ucraina). Moldovenii sunt vorbitorii acestui grai.

Graiul moldovenesc are aspect oral, motiv pentru care este eronata acceptiunea ca acesta s-ar afla la baza "limbii moldovenesti" - potrivit Constitutiei Republicii Moldova, limba de stat este "limba moldoveneasca" - care nu este decat un nume oficial dat limbii romane in aceasta tara. Asadar, limba moldoveneasca nu este o forma scrisa a graiului moldovenesc, ci doar o denumire alternativa pentru limba romana, fiind identica cu aceasta si avand deci ca baza graiul muntenesc.

Diferentele fata de ramura de la est de Prut sunt foarte mici, si constau in vocabular. Acestea au aparut datorita separarii regiunilor incepand cu anul 1812 pana in anul 1918 si apoi, din nou, de la inceputul celui de-al Doilea Razboi Mondial, si se refera la cuvinte de origine ruseasca si ucraineana, intrate mai tarziu in graiul moldovenesc estic. In plus exista si cateva regionalisme care in varianta vestica au disparut, insa in cea estica s-au conservat si vice-versa. Cea mai proeminenta diferenta intre graiul moldovenesc si standardul romanesc consta in palatalizarea consoanei s in Romania spre deosebire de pronuntia intensa a consoanei in Moldova: Opozitia teoretica intre s si s' este practic ignorata in Moldova, lucru remarcabil in special in folosirea in vorbire a conjunctiei "si", respectiv, in diferenta - inexistenta practic la nivel fonetic - intre singularul si pluralul substantivelor terminate in s (ex. "ostas" - "ostasi"). Situatia este valabila si pentru formele de plural ale substantivelor terminate in consoanele t si j care sunt pronuntate in Moldova tare, ca in formele de plural "soldat" (soldati) si "praj" (praji), dar si pentru s: "sara" (seara), "matasa" (matase) sau z: "zama" (zeama). Acest fenomen fonetic specific se regaseste in operele marilor clasici ai literaturii romane proveniti din regiunea istorica Moldova. Cu toate acestea, aceste variante de pronuntie sunt evitate pe cat posibil in limbajul actual, cu precadere in mass media.

Graiul maramuresean este o ramura principala a adunarii de graiuri din Ardeal si Banat.

Romana munteneasca este o ramura principala a adunarii de graiuri romanesti din exteriorul arcului carpatic. Vorbitorii traiesc in regiunea Muntenia. Romana munteneasca este graiul cel mai apropia de limba romana oficiala.

Romana timoceana (denumita limba romana de reprezentantii comunitatii, dar Влашки / Vlaski in sarba si nu Румунски/Rumunski) este o grupare de graiuri ale limbii romane, vorbita in estul Serbiei, pe Valea Timocului, si nord-vestul Bulgariei (in zona Vidinului sau Diu, numele vechi romanesc).

Potrivit recensamantului din 2002, numarul vorbitorilor de romana (sau vlaha) din Serbia Centrala este de aproximativ 60 000 de persoane, dar aceasta cifra este considerata subapreciata de unele organizatii. Ethnologue publica in raportul sau despre limba romana o estimare a lui Iosif Bena din 1995, care cifreaza numarul cumulat al romanofonilor din Voivodina si Timoc undeva intre 200 000 si 300 000. Eugen Simion, presedintele Academiei Romane, declara despre numarul romanilor din Timoc ca este variabil: "Unii zic ca sunt 500 000, altii 300 000. Fapt important este ca sunt acolo, au o cultura traditionala, vorbesc romana in dialect oltenesc sau banatean".

Romanii din zonele muntoase vorbesc un grai care se aproprie mai degraba de dialectul banatean (acestia poarta numele de "ungureni"), in timp ce romanii din zonele joase din est vorbesc un grai foarte apropiat de cel oltenesc (acestia poarta numele de "tarani").

Romana timoceana este de cele mai multe ori o limba colocviala, deoarece are un uz restrans in scolile, bisericile si mass media din Valea Timocului. Neaflandu-se in contact permanent cu romana din Romania, limba romana din Timoc are o structura arhaica si contine puternice influente sarbesti.