Comentariul literar

Compozitie analitica care valorifica un text literar expunand opinii personale cu privire la unul sau mai multe aspecte relative la continutul de idei, modalitatile de reprezentare artistica, particularitati ale textului respectiv. Comentariul poate avea in vedere un text integral sau o secventa de text prin care se pot identifica trasaturi caracterologice ale intregului.

Comentariul literar are in vedere un plan de idei sau un sumar de probleme pe care si le propune de la inceput autorul compunerii. Etapele de realizare a comentariului sunt, de regula, urmatoarele :

- citirea integrala, repetata, apoi pe segmente a textului pentru o receptare cat mai exacta a valorilor acestuia ;

- realizarea de fise de lectura, tematice, de termeni, de imagini etc. care vor fi clasificate conform planului initial ( sumarului de probleme) ;

- redactarea ideilor ( incadrarea textului in gen, specie, relevarea mesajului, a modalitatilor de reprezentare artistica, particularitati expresive s.a.) in succesiune logica si insertarea de texte care ilustreaza ideile respective ;

- elaborarea unor concluzii cu caracter sintetic, de incadrare a textului intr-o clasa de texte dupa criterii propuse anterior ;

- confruntarea ideilor particulare expuse cu opinii ale unor comentatori, istorici literari, critici etc. ( in masura in    care autorul considera necesar pentru validarea propriilor opinii).

* In cazul comentariului unui segment de text ( in versuri sau in proza, se va avea in vedere incadrarea secventei alese in unitatea de text din care face parte dupa care se va face operatiunea de disiminare a elementelor caracterologice fara a pierde relatia cu intregul.

VARIANTA :

Vasile Alecsandri,

IARNA

Din vazduh cumplita iarna cerne norii de zapada

Lungi troiene calatoare adunate-n cer gramada ;

Fulgii zbor, plutesc in aer ca un roi de fluturi albi,

Raspandind fiori de gheata pe ai tarii umeri dalbi.

Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iara :

Cu o zale argintie se imbraca mandra tara ;

Soarele rotund si palid se prevede pintre nori

Ca un vis de tinerete pintre anii trecatori.

Tot e alb pe camp. Pe dealuri, impregiur, in departare,

Ca fantasme albe plopii insirati se perd in zare,

Si pe-ntinderea pustie, fara urme, fara drum,

Se vad satele perdute sub clabuci albii de fum.

Dar ninsoarea inceteaza, norii fug, doritul soare

Straluceste si dismiarda oceanul de ninsoare.

Iat-o sanie usoara cere trece peste vai.

In vazduh voios rasuna clinchete de zurgalai.

Comentariu :

* T. Maiorescu, Directia noua in poezia si proza romana ( 1872), Critice I, B.P.T., Ed. Minerva, Buc., 1973, p.174

Sa nu uitam ca poetul se afla, dupa propria marturire, in timpul redactarii acestui pastel, in conacul sau de la Mircesti, la gura sobei, admirand din interiorul casei peisajul unei ierni pe care n-o cunoaste decat ca o imagine

exterioara, de dincolo de ferestrele camerei in care se afla. Asa se explica observarea atenta a miscarii naturii si perceperea acesteia ca o realitate de dincolo de fiinta umana. Spaima in fata frigului si intemperiei este marcata de prezenta unor epitete care caracterizeaza anotimpul ca un timp "cumplit" raspandind "fiori de gheata".

Poetul realizeaza o privire panoramica asupra cerului dupa care isi coboara orizontul observatiei spre "camp, pe dealuri, impregiur, in departare" . El recepteaza imaginea iernii prin "norii de zapada" care se revarsa asupra pamantului. Insasi asocierea acestora cu roiul de "fluturi albi" semnaleaza dorul de primavara provocand o imagine poetica superba :"Raspandind fiori de gheata pe ai tarii umeri dalbi" in care personificarea tarii aduce un strop de caldura intr-un peisaj hibernal. Poetul este inspaimantat dar si emotionat de potopul de ninsoare care semnifica izolarea de lumea reala si indemnul spre meditatie. Acesta este si specificul pastelului. Vazut ca o descriere, acest tablou ar fi ramas o manifestare epica dar raportarea imaginii la propriile simtiri, transferul de emotie estetica face din poezie o creatie lirica.

Versul : "Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iar" o enumeratie si o repetitie totodata da dimensiunea fenomenului si pare o definire obiectiva a timpului hibernal. Asocierea imaginii cu metafora din versul urmator incalzeste, insa, imaginea, o umanizeaza. Motivul "mandrei" prototipul fecioarei neprihanite, ideala sub aspect fizic si moral determina substantivul "tara". Pentru Alecsandri, tara este o fiinta si el o recepteaza ca o parte a propriei fiinte. Daca el se afla in spatele ferestrei receptand fenomenul, tara simte "fiorii" si se "Imbraca" cu insemnele puritatii si ale sfinteniei.

Alegoria nostalgiei fata de vremurile care au trecut este pregatita de aceste personificari si metafore. Poetul mediteaza asupra caracterului vremelnic al vietii umane, al tineretii si compara soarele iernii ( "rotund si palid") cu visul de tinerete "pintre anii trecatori".

Prezenta acestei imagini este inca o caracteristica a subiectivismului cu care poetul alcatuieste tabloul de iarna a carui receptare nu poate fi realizata in afara propriei fiinte. Parca intimidat de aceasta personalizare a tabloului, poetul va nota cu aparenta obiectivitate, aspectul exterior al iernii. Enumeratia : "Tot e alb pe camp, pe dealuri, impregiur, in departare" transfera imaginea in zona fantasticului. Comparatia "Ca fantasme albe plopii insirati se perd in zare" ne situeaza in oniric ceea ce ne determina sa intuim starea de letargie a poetului aflat in ambianta confortabila a caminului sau. Ca si inaintasii lui, boierii Conachi si Vacaresti, Alecsandri cultiva o poezie a confortului, a visarii si meditatiei incat chiar atunci cand constata stari disconfortabile, ei le adapteaza tihnei si unei dolce far niente specifice lumii din care fac parte. Lor le ramane doar imaginea exterioara a satelor pierdute in lumea din afara cochiliei lor linistite, idilica si lipsita de periculozitate pentru spleen-ul lor :".pe-ntinderea pustie, fara urme, fara drum, / Se vad satele perdute sub clabuci albii de fum," Interesanta este imaginea nedeterminata a clabucilor de fum si articularea atributului albi pentru a sugera albul incert al acestora, corespunzator starii de vaga realitate a tabloului.

Incetarea caderii de zapada aduce si semnul vietii : singura imagine in miscare insotita de o imagine auditiva care trezeste poetul din visare : "Iat-o sanie usoara care trece printre vai./ In vazduh voios rasuna clinchete de zurgalai."

Abundenta epitetelor : " cumplita iarna", "lungi troiene calatoare", " troiene.adunate gramada", fiori de gheata", "mandra tara", "soare rotund", "anii trecatori", "fantasme albe", "clabuci albii de fum", "doritul soare", "sanie usoara" da o bogatie de efecte de culoare si lumina asemanatoare unui pastel pictural. Imaginea este plastica, nuantata, emotionanta si reflecta un joc subtil de stari pe care poetul le sugereaza privitorului (cititorului) aducandu-l in lumea lui. Cu ajutorul inversiunilor, el situeaza determinantul in spotul de lumina al privirii cititorului pentru a-i atrage atentia asupra unor trasaturi neasteptate ale obiectului, fenomenului, actiunii semnalate. Metafora apare cu discretie : "fiori de gheata", "zale argintie", "vis de tinerete", "oceanul de ninsoare" ca si personificarea : "iarna cerne norii", ""fulgii.raspandind fiori", "soarele palid", "doritul soare.dismiarda" etc dand textului poetic concretetea necesara perceperii sale ca raportare a umanului la cosmic. Desigur, intentia reflexiva o depaseste aici pe cea tranzitiva determinand cresterea potentialului liric al textului.

Descrierea lirica domina pastelul dand o dimensiune subiectiva unui cadru obiectiv : iarna inseamna "nori de zapada" , "fulgi", "ninsori abundente, albul dominant ; poetul le recepteaza. Insa, ca pe niste evenimente particulare care se rasfrang in intimitatea sa. El transforma un peisaj obiectiv intr-o realitate subiectiva corespunzand propriei disponibilitati emotionale. Spre deosebire de descrierea obiectiva, specifica epicului, cea subiectiva, care este atributul pastelului, se modeleaza dupa capacitatea receptorului de a se contopi emotional cu obiectul observatiei sale si de a transpune poetic, nu ca pe o realitate ci ca pe o stare subiectiva, imaginea.

Culorile pastelului sunt alb sau nuante de alb ca in mai toate pastelurile de iarna. Verbele, la indicativ prezent, da senzatia derularii "pe viu" a evenimentelor si da autenticitate imaginii : "iarna cerne norii", "fulgii zbor, putesc in aer", "ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge", "cu o zale argintie se imbraca mandra tara", "soarele se prevede pintre nori", "tot e alb", "plopii se perd in zare", "ninsoarea inceteaza", "o sanie trece peste vai".

Desi faptele se deruleaza in planuri temporale diferite, ele sunt transpuse intr-un singur plan, al prezentului, ceea ce da unitate imaginii. Tabloul realizat de Alecsandri are un singur plan temporal, perspectiva spatiala fiind sugerata semantic : in vazduh, lungi troiene, in departare etc. Ritmul trohaic, rima imperecheata, masura 15-16 silabe asigura aspectul cursiv si dinamic al versului

Pastelul "Iarna" se inscrie intr-o suita de pasteluri de iarna alaturi de : "Gerul", "Viscolul", "Sania", "Miezul iernei", "La gura sobei", "Bradul", "Sfarsitul iernei" dominand numeric pastelurile lui Alecsandri. Pastelurile de toamna, de primavara sau de vara surprind imagini din preajma Mircestilor : lunca, ogoarele, crangurile sau chiar de dincolo de sat sugerand prezenta poetului in interiorul tablourilor reprezentate.

Depasind, cu certitudine tot ce s-a scris pana in momentul aparitiei lor, pastelurile au atras atentia lui Maiorecu care-l proclama " cap al poeziei noastre literare" si observa : "dupa o lunga tacere, din mijlocul iernei grele ce o petrecuse in izolare la Mircesti si al iernei mult mai grele ce o petrecea izolat in literatura tarii sale, poetul nostru reinviat ne surprinse cu publicarea Pastelurilor"

Este momentul stingerii unei stele si al aparitiei alteia, mult mai stralucitoare : luceafarul poeziei romanesti, Mihai Eminescu.