Povestea lui Harap-Alb - Ion Creanga

Basmul lui Creanga este un mic roman de aventuri, desi in linii mari, respecta schema arhetipala a basmului fantastic popular.

Pe scurt, actiunea este urmatoarea: Verde-imparat ii cere fratelui sau, aflat la cealalta margine de lume sa trimita pe cel mai destoinic dintre nepoti spre a-i succeda la tron. Imparatul ii supune pe fii sai la probele puterii. Izbuteste numai fiul cel mic care, la sfatul Sfintei Duminici, si-a ales calul nazdravan din herghelia tatalui sau. In drumul spre imparatia unchiului, Harap-Alb incalca sfaturile tatalui sau si, astfel ajunge sluga spanului. Cu gandul de a-i rapune capul, Spanul ii cere lui Harap-Alb sa-i aduca salati din Gradina Ursului, pielea cerbului vrajit impodobit cu pietre scumpe si, in sfarsit pe fata imparatului Ros. Ajutat din nou de Sfanta Duminica si direct de furnici, albine, Stramba-Lemne, Sfarma-Piatra, Ochila, Setila, Flamanzila, Pasari-Lati-Lungila, izbuteste in toate incercarile si, in cele din urma, se intoarce la curtea unchiului sau cu fata imparatului Ros, care-l infrunta direct pe Span: "Lipseste dinaintea mea, Spanule! Doar n-am venit pentru tine, s-am venit pentru Harap-Alb, caci el este adevaratul nepot al imparatului Verde". Demascat, Spanul se repede sa-i taie capul lui Harap-Alb, dar calul nazdravan al acestuia din urma, "odata mi ti-l insfaca cu dintii de cap, zboara cu dansul in inaltul cerului si apoi dandu-i drumul de acolo, se face Spanul pana jos praf si pulbere".

Fata imparatului Ros il invie pe Harap-Alb cu apa vie si apa moarta, primesc binecuvantarea imparatului Verde si totodata imparatia.

Comparand schema basmului, condensata la numai saptesprezece functii din cele treizeci si una ale arhetipului si analizandu-l in raport cu basmul popular, vom descopri ca autorul a realizat, in contrast integrator cu basmul popular, cateva inovatii semnificative si definitorii. Daca in basmul fantastic popular se petrec numai evenimente de natura fantastica, in "Harap-Alb" apar si alte elemente:

a) Ca o trasatura distincta, la Creanga, elementele fantastice apar in simbioza cu cele reale. Realul devine predominant in contactul cu fantasticul, asigurand naratiunii o dinamica surprinzatoare si un pitoresc neasteptat. In realitate inovatiile lui Creanga au, in structura basmului, un efect umoristic. Personajele fantastice au infatisari si manifestari reale.

b) Fata de basmul fantastic popular unde fantasticul ramane nealterat, la Creanga, realul invadeaza zonele rezervate fantasticului. Aceasta inovatie este unicat in ntreaga literatur dedicata genului. Creanga a insuflat eroilor supranaturali "o viata curat omeneasca" (Garabet Ibraileanu).

c) Creanga are capacitatea geniala de a absorbi adevaruri universal valabile, din viata, obiceiurile si traditiile poporului si de a le turna in noi tipare, in structuri stilistice inegalabile: "Ce fel de vorba-i asta tata ?! zise fiul sau rusinat; la dumneta ursii se cheama gaini ? Ba, ia acum cred eu fratanemeu, ca asa urs ostirea intreaga este in stare sa o zdruncine".

Comparatiile devin, la Creanga, de neconfundat prin contrastul    neasteptat dintre obiectele comparate, al caror element de referinta este luat, totdeauna, din mediul satesc (Exemplu: ursii comparati cu gainile).

d) Daca in basmul popular umorul apare episodic, la Creanga capata caracter universal. El izvoraste totdeauna din contrastul de situatii, din disproportiile hiperbolice existente intre realitati si aspiratii, din impletirea armonioasa a stilului oral-direct cu zicerile paremiologice adecvate, ad-hoc, situatiilor care se ivesc.

"Mai, nu care cumva sa va impinga Mititelul sa intrati inaintea mea unde ne-a duce omul tapului cel Ros, ca nu mai ajungeti sa vedeti ziua de mane. Doar unu-i imparatul RosNumai de nu i-ar mai muri multi inainte ! Sa traiasca trei zile incepand cu cea de-alaltaieri !".

e) Spre deosebire de concizia basmului fantastic popular, la Creanga, stilul oral-direct sufera transformari. Sunt folosite procedee specifice de ornamentatie. Apare astfel o incarcatura stilistica realizata cu ajutorul tropilor, a figurilor de stil, a expresiilor populare, a proverbelor si zicatorilor ceea ce asigura savoare, plasticitate si frumusete sonica specifica. "Ochila vedea toate cele ca dracul, si numai inghetai ce da dintr-insul: Ca e laie/Ca-i balaie; Ca e ciuta/Ca-i cornuta".

f) Spre deosebire de basmul fantastic popular, unde povestitorul nu are trasaturile definitorii ale personajelor, ci numai functiile lor din cadrul schemei arhetipale, in basmul lui Creanga, se pune accent deosebit pe dezvaluirea fondului sufletesc al personajelor, apropiind basmul fantastic de roman. Un exemplu concludent il constituie felul in care vorbeste si se comporta Spanul, disimuland si ascunzandu-si in mod deliberat, adevaratele intentii: "ei da ce racoare-i aici ! Chima raului pe malul paraului ! imi vine sa nu mai ies afara. Dumnezeu sa usureze pacatele celui cu fantana, ca bun lucru a mai facut. Pe arsitele iste, o racoreala ca asta mult plateste !

Mai sede el acolo putin si apoi iese afara, zicand:

Doamne, stapane, nu stii cat ma simtesc de usor: parca imi vine sa zbor, nu altceva ! Ia vara-te si dumneata oleaca, sa vezi cum ai sa te racoresti: asa area sa-ti vie de indamana dupa asta, de are sa ti se para ca esti usor cum ii pana".

g) Datorita inovasiilor basmul se transforma substantial din punct de vedere estetic, devenind, in realitate, o opera individuala si originala. Cranga are forta epica de generalizare si abstractizare incat, devine, prin opera sa, exponentul genial al poporului, exprimand, in esenta, factura sa psihica dar, individualizandu-se, in acelas timp, prin modul de selectie si de reflectare a realitatii.

h) Basmul lui Creanga se sfarseste in spiritul basmului fantastic popular unde, in conformitate cu convingerile fundamentale ale poporului, binele triumfa in mod inevitabil in confruntarea cu raul. Harap-Alb, asemenea lui Fat-Frumos, este un personaj simbol. El reprezinta fortele binelui si dreptatii si, indiferent de pericolele pe care le va infrunta, va iesi biruitor. Triumful lui semnifica triumful lumii asupra intunericului, triumful binelui asupra raului, triumful dreptatii asupra strambitatii, increderea nestramutata a omului din toat timpurile, a poporului i nposibilitatea fauririi unei lumi a binelui si a dreptatii pe pamant.