Mircea Cartarescu - GEORGICA A IV-A

Mircea Cartarescu - GEORGICA A IV-A

Titlul poemului reia titlul ciclului din care face parte si este la randul lui imprumutat de la poetul latin Vergiliu. Georgicele sunt douasprezece texte in care Cartarescu parodiaza modelul existentei idilice din poezia lui Alecsandri, Cosbuc sau Pillat. Ironia si umorul vizeaza insa si anumite atitudini sau sloganuri din perioada comunista.

Teme - motive. Tema poemului este reprezentata de impactul pe care il au elementele civilizatiei asupra spatiului patriarhal d*ar textul este bogat si in aluzii la realitatile culturale sau cotidiene.

Structura - comozitie. Constituindu-se intr-o parafraza pe o tema rustica, Georgica a IV-a ofera o noua imagine a taranului a carui existenta s-a schimbat mult sub influenta civilizatiei de tip industrial. Electrificarea, bateriile solare, gerovitalul sunt elemente care au contribuit la metamorfozarea existentei sale si la instrainarea lui de natura.

Spre deosebire de textele lui Alecsandri, Cosbuc sau Pillat in care natura alcatuieste fundalul evocarii taranului, in poezia lui Cartarescu ea este absenta (in mijlocul pogoanelor se discuta acum situatia politica internationala).

Sensul grav al reflectiei se adanceste in final prin preluarea versurilor argheziene din De-a v-ati ascuns. Folosindu-le in text, poetul introduce de fapt sugestia mortii inteleasa ca joc si sanctioneaza prin ironie increderea oarba a omului in paradisul stiintei si tehnicii.

Analiza stilistica

Poemul cartarescian este ludic, narativ si ironic. Termenii si expresiile apartinand limbajului curent, familiar, argotic {"plozi', "fetii mei', "copchii', "arza-l-ar focul') se amalgameaza cu unele constructii specifice stilului jurnalistic ("situatia din Cipru si Liban') si sunt de asemenea concurate de cuvinte ce alcatuiesc universul taranesc ("pogoane', "porumbii').

Depoetizarea discursului este generata insa si de unele particularitati morfo-sintactice: prezenta marcilor subiective ("dragii me', "fetii mei'), oralitatea (realizata prin interjectii - "hai'; verbe la imperativ - "dati-i', "nu uitati'; imprecatii - "arza-l-ar focul') si enjambamentul.

Absenta rimei, abandonarea punctuatiei si a ortografiei sunt si alte elemente ale liricii autorului, dar si constante ale poeticii optzeciste.

Receptarea critica

"Recitite astazi Georgicele nu imi par deloc superficiale, asa cum au fost ele percepute atat de Nicolae Manolescu, cat si de Eugen Simion, care scria ca in aceste poeme spiritul parodic, bine hranit de lecturi, nu acopera, totusi, sensul grav al reflectiei. Ce poate fi mai grava decat existenta-surogat a taranului, ca deruta lui absoluta. In Georgice rautatea munteneasca a lui Cartarescu cuzprinde si aria intertextului' (Andrei Bodiu, Mircea Cartarescu) (E.C.)