Popa Tanda - carcterizarea personajului principal-de I.Slavici

'Popa Tanda'

-carcterizarea personajului principal-

de I.Slavici

Lumea nuvelei 'Popa Tanda'de I.Slavici este creionata prin intermediul personajelor,astfel exista un personaj principal a carei porecla da titlul nuvelei-Popa Tanda numit preotul Trandafir,personaje secundare:clopotrul,preoteasa,Mitru Catanasei,personaje colective:satenii sau personaje episodice: protopopul, episcopul, familia preotului.

Preotul Trandafir este personajul principal al nuvelei prezent in toate momentele subiectului si infatisat in evolutia sa.

Trecerea anilor prin timp care a lasat urme in parul si barba sa nu schimba pe preot ,el este acelasi om 'verde,vesel si harnic'.

Fiind unul din cei doi copii ai dascalului Pintilie din Butucani,acesta profeseaza in satul natal,unde isi intemeiaza o familie formata din patru copii si prioteasa.

In urma conflictului cu satenii,acesta este mutat in satul Saraceni un sat care isi merita numele privind aspectul si starea materiala a locuitorilor.

Inca din expozitiune se evidentiaza unele calitati ale personajului principal:'un om bun,invatat ,canta mai frumos decat tatal sau,vorbeste cumpatat,este grijuliu si harnic,aduna din multe si face din nimica ceva'.Exista defecte prezentate in mod direct: franchetea,sinceritatea,corectitudinea.

Aceste trasaturi sunt infatisate in mod indirect prin fapte si atitudini,astfel preotul analizeaza sinteza cu sinceritate si isi da seama ca trebuie sa faca din poporenii sai oameni harnici,iar 'cata vreme vor fi saracenii lenesi,ei vor ramanea saraci si eu flamand.'

Cu o energie iesita din comun si cu o uimitoare tenacitate preotul isi icepe actiunea prin predici,sfaturi,batjcura dar nu inregistreaza nici un rezultat.

Fiind observator a tot ceea ce se intampla in jurul sau,neiertator si aspru cu cei lenesi ii ironizeaza pe satenii trandavi,continuand cu ocara dar si aceasta se dovedeste insuficienta avand chiar un efect invers.

Preotul este perceput ca o persoana din afara comunitatii menita sa le strice rosturile,ei ii raspund cu ostilitate vazand in actiunile sale doar o tandalitura de unde si porecla Popa Tanda.

Preotul isi da seama ca singura posibilitate este exemplul personal: astfel isi repara casa ,isi imprejmuieste curtea cu gard,isi cultiva pamantul,adopta si modul de influenta' din aproape in aproape' determinandu-i si pe sateni sa devina receptivi la nou,astfel isi atinge scopul si satenii isi dau seama ca preotul nu e 'omul darcului' ci 'omul lui Dumnezeu' ceea ce dovedeste schimbarea radicala a atitudinii acestora fata de munca.

Imagine din final a saracenilor si a satului este cu totul alta decat cea de la inceput. Daca atitudinea satenilor fata de preot este oscilanta si evolueaza de la toleranta la ostilitate si apoi la acceptare si chiar la admiratie,cea a naratorului este constanta pt. ca isi exprima admiratia neretinuta fata de insusirile acestuia.

Cu o gandire practica,cumpatata, stapan pe sine desi uneori cunoaste momente de indoiala ii cere sprijinul lui D-zeu 'Puternice Doamne,ajuta-ma!',preotul atinge in final stadiul deplinei multumiri fiind prezentat in postura de bunic inconjurat de intreaga familie,el stie sa se bucure de tihna si fericirea caminului sau asa cum se bucura pt. fiecare reusita a intreprinderilor gospodaresti.

Prin toate acestea I.Slavici a realizat un personaj complex caci 'bun cunoscator al sufletului omenesc' nu face din preotul Trandafir un persona schematic ci unul care gandeste practic.