Moara cu noroc de Ioan Slavici: Tema, Titlul nuvelei

Moara cu noroc

de Ioan Slavici

Ioan Slavici (1848-1925) a fost unul dintre marii clasici (alaturi de Eminescu, Creanga si Caragiale), precursor al lui L. rebreanu - in evocarea satului transilvanean- si intemeietor al nuvelei realist-psihologive in literatura romana.

Din punct de vedere geografic, actiunea nuvelelor este plasata intr-un spatiu delimitat de Muntii Zarandului si Campia Banateana; in acest spatiu traiesc: tarani, carciumari, porcari, samadai, preoti, invatatori, oameni darzi, lacomi intreprinzatori, buni si rai, asa cum se intampla in viata.

Meritul autorului este acela de a fi infatisat aceasta lume in momentele cotidiene, dar si in cele rituale, trasand cu mana sigura psihologia colectivitatii.

Comparat cu Shakspeare, Tolstoi si Dostoievski, Slavici este primul scriitor care creaza un personaj nelinear, complicat mereu sufleteste, traind stari conflictuale puternice care evolueaza, intr-o deschidere in evantai, spre momentul culminant.

Nuvela "Moara cu noroc" - cea mai izbutita dintre scrierile de acest gen ale lui Slavici - intruneste toate aceste trasaturi: in actiune sunt antrenate carctere tari de oameni primitivi, intriga reliefeaza stari sufletesti complicate, iar finalul demonstreaza justetea normei morale enuntate in preambul.

Tema nuvelei o constituie consecintele nefaste, morale si existentiale ale patimii banului.Pe un plan mai profund, tema acestei opere este destinul ca fatalitate impusa de adancimile sufletesti ale personajelor.

Titlul este un toponimic. Acesta denumeste spatiul in care se implineste destinul personajelor pedepsite pt ca au incalcat norma morala.

Nuvela este     o lucrare narativa in proza, de intindere medie, avand o actiune care se complica progresiv, un conflict puternic si personaje bine reliefate.

In cazul nuvelelor psihologice, autorul cerceteaza profunzimile sufletesti ale personajelor, reliefand dramatismul unor trairi interioare (conflict interior). Uneori, acestea conduc la statutul sau social.

Incadrarea operei "Moara cu noroc", de I. Slavici, in categoria nuvelelor psihologice poate fi motivata prin:

. Este o lucrare epica in proza, de intindere mare, a carei structura compozitionala prezinta si particularitati.

Nuvela de mare amploare, "Moara cu noroc" este alcatuita din saptesprezece capitole, avand o actiune care se desfasoara cronologic, de la Sfantul Gheorghe si pana la Paste (in anul urmator).

. Universul operei prezinta o actiune care se desfasoara pe momente, complicandu-se progresiv.

Nuvela se deschide printr-un precept moral (in care cuvintele atribuite Batranei exprima conceptia autorului): "Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit".

Aceste cuvinte stau la baza intregii actiuni, fixand destinul personajelor in functie de respectarea sau nerespectarea lor.

Intamplarile narate sunt plasate, temporal, in a doua jumatate a sec al XIX - lea, iar spatial, in zona Aradului, la Moara cu Noroc (ultimul "prag" inaintea locurilor "rele").

Ghita (cizmar intr-un umil sat transilvanean), se hotaraste sa renunte la "linistea colibei", pe motivul saraciei oamenilor, care umblau toata saptamana in opinci sau desculti, iar in duminicile ploioase isi duceau cizmele in mana, pana la biserica.

Afland despre arendarea carciumei de la moara cu Noroc, se hotaraste sa se mute acolo.

Batrana (soacra lui Ghita) este insa reticenta, de teama ca, ispitind norocul, l-ar putea supara.

Si totusi de dragul copiilor sai, Batrana accepta sa-i urmeze cu inima deschisa, spre a imbuna sansa.

"Norocul" devine astfel lamotivul nuvelei si schimbatoarele lui fete vor insoti destinul personajelor, pana la modificarea totala din final.

Acesta ar fi primul capitol al nuvelei, cuprinzand expozitiunea si intriga (hotararea lui Ghita de a parasi spatiul protector al "colibei" sale si de a se muta la han).

Noul spatiu existential al familiei este o fosta moara, asezata la rascrucea drumurilor care duceau spre ineu, intr-o pustietate. Aici va veni Ghita, impreuna cu Ana, Batrana si cei doi copii si va incepe sa munceasca, facand ca locul sa para "binecuvantat".

Intreaga saptamana, hanul era plin de drumeti, iar sambata, carciumarul isi numara banii si era multumit de norocul care i se daduse.

Lucrurile merg bine, iar hanul isi pastreaza ipostaza benefica, pana la sosirea lui Lica Samadau - personaj demonic, hit si ucigas - care va schimba destinul familiei.

"Stapan" ilegal al acestor locuri (pline de turme de porci si porcari), Lica ii impune lui Ghita sa-l informeze asupra a tot ceea ce se petrece in zona.

Inca de la sosirea lui Lica, Ghita isi ia masuri de aparare, cumparandu-si, de la Arad, doua pistoale, tocmindu-si inca o sluga si aducandu-si inca doi caini.

Ana banuieste ca Lica este "om rau si primejdios" si-si atentioneaza sotul, dar in sufletul lui Ghita se petrece o ciudata mutatie: treptat, sotia, sopiii si batrana ii apar ca un obstacol in relatia cu Lica; procesul de instrainare al carciumarului se manifesta prin vorbe si gesturi violente, jocuri crude, reprosuri amare.

Intr-o zi, Lica soseste la carciuma pe neasteptate si-i cere lui Ghita toti banii din lada, promitand ca-i va inapoia, daca va trai. Este inca un pas in pactul cu diavolul, de acum inainte, carciumarul fiind nevoit sa-l apere pe Lica, pentru asi recupera banii.

In preajma Sfantului Dumitru, Samadaul si oamenii lui vin sa petreaca sarbatorile la carciuma, Lica ramanand sa si doarma acolo. Peste noapte, Ghita il vede insa plecand insotit de un strain, pentru a se intoarce tarziu, spre zorii zilei.

Tot atunci, soseste de la Ineu jandarmul Pintea, aducand vestea ca, in timpul noptii, arendasul fusese batut si jefuit.

Chemat in fata comisarulu, Ghita este eliberat "pe chezasie" si trimis acasa sub escorta. In apropiere de Moara cu Noroc, jandarmii gasesc trupurile unei femei si al unui copil ucisi, Pintea fiind convins ca autorul era Lica.

Dus insa la Oradea, in fata judecatorului, lica se foloseste de relatiile cu cei bogati si scapa. Chiar si Ghita, ci toate ca-si dadea seama de vinovatia Samadaului, marturiseste in favoarea lui, de frica.

Eroarea carciumarului isi are izvorul in permanenta oscilare intre bine si rau; ar dori sa-l dea pe Lica pe mana jandarmului Pintea, dar nu poate renunta la mirajul castigului. Asa se face ca, primind de la Lica bani furati spre a-i schimba, Ghita il anunta pe Pintea, dar nu-i spune ca jumatate din ei sunt ai sai.

Pe masura ce trece timpul, iar banii se inmultesc, Ghita este tot mai dornic de imbogatire: amana aducerea dovezilor in mana jandarmului, ba chiar se gandeste sa fuga in lume ca sa-si salveze aceasta neasteptata avutie; totodata, spaima ca Lica ar putea veni sa-l prade si imaginea femeii ucise de Samadau in padure, ii sfasie fiinta.

Aceasta ar fii, in linii generale, desfasurarea actiunii (capitolele II-XV).

Capitolul al XVI-lea prezinta izbavirea, prin moarte, a celor care incalcase norma morala.

De Paste, Ghita si Ana raman la han, in timp ce batrana pleaca, impreuna cu copiii, la niste rude, la Ineu.

Intentionand sa-l predea pe Samadau, carciumarul il lasa singur cu Ana, plecand sa-l anunte pe Pintea.

La intoarcere, simtind ca i s-a pus "ceva" "de-a curmezisa in cap", Ghita o injunghie pe Ana, cuprins de remuscari ca Dumnezeu nu i-a dat, la timp, gandul cel bun (punctul culminant).

Samadaul (care se intorsese sa-si ia serparul uitat la han), ii porunceste lui Raut sa-l impuste pe Ghita si sa incendieze hanul.

Urmarit de Pintea, Samadaul isi zdrobeste capul de un copac.

Deznodamantul (capitolul XVII) este pregatit de momentul in care Batrana pleaca la rude "singura cu copiii, singura si mahnita pana in adancul inimii"

La intoarcere, ea nu gaseste decat zidurile afumate ale hanului si gramezile de praf si cenusa din care ieseau oasele celor care fusesera Ghita si Ana.

Sfarsitul nuvelei este moralizator si simbolic: "Batrana sedea cu copiii pe o piatra de langa cele cinci cruci si plangea cu lacrimi alinatoare.

- Se vede c-au lasat ferestrile deschise! zise ea intr-un tarziu. Simteam eu ca nu are sa iasa bine: dar asa le-a fost data

Apoi ea lua copiii si pleca mai departe."

Finalul inverseaza semnificatia titlului si arunca peste viata celor doi soti sentinta de fier a Destinului.

Complexitatea epica a nuvelei consta in profunda cunoastere a sufletului omenesc, urmarit in toate meandrele lui: omul se afla in puterea unui destin venit din profunzimi, din subconstientul sau - forta oarba si distrugatoare care-l va conduce spre framantari si nefericire.

Subiectul nuvelei se organizeaza in jurul conflictului central care este unul psihologic: lupta sfasietoare care se da in sufletul lui Ghita intre patima imbogatirii si fondul lui initial cinstit.

Prabusirea morala a lui Ghita este infatisata in mod gradat, cu oscilatii intre visul imbogatirii si chinul remuscarii, cu miscari sinuoase care atreneaza profunzimi sufletesti nebanuite.

. O alta caracteristica a speciei o constituie relieful pe care-l capata personajele centrale.

Personajele sunt realiste, dar accentul nu cade pe trasaturile lor de caracter, ci pe drama existentiala pe care o parcurg.

"Moara cu noroc" este scrisa intr-un stil sobru, evenimentele fiind relatate prin tehnica inlantuirii. Naratorul este omniscient, omniprezent, si obiectiv, relatarea facandu-se la pers. a III-a.