Ce este semiotica? Definitii ale semioticii

Ce este semiotica? Definitii ale semioticii

Obiectul investigatiei semiotice il constituie semnele si actiunea acestora. Semiotica sau semiologia ( semeion = semn, logos = stiinta) este teoria generala a sistemelor de semne si a legilor lor de functionare. Semiotica moderna s-a nascut la interferenta dintre filosofie (logica, prin Charles Peirce) si filologie (lingvistica, prin Ferdinand de Saussure).

Intemeietorul acestei discipline este considerat a fi Ferdinand de Saussure, care in cursurile sale de lingvistica generala si-a pus problema specificitatii lingvisticii in cadrul unei discipline care sa studieze sistemele de semne, cum ar fi: limbajul vorbit, scrierea, alfabetul surdo-mutilor, eticheta s.a. - o disciplina care sa integreze semnele in viata sociala.

Printr-o sugestiva nuantare, am putea spune ca semiotica este stiinta prin care omul recunoaste si asociaza sensuri adecvate imaginilor lumii, ale semenului sau si chiar ale propriului sau chip. Aceste imagini se reflecta in 'oglinda magica' a intelegerii si (re)semnificarii lumii, omul devenind cu adevarat capabil sa inteleaga lumea care-l inconjoara si rolul lui in aceasta, prin intermediul a doua procese, expresie a logicii mintii sau a logicii inimii, care pot fi exprimate prin intermediul a doua mituri construite de el insusi: mitul pesterii (Platon) si mitul oglinzilor paralele (Dante).

O importanta contributie la aparitia semioticii a reprezentat-o mecanismele de gandire si limbaj din Orient (in special China si India). Cea mai veche forma a constiintei semiotice s-a nascut in China; cercetarile limbajului chinez au relevat faptul ca acesta nu este abstract sau arbitrar precum limbajul modern, ci este motivat, pastrand o anume legatura cu realitatea de referinta. Astfel, contributiile ulterioare la conturarea semioticii, fie ele din antichitate (de exemplu: Platon in Cratylos), fie ele din Evul Mediu (de exemplu: Sfantul Augustin in De Dialectica), fie ele din modernitate (precum cea a lui Fr. Bacon, G. Leibniz sau J. Poinsot) au fost impregnate de problema duala arbitrarietate - motivatie a semnelor.

Semiotica ocupa un spatiu al raspantiilor in care interfereaza lingvistica, antropologia, sociologia, psihologia sociala, filosofia si disciplinele comunicarii. Se vizeaza domenii si aplicatii dintre cele mai diverse, de la mitologia lui Circe si Proteu, la modelarea pasiunii (A. J. Greimas si semiotica pasiunii), la lectura modei fotografice sau a spatiului citadin (Roland Barthes si sistemul modei sau si problema urbanismului). Si acestea nu sunt decat cateva dintre multiplele aplicatii ale sale.