Bogdan Petriceicu Hasdeu, personalitate a culturii si a literaturii romane

Bogdan Petriceicu

Hasdeu

S-a nascut la, in Basarabia si a studiat la universitatea din Kharkov-Harkov. In se muta la Iasi ca profesor de liceu si bibliotecar. Poate fi considerat ca fiind un pionier al multor ramuri ale filologiei si istoriei romane.

In 1876 a fost numit director al Arhivelor de Stat din Bucuresti, iar din , profesor de filologie la Universitatea din Bucuresti.

Hasdeu a fost de asemenea si un ager politician. Insa dupa moartea singurei lui fiice, Iulia, in 1888, a devenit un mistic cu o puternica credinta in spiritism. Moare la Campina la 7 septembrie .

Lucrari

Filologie si istorie

La Iasi, a publicat Arhiva historica a Romaniei (1865- ) in care multe documente vechi slavone si romanesti au fost publicate pentru prima data. In a inaugurat Columna lui Traian, cea mai buna revista filologica din Romania. In lucrarea sa Cuvente den Batrani (2 volume, - ) a fost primul sa contribuie la istoria literaturii apocrife din Romania.

In Historia antica a Romanilor (1875), desi incompleta, incepe investigatiile critice asupra istoriei Romaniei. Hasdeu a editat Psaltirea lui Coresi din 1577, publicand-o in .

Etymologicum Magnum Romaniae din 1886 a fost inceputul unui dictionar enciclopedic al limbii romane, dar nu a terminat nici litera B.

Literatura

Lucrarile sale, printre care si o drama, Rasvan si Vidra, dau impresia unei originalitati a gandirii, iar autorul divagheaza deseori purtat de eruditia sa profunda si imaginatia vasta.

Bogdan Petriceicu-Hasdeu (1836-1907) basarabean, s-a nascut in Hotin si a invatat in Rusia (Harkov), si a slujit si ca ofiter in armata ruseasca. La 1856, cand se anexa sudul Basarabiei la Moldova, trecu in acest tinut ca sa scape de protectiunea ruseasca si ca sa devina cetatean roman. Rusii cerura extradarea lui si-l despuiara de dreptul de mostenire pe care-l avea asupra unor mosii ale familiei ramase in partea ruseasca a Basarabiei, dar mai tarziu i s-a recunoscut acest drept pe cale judiciara. La 1857 fu numit membru al tribunalului din Cahul, dar nu statu decat sapte luni si demisiona. Veni la Iasi unde fu numit profesor de istorie si fonda intre altele, revista 'Din Moldova' (1862-1863) in care, pe langa istorie, incerca sa scrie poezii lirice, fabule, nuvele, critice etc. Tot atunci fu numit bibliotecar al universitatii, functie pentru care arata mare ravna, daruind chiar bibliotecii 4 000 de volume. Pe cand era ministru Al. Odobescu, fu numit membru in comisia instituita in Bucuresti pentru examinarea documentelor manastirilor inchinate. Aflandu-se aici, intra in politica militanta, fiind partizan al lui Kogalniceanu si sustinator al loviturii de stat din 2 mai 1864, apoi membru al partidului national-liberal si deputat.

Numit in 1878 director general al Arhivelor statului, intreprinse publicarea documentelor din Arhiva si a altora privitoare la romani in 'Arhiva istorica' si 'Cuvente den batrani'. Atunci (1878) fu numit profesor la universitatea din Bucuresti pentru filologia comparativa, in care calitate tipari o parte din lectiile sale pline de originalitate si de cunostinte vaste asupra literaturilor straine si asupra limbii romane.

In 1877 fu ales membru al Academiei. In aceasta calitate, el facu rapoarte interesante asupra diferitelor chestiuni. Activitatea literara a lui Hasdeu e foarte intinsa. Vom pomeni numai lucrarile de capetenie si mai cunoscute.

A scris nuvele, poezii, piese de teatru. Dintre nuvele citam una satirica 'Micuta' (1864), pentru care a avut si in Iasi un proces de presa, dar a fost achitat. Volumul de poezii (1873) cuprinde poezii ocazionale, fabule, poezii sociale si politice, precum si o traducere din Tristele lui Ovidiu. Cugetari adanci exprimate intr-o 'forma dura' cum zice autorul insusi, versuri scrise in momente de suparare sau chiar de deznadejde: aceasta e opera poetica a lui Hasdeu care n-a avut un rasunet deosebit. El a caracterizat-o prin urmatoarele randuri:

O poezie neagra, o poezie dura, O poezie de granit, Miscata de teroare si palpitand de ura, Ca vocea ragusita pe patul de tortura Cand o silaba spune un chin nemargini.

Bogdan Petriceicu Hasdeu, personalitate a culturii si a literaturii romane

Spirit enciclopedic in descendenta lui Dimitrie Cantemir si alui Ion Heliade Radulescu, poliglot B.P.Hasdeu

a dominat prin vocatia universalitatii cea de-a doua jumatate a secolului al XIX-lea, ca reprezentant al gandirii stiintifice umaniste, insetat de cunoastere si creatie. El a deschis drumuri in filologie, folcloristica, istorie, asezand cercetarea acestor domenii intr-un cadru care nu se va schimba multa vreme.

A desfasurat o prodigioasa activitate gazetareasca, fiind initiatorul a numeroase reviste si ziare: 'Romania' (1858), 'Foaia de istorie romana', 'Foaia de istorie si literatura' (1860), 'Lumina', 'Foaia umoristica Aghiuta' (1863), 'Arhiva istorica', 'Satyrul' (1866), 'Traian', 'Columna lui Traian' (1870), 'Revista noua' (1877) s.a.

Principalele sale lucrari, concepute initial in dimensiuni uriase, au ramas, din pacate, neterminate. Cu toate acestea Hasdeu poate fi considerat parintele filologiei romanesti moderne. El este cel care formuleaza teoria substratului dacic, proiecteaza si realizeaza primele trei volume din 'Etymologicum Magnum Romaniae' (dictionar al limbii romane ramas la cuvantul 'barbat'). In lucrarea 'Principie de lingvistica' este inclusa teoria privitoare la circulatia cuvintelor, criteriu de apreciere a individualitatii unei limbi. Din vasta culegere de studii asupra limbii si culturii populare vechi intitulata 'Cuvente den batrani' au aparut doar doua volume si introducerea la cel de-al treilea. Hasdeu studiaza in aceeasi lucrare folclorul din perspectiva comparatista, extinzandu-si cercetarile pana in spatiul iranian si sanscrit. Dealtfel, se pare ca Hasdeu este primul care foloseste termenul de 'folclor' in cultura romana, si il defineste ca totalitatea culturii populare, in stransa legatura cu etnografia. Tot el este cel care a scris 'Arhiva istorica a Romaniei' ce cuprinde culegeri stiintifice de documente istorice, filologice, literare nationale si internationale.

Ca istoric, este autorul monografiei 'Ioan-Voda cel Cumplit', evocare a unui destin dramatic din trecutul nostru, ce impune prin curajul si demnitatea sa. Lucrarea 'Istoria critica a romanilor', proiectata in cel putin cinci volume, a aparut numai intr-un volum si partea intai din cel de-al doilea, fiind o ampla sinteza a istoriei si civilizatiei romane.

In domeniul literaturii beletristice a scris nuvela 'Duduca Mamuca', republicata ulterior sub titlul 'Micuta', dar si un fragment dintr-un proiectat roman istoric: 'Ursita'. A scris versuri romantice, meditative. In creatia dramatica a lasat comedia 'Trei crai de la Rasarit' si drama 'Razvan si Vidra'. (1867)

Prima drama romantica de inspiratie istorica, 'Razvan si Vidra' prezinta o viziune pasoptista asupra trecutului, in spiritul ideilor 'Introductiei' la 'Dacia literara'. Punctul de plecare l-a constituit un articol al lui Balcescu despre Razvan-Voda, publicat postum in 'Romania literara' (1852).

Destinul lui Razvan, tigan rob eliberat, este cel al unui erou romantic de exceptie, evoluand in situatii de exceptie. El va cunoaste de-a lungul celor cinci canturi, cu titluri semnificative ('Un rob pentr-un galben', 'Razbunarea', 'Nepoata lui Motoc', 'Inca un pas', 'Marirea'), bucuria maririi, dar si amaraciunea caderii. Proiectat pe fundalul socio-politic al veacului al XVI-lea, Razvan urca treapta cu treapta spre devenirea sa: este mai intai ofiter de haiduci, apoi ofiter in armata leseasca, hatman si in final domn. Lupta impotriva prejudecatilor epocii, constituie principalul element al conflictului dramatic de esenta estica si psihologica, adaugandu-se celui social. Pe masura desfasurarii actiunii, conflictul social (boieri-popor-domn) ramane in umbra, conturandu-se din ce in ce mai sustinut cel psihologic, personajel devenind mai complexe si mai individualizate.

Piesa apeleaza la o serie de conventii si teme cunoscute cititorului din literatura romantica anterioara. Gasim astfel, in piesa, tema saracului imbogatit din intamplare care refuza bogatia, a stapanului devenit robul robului sau, a celui umil si dispretuit care se ridica datorita meritelor sale proprii, a razbunarii prin bunatate, etc. Pentru descrierea si realizarea scenica a acestor situatii dramatice romantice, autorul utilizeaza procedee retorice, in general declamative si bazate pe exagerari, pe o viziune hiperbolica a realitatii. Unul dintre cele mai frecvente procedee este 'repetitia', cu diversele ei variante: repetitia unui cuvant ('caci tu, tu ai fost pricina'), a unui grup de cuvinte la inceputul unei sintagme sau propozitii dintr-un sir de acelasi fel ('Nici un sprijin, nici un reazam, nici un scut'), repetitia unui cuvant prin unul sau mai multe sinonime ('Si-l intinde, si-l anina, si-l agata.') sau reluarea unui cuvant de la sfarsitul unui vers la inceputul urmatorului.

Razvan, personajul principal, este construit in viziune populara, ca un luptator legendar pentru dreptate, suferinta personala topindu-se in razvratirea sociala. Ca erou romantic, el este structurat contradictoriu, inzestrat cu calitati de exceptie, de care este constient dar neputincios in afirmarea lor, apasat de prejudecatile ce-i ignora virtutile. Astfel, el este generos, modest, are sentimentul responsabilitatii, dragoste de semeni, sete de libertate, dezaprobare fata de stapanitorii haini pe care ii uraste, are spiritul datoriei,    o iubire patimasa pentru Vidra, si un patriotism fierbinte ('Fie paine cat de rea/Tot mai dulce mi se pare/Cand o stiu din tara mea!'); slabiciunea pentru putere si marire, sub influenta Vidrei, duc la caderea fulgeretoare cu sentimentul inferioritatii rasiale ('Tigan!Tigan!').

Hasdeu imbogateste literatura romana cu un personaj feminin de referinta, reflecand ideile inaintate ale autorului. Vidra este un personaj complex, viguros, o femeie voluntara, ambitioasa, cu gustul maririi. Apartinand neamului 'acelui groaznec barbat/Care numai

c-o-mvancire patru domni a rasturnat' ea infrunta energic prejudecatile sociale si de rasa.

Celelalte personaje sunt impartite in doua 'tabere' opuse, pe principul antitezei romantice. Astfel Sbierea, Ganea, Basota sunt robii averii, ai autoritatii feudale subordonata marilor latifundiari; iar la polul opus se afla luptatorii pentru libertate sociala, omenie, demnitate.