Diversitatea tematica, stilistica si de viziune a poetilor in perioada interbelica

Unirea Ardealului cu Tara Romaneasca, la 1 decembrie 1918, a declansat in literatura romana o evolutie comparabila, poate, doar cu epoca marilor clasici. Dupa manifestarea simbolismului, aproape singular ca vizibilitate literara in primele decade al secolului al XX-lea, ia nastere o poezie exploziva ca valoare, atat prin tendintele traditionaliste care se dezvolta ideatic si stilistic, dar mai ales prin expresia modernismului, curent ce defineste o poezie noua, care sa se sincronizeze cu lirica europeana. Astfel, innoirea literaturii romane este determinata, in egala masura, atat de gruparile de orientare traditionalista, care indemnau scriitorii sa se intoarca spre folclorul si mitologia nationale, spre credinta religioasa, cat si de cele moderniste, care impulsionau poezia lirica si filozofica prin intelectualizarea poetilor, prin extinderea interesului si preocuparilor privind lirica europeana, de talie universala.

Poezia traditionalista valorifica 'explorarea mai insistenta a elementelor folclorice nationale', un lirism simplu, cu imagini artistice si figuri de stil, promovand tematica religioasa si armonia clasica a versurilor. Printre poetii traditionalisti se numara: Vasile Voiculescu, Nichifor Crainic, Ion Pillat, Aron Cotrus, Radu Gyr, Virgil Carianopol etc.

Modernismul liric se defineste prin bogatia si varietatea registrelor stilistice, ideea poetica intelectualizata si concentrata, inovatia lingvistica a limbajului artistic, bazat pe sugestie si muzicalitate. Poetii modernisti se armonizeaza cu 'spiritul veacului' militand pentru sincronizarea literaturii romane cu miscarea artistica occidentala: Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Alexandru Philippide, Camil Baltazar, Ion Barbu, B.Fundoianu (pseudonimul lui Benjamin Wechsler) etc.

Traditionalismul se manifesta, in principal, in deceniile trei si patru, fiind promovat de revista 'Gandirea', iar modernismul este initiat in 1919 de Eugen Lovinescu, prin revista si cenaclul 'Sburatorul'. Cu toate acestea, in compendiul 'Istoriei literaturii romane moderne' din 1927, criticul renunta la conceptul 'modernism', in capitolul 'poezia traditionalista' referindu-se la Nichifor Crainic, Vasile Voiculescu, Ion Pillat si Lucian Blaga, despre Arghezi noteaza ca reprezinta 'sinteza poeziei moderniste si traditionaliste', iar Ion Barbu cultiva o 'poezie cu tendinte spre ermetism'.

Nicolae Manolescu sustine ca cele doua curente nu se pot desparti net prin criterii riguroase, ele constituind doar repere literare, deoarece poetii au fost incadrati diferit de catre traditionalisti sau modernisti, disputandu-si reciproc pe unii sau pe altii. 'Traditionalismul nu e convertirea samanatorismului: traditionalismul e un stil, o formula inventata de poetii moderni iesiti adesea din scoala imbolismului', atitudinea criticului dezvaluind ideea ca traditionalismul este numai o tendinta autoconservatoare a modernismului, care se opune unei evolutii prea rapide a poeziei.

Expresionismul este o miscare culturala care s-a nascut in Germania si cares-a manifestat cu predilectie in pictura. Curentul se particularizeaza prin febrilitatea trairii, ceea ce i-a determinat, probabil, pe critici sa-1 numeasca metaforic 'un tipat'. Poetii expresionisti germani, inspaimantati de civilizatia citadina si de progresul tehnicii^ jinduiau dupa primitivism, perioada in care echilibrul interior al omului se armoniza cu universul. in literatura romana, Lucian Blaga a fost teoreticianul expresionismului in lucrarea 'Fetele unui veac',. elogiind vitalismul transpus in imagini nestavilite si respingand oripilant civilizatia tehnica. in primele volume, Blaga se intoarce catre satul ancestral ('Eu cred ca vesnicia s-a nascut la sat'), cultivand primitivismul si revalorificand mitul autohton si universal.

In ultima perioada a creatiei, Lucian Blaga descopera 'revolta fondului nostru nelatin', urmarind cu interes 'un paganism' ramas in spiritualitatea colectiva a romanilor. Influente expresioniste se manifesta si in revista 'Gandirea', prin creatiile poetilor Vasile Voiculescu si Alexandru Philippide.

Un alt curent cultural care a patruns si in literatura romana este avangardismul, expresie artistica antitraditionalista in specia) si antiliteratura in general. in cadrul miscarii avangardiste, se manifesta mai multe formule si tehnici de creatie:

'dada' - respingerea agresiva a oricarei arte, definindu-se ca 'antiliteratura', antimuzica', 'antipictura' si suprimand poezia;

suprarealismul, cunoscut si ca 'dicteu automat';

constructivismul, ca tehnica de creatie artistica;

Poeziile avangardiste ilustreaza stari lirice dinamitarde (anarhice, distrugatoare - .), ca reactie de exasperare si revolta, intr-un limbaj abrupt, ilogic, teribilist. Cei mai cunoscuti poeti avangardisti au fost: Ion Vinea, Tristan Tzara, Ilarie Voronca, Sasa Pana, Virgil Teodorescu, Gellu Naum etc.

Caracteristica esentiala a poeziei interbelice o constituie interferenta curentelor literare manifestate concomitent in perioada de mareefervescenta literara: coexistenta realismului, romantismului siclasicismului cu simbolismul, traditionalismul-ortodoxist, modernismul,avangardismul, expresionismul si ermetismul. Sub raport prozodic, se cultiva versul liber si rima alba, concomitent cuversificatia clasica, structura 'in secvente lirice inegale simultan cualcatuirea in catrene sau strofe simetrice.

Diversitatea tematica, stilistica si de viziune a poetilor in perioada interbelica se poate defini prin pluralitatea curentelor culturale/ literare care s-au manifestat cu aceeasi forta si concomitent, ceea ce constituie o caracteristica inedita a poeziei romanesti, care a explodat valoric in epoca dintre cele doua Razboaie Mondiale (1918 -1947). Marea varietate a conceptiilor si procedeelor literare se poate reconstitui prin investigarea temelor de creatie care compun universul liric al celor mai importanti poeti interbelici.