Basmul- analiza generala

Basmul- analiza generala

Mitul reda credinta oamenilor referitoare la geneza si esenta lumii, la realitatea superioara, absoluta. Aceasta realitate absoluta, sau reprezentarea ei in mintea omului arhaic, constituia elementul sacru.

Conform opiniei lui Mircea Eliade, mitul reda o istorie sacra, el dezvaluie sacralitatea infaptuirilor zeilor sau eroilor mitici. Deci mitul ar fi o "iruptie a sacrului in profan". Mitul si ritualul erau secrete pazite cu strasnicie. Numai initiatii puteau sa le cunoasca. Initiatul conferea sacralitate tuturor activitatilor si evenimentelor din viata sa. Rezulta deci ca ritul este o "dramatizare" a mitului. Filologul V.I.Propp, incercand sa gaseasca originile basmului fantastic, ajunge la aceeasi concluzie sustinand ca in timpul ritualului de initiere neofitului i se povestea chiar mitul tribului.

Desprinzandu-se de ritual, mitul, al carui caracter sacru slabeste si in cele din urma se pierde, porneste pe un drum de desacralizare si demitizare, un drum de creatie profan-artistica, la capatul caruia se afla basmul.

"Basmul este un rau in care se varsa toate celelalte torente ale culturii populare: mituri, legende, credinte si practici religioase, conceptii despre lume, etc. scrie O.Balea. Miturile si basmele au suferit modificari datorate atat fanteziei artistice cat si neintelegerii de catre ei a sensurilor originare ale anumitor alegorii si simboluri. Astfel, "ceea ce este considerat mit de catre un trib, poate deveni basm pentru tribul vecin."

Ritualul initierii este un ritual universal. Nu exista religie "primitiva" sau "superioara", in care sa nu gasim intr-o forma sau alta Initierea. Este un ritual ocult si de aceea se cunoaste putin din semnificatia si modul sau de desfasurare. Initierea este "drumul" pe care il parcurge subiectul de la starea de profan la starea de initiat, este totalitatea incercarilor si obstacolelor, fizice si morale, pe care neofitul trebuie sa le depaseasca.

Drumul lui Harap Alb trece prin mai multe trepte de initiere, reprezentate alegoric in basm prin cele trei incercari la care e supus eroul de catre omul span (obtinerea salatei din gradina ursului, a cerbului de aur si a fetei lui Ros Imparat). La capatul acestui sir de initieri si purificari, eroul atinge starea de initiat, de sfant, reprezentata in basm prin incoronarea sa si casatoria cu fata lui Ros Imparat.

Unele basme (rusesti, cehesti, grecesti, etc) prezinta asemanari uimitoare cu basmul Harap Alb si unele basme poloneze din culegerea lui

A. Glinski printre care "Printul Slugobil"(slugobil=sluga alba)

Sunt cunoscute peste saisprezece variante populare ale basmului Harap Alb, culese din toate zonele tarii. Harap Alb pleaca la drum trimis de tatal sau, pentru a deveni imparat. Dar conditia de imparat era peste tot (chinezi, japonezi, indieni, egipteni, etiopeni, incasi, greci, romani, etc.) considerata ca o conditie sacra. Drumul lui Harap Alb nu este un drum fizic, geografic, ci un drum spiritual, de perfectionare, si purificare; un drum de initiere; un drum catre centru: un drum de la starea de profan la cea de sacru, sfant (echivalata alegoric in basm cu cea de imparat).

Inca de la inceputul basmului putem observa si alte asemanari intre drumul ce urmeaza a fi facut de Harap Alb si "drumul" initierii. Initierea este un drum intre doua stari opuse (profan si sacru) lucru evidentiat in basm prin faptul ca Harap Alb urma sa parcurga drumul sau geografic de la "o margine a pamantului la alta margine".

Un preot, pentru a patrunde tainele riturilor de initiere, a trait ani de-a randul in mijlocul unui trib din America de Sud si a observat: "tinerii isi iau ramas bun de la ai lor, apoi pleaca spre locul unde urmeaza sa fie initiati, insa le iese in cale un <duh mascat>    sau masca unui animal totem, care cheama la lupta unul cate unul pe cei ce urmeaza sa fie initiati. Dupa lupta, barbatii adunati ii cer tanarului sa dea jos cu propriile sale maini masca de pe capul <duhului>. Spre uimirea sa, el recunoaste atunci fata unuia din membrii tribului, care de obicei infatiseaza acest spirit".

Similar in basmul Harap Alb, Craiul (care ii simbolizeaza pe batranii tribului), isi incearca feciorii pentru a vedea care este "destoinic a imparati peste o tara asa de mare si de bogata ca aceea" a lui Verde Imparat. Mijlocul de testare folosit este si el similar celui descris anterior. Craiul le iese fiilor sai in cale, mascat in urs, si ii provoaca la lupta, iar celui care are curajul sa primeasca lupta (Harap Alb), ii dezvaluie adevarata sa identitate si ii zice: "mergi de acum tot inainte, ca tu esti vrednic de imparat".   

Fantasticul personaj Sfanta Duminica, acea "baba garbova de batranete", care il ajuta pe Harap Alb sa depaseasca unele obstacole ale drumului sau, poate reprezenta pe cel ce initiaza pe novice, adica batranii tribului, saman, vraci, vrajitor la popoarele primitive, sau maestru spiritual (preot, guru).

Harap Alb ajunge la ea in zbor pe calul sau, pe un "ostrov mandru in mijlocul unei mari". Dar insula apare cu simboluri diverse(dar nu foarte diferite ca esenta)in multe basme, legende, mituri si carti sacre.

In sens cosmogonic, insula poate simboliza "manifestarea", Creatia; in acest caz apa reprezinta haosul primordial dinaintea Creatiei. Sau, cum afirma Eliade, insula poate fi simbolul unui"taram transcendent, participand la realitatea absoluta, depsebindu-se, ca atare, de restul Creatiei stapanite de legile devenirii si ale mortii".

O astfel de insula este Svedadvipa- insula alba- din traditia hindusa si budista pe care ajungeau in zbor cei ce depaseau conditia umana.

Insula poate fi si un loc unde traiau sufletele mortilor "gloriosi", eroilor, asa cum sunt "insulele fericitilor" din traditiile egiptene, celtice.

Rolul samanilor si mai tarziu al preotilor era de a face legatura intre lumea pamanteana a oamenilor si lumea de dincolo a entitatilor superioare. Exact acesta este si rolul Sfintei Duminici in basm, ea fiind un intermediar intre Harap Alb si urs, care va fi considerat reprezentare a stramosului- totem.

La unele populatii din Melanezia, Africa s.a. cei ce initiaza primesc de la neofiti o suma de bani. Aceasta poate fi traducerea alegoriei in basm in care Sfanta Duminica, in postura de cersetoare, e miluita cu un ban de catre Harap Alb. Faptul ca Sfanta Duminica, invaluita intr-un val alb de mireasa, dispare inaltandu-se in vazduh, are puternice radacini mitico-rituale. Intre samani si pasare exista o stransa legatura.

Sfanta Duminica este cea care il sfatuieste pe Harap Alb sa ia cu el la drum calul, armele si hainele pe care le-a folosit tatal sau in tinerete. Aceste elemente sunt simboluri care apar des in miturile, legendele si basmele romanesti si de pretutindeni. Armele, calul si hainele simbolizeaza patrimoniul stramosesc sau calitati spirituale ereditare (cum ar fi vointa, setea de cunostere, dragostea de adevar, puterea si lupta, s.a.) pe care Craiul le-a transmis fiului sau.

Fiind vorba de o initiere, Harap Alb nu parcurge drumul sau in macrocosmos, ci in microcosmosul intern, propriu. Ori, in acest caz, tot ce apare in basm in spatiul macrocosmic (oameni, animale, obiecte) reprezinta, de fapt, simbolic ceea ce apare in realitate in spatiul microcosmic (virtuti, patimi, stari afective, memorie, suflet, experienta).

In basm mai apar pesonaje ca: omul span, Ros Imparat, fata lui Ros Imparat, Craiasa Albinelor, Craiasa Furnicilor, Gerila, Ochila, Flamanzila, Setila, Lati-Lungila. Toti sunt considerati ca fiind personificari ale trasaturilor morale si spirituale ale eroului.

Spanul reprezinta ceea ce este mai rau si mai urat intr-un om, in cazul nostru in Harap Alb. Omul Span ar fi unul, mai multe, sau toate pacatele din sufletul eroului, precum Egoismul, Ura, Ignoranta, Dorinta, etc.

Fazele prin care trece realtia Harap Alb-omul span, de-a lungul basmului, ni se par similare cu fazele prin care trece relatia Om-Pacat de-a lungul vietii.

Copil fiind, Harap Alb nu auzise de si nu-l cunostea pe span (nu cunostea patima si pacatul)

La pubertate, Harap Alb afla de Span de la tatal sau, care il previne ca e un om rau si primejdios, deci sa se fereasca de el. Intr-adevar, in viata parintii sunt cei care incearca prin educatie sa tina departe Pacatele de fiii lor.

In timpul calatoriei, Spanul ii apare sub diferite infatisari, incercand sa-i devina sluga. Harap Alb il refuza, fara sa stie insa de ce, conform sfatului parintesc. Pana la urma, datorita sireteniei, Spanul reuseste sa se tocmeasca sluga la Harap Alb, dar nu peste situatia se rastoarna, fiul Craiului devenind robul Spanului; aceasta este o alegorie a faptului ca a ajuns robul propriilor sale Pacate.

La sfarsitul basmului, dupa ce eroul trece cu bine toate incercarile prin care Spanul vroia sa-l piarda, dupa ce moare si invie, Spanul e ucis de calul nazdravan. Aceasta ar reprezenta ideea ca dupa trecerea treptelor de initiere, Harap Alb obtine starea de Puritate, infrangandu-si definitiv Pacatul.

Episodil cu fantana din basm, ne apare straniu caci tote elementele din aceasta secventa- coborarea dupa apa, degradare a unei cufundari in apa, juramantul, schimbarea conditiei eroului, capatarea unui nou nume- ne confirma ca este vorba despre un botez. Explicatia faptului ca un personaj diavolesc apare in postura de botezator, o putem gasi la scriitori si filozofi cum sunt Iustin Martirul si Augustin care sustin ca Diavolul si demonii imita pe Dumnezeu si lucrurile divine.

Faptul ca fiul de Crai este numit Harap (rob) corespunde, din punct de vedere logic, pe plan epic (Harap Alb ajunge sluga Spanului), pe plan spiritual (fiul de Crai devine robul propriului sau Pacat) cat si pe plan istoric pentru ca intr-adevar copiii multor triburi din diferite parti care nu au indeplinit inca ceremoniile de initiere, erau folositi ca slugi. Munca grea si umilitoare de rob le biciuia astfel ambitia, incat nu pregateau nimic pentru a trece prin infricosatoarele incercari ale ritalului de initiere.

Fiul de crai e numit de Span "Harap Alb" pentru ca robii erau de regula tigani, arabi, negri si spre deosebire de acestia el era un rob alb. In unele basme bulgare apare un personaj negru numit Arap, care poate, cand vrea, sa se faca alb.

Faptul ca omul Span ii schimba numele eroului, se poate interpreta prin aceea ca multe popoare, in timpul sau dupa initiere, neofitul primea alt nume. Aceasta schimbare poate fi legata de ideea mortii si invierii simbolicde, prezenta in orice ritual de initiere.

La multe populatii primitive cei ce urmeaza sa fie initiati sunt vopsitipe tot trupul in alb- culoarea mortii (o alta posibila explicatie a numelui Harap Alb), iar pe toata durata initierii ei nu sunt considerati oameni vii, ci fiinte asemanatoare duhurilor.

Astfel, V.I.Propp concluzioneaza ca ritualul initierii constituie cel mai vechi fundament al basmului.

Gradina de dincolo

Ritualul de initiere fiind un ritual secret se celebra departe de trib. De regula casa initierii se gasea intr-o padure, aceasta pentru ca rieualul sa fie ascuns de ochii profanilor si pentru ca padurea reprezenta in miturile si credintele acestor populatii "taramul de dincolo". Casa initierii lui Harap Alb, insa nu se gaseste intr-o padure, ci pe o insula, probabil datorita unei schimbari ulterioare in lungul drum de modificari parcurs de basm. Harap Alb ajunge pe insula dus de cal in zbor, "pe deasupra codilor". Insula reprezinta, ca si padurea, un loc secret, fiind apta deci pentru ritual ce acela al initierii. Eroul ajunge la o "casuta singuratica". In plus, basmul mentioneaza ca pe ea "era crescut muschi pletos de o podina de gros", ceea ce denota vechimea casei, sau incercarea de a fi camuflata.

Ursul din basm este un "duh al rodniciei" sau un animal totem; putem presupune ca este vorba de un anumal totem, pentru ca, in general, copiii, tinerii neinitiati si femeile erau speriati de batranii tribului mascati in "duhul stramosilor" (asa cum Craiul si-a speriat fiii mascandu-se in urs). Daca ursul din basm este animal totem, atunci familia Craiului ne apare ca o reprezentare alegorica a tribului. Craiul ii simbolizeaza, in acest caz, pe batranii initiati ai tribului, iar feciorii sai pe tinerii initiati. E posibil ca ursul din basm sa intruchipeze ambele entitati (animal totem si duh al rodniciei), fenomen ce se intalneste in credintele, miturile si ritualurile multor populatii arhaice. Astfel in Siberia si Alaska ursul era considerat un animal lunar, pentru ca dispare iarna si apare primavaraasa cum astrul dispare si apare in fiecare luna.

La multe triburi orsul era divinizat ca animal totem. Unele triburi dadeau ursului denumiri ca: Batranul, Stapanul, Bunicul, Mosul; probabiul numele sunt date ca o remniscienta a calitatii mitice de animal-stramos ce era acordat in vechime ursului.

Culegerea plantelor medicinale cu efecte curative asupra unor animale, pentru a avea efect si asupra omului, se facea in deghizarea cu mastile-costume ale animalelor respective.

Daca am considera salata ursului din basm ca fiind o planta de leac, atunci mascarea in urs a eroului pemtru culegerea ei este explicata pe deplin de aceasta superstitie popularade medicina empirica.

Adormirea ursului in basm ar corespunde intrarii in hibernare a ursului mitic, simbol al hibernarii naturii si vegetatiei pe timpul iernii.

Padurea ca loc al initierii si intalnirii dintre neofit si totem, din miturile triburilor de vanatori, e constituita in basm prin gradina.

Harap Alb, pentru a ajunge la gradina ursului, imbraca pielea de urs, iar pentru a iesi o scoate. In acest context, gradina din basm ne apare ca o reprezentare a "lumii de dincolo". Pentru a ajunge acolo, Harap Alb este "inghitit" de un urs, lucru simbolizat in basm prin imbracarea pieii. Acolo in "gradina de dincolo" eroul va intalni Ursul-totem, cel care detine puteri magice asupra rodniciei , asupra culturilor si fertilitatii pamantului, precum si deosebite puteri curative.

V.I.Propp explica: "Primul posesor al saculetului a plecat in padure, l-a capatat, a fost invatat o serie de dansuri si apoi s-a intors invatandu-i pe oameni toate cate stia" Mitul are multe similitudini cu basmul Harap Alb, iar una dintre ele ar fi asemanarea dintre saculetul pe care l-a capatat eroul mitului si sacul cu salata obtinut de Harap Alb de la Urs-Imparat.

Harap Alb obtine deci in urma ritualului de initiere, o parte din puterea ursului-totem, materializata in sacul cu salata. Imbracamintea eroului in blana de urs simbolizeaza moartea si ajungerea sa in "lumea de dincolo". Dupa obtinerea puterii magice, invierea eroului si revenirea sa ca initiat este reprezentata prin dezbracarea blanii de urs. Iar gestul eroului de a arunca pielea de urs in urma este interpunerea unui obstacol intre urmarit si urmaritor.

Vanarea cerbului de catre Harap Alb poate fi o poveste care se bazeaza pe mituri si credinte mai recente decat cele care au dat nastere povestirii in care eroul obtine salata din gradina ursului.