DINCOLO DE NISIPURI - FANUS NEAGU

DINCOLO DE NISIPURI - FANUS NEAGU

In 1946 este o seceta cumplita. Trezindu-se din somn, Susteru constata ca toti ai lui lipsesc de acasa fiind plecati in sat, dupa mancare. Ingandurat, el trage din tigara facuta din frunza de iedera. Iese in drum unde il intalneste pe dacsal despre care oamenii spun ca si-a pierdut mintile din pricina foamei; el mesteca macris si ingana intruna niste versete din cartea de rugaciuni. Satul pare dezolant. O femeie aduna baliga sa-si lipeasca prispa casei, salcamul pare dat cu var iar la fierarie se raspandeste mirosul de copita arsa. Santurile inundate altadata cu apa sunt acum uscate, fundul lor fiind crapat. Deodata, de departe, de pe varful unei movile isi face aparitia un calaret care se apropie in goana si anunta ca la munte ploua si apa Buzaului vine involburata. Veste ii uluieste pe toti: Susteru isi aduce luntrea la apa, incepe sa curete santurile iar clopotele bisericii incep a bate. Satul intreg iese la malul apei si incep pregatirile pentru intampinarea apei: barbatii desfunda santurile, femeile isi apara copiii de viitura, un batran isi aduce uneltele de pescuit iar unii isi sufleca pantalonii ca si cand, din clipa in clipa va incepe inundatia. Oamenii sunt tot mai nerabdatori iar cand Susteru spune ca se aude garla, cativa pun urechea la pamant. Hotarasc sa mearga in susul apei sa vada unde este oprita apa si sa-i dea drumul, convinsi ca morarii o opresc in iazurile lor. O ceata de vreo douazeci de calareti, in frunte cu Susteru, pornesc in cautarea apei. Drumul anevoios, prin terenul desfundat intre satele razlete, departate unul de altul, face ca unii dintre calareti sa se opreasca. Ceata se micsoreaza incat la prima moara raman cu trei mai putin. Aici constata ca iazul este gol si-si continua drumul sperand ca apa este mai sus, la urmatoarea moara. Ajunge la aceasta spre miezul noptii si observa santurile pline cu tarana ; ceata se injumatateste. Imediat, cei ramasi hotarasc sa mearga la urmatoarea moara dar inteleg ca efortul lor este zadarnic. Rand pe rand calaretii il parasesc pe Susteru care nu vrea sa se intoarca si isi continua drumul simtind in fata racoarea valurilor.