JOI Leonid Dimov

JOI Leonid Dimov

Contextul literar. Leonid Dimov este alaturi de prozatorul D. Tepeneag principalul initiator al miscarii onirice. Lansata la sfarsitul anilor '60 si teoretizandu-si ideile intr-un manifest, aparut in revista ..Amfiteatru', in 1968, gruparea are, din pricina cenzurii politice, o existenta relativ scurta. La ea vor adera insa multi dintre poetii tineri: Virgil Mazilescu, Sorin Marculescu, Daniel Turcea etc. Formula onirismului estetic este diferita de metoda dicteului automat practicata de autorii suprarealisti si are la baza ideea crearii lucide a unei literaturi care sa reproduca mecanismele visului, apropiindu-se cat mai mult de acesta.

Specificul speciei. Poezia lui Dimov tradeaza o imaginatie baroca, extrem de bogata si un simt plastic exceptional. Reveriile sale lirice rezulta din acumularea elementelor realului si din asocierea lor insolita. Multimea obiectelor, caracterul lor eteroclit, diversitatea limbajului confera textului un aer enigmatic. Dincolo de aceste trasaturi originale in versurile acestui autor pot fi insa descoperite si unele note argheziene, macedonsckiene sau barbiene.

Titlul poemului, redus la o simpla determinare temporala (joi) este inselator. Autorul pare a realiza o prezentare-reprezentare a cotidianului in maniera realista, dar ceea ce compune pana la urma este un tablou oniric.

Teme - motive. Tema centrala a textului este calatoria. Calatoria in cotidian devine insa o incursiune intr-un univers ireal, magic. Alunecarea in fantastic este favorizata si de prezenta motivului targului, zona de tranzit si de convergenta in care oamenii si mai ales obiectele se amesteca intr-o masa informa, plina de culoare. Dar suprapunerea planurilor si a reprezentarilor poetice (in ultima secventa eul liric si divinitatea se confunda) face posibila si interpretarea poemului ca arta poetica. In acest sens ,, egreta patetica care ciuguleste printre miraje ' devine un substitut al creatiei iar creatia este ridicata la rangul de supratema a discursului poetic.

Structura - compozitie. Subiectul poemului este simplu. Un negustor ambulant de egrete se aventureaza printr-un balci fabulos cu scopul de a-si vinde pasarile, dar renunta in cele din urma si-si abandoneaza marfa in bazar. Epicul constituie insa doar suportul si pretextul crearii unui spatiu insolit anuntat inca din incipit prin prezenta targului, unul dintre toposurile favorite ale autorului. Aceasta lume absurda, fantastica se contureaza treptat prin multiplicarea elementelor reale sau ireale {"butii de nard', "canistre cu oloi', "rarunchi de vulpi de mare', "munti de oua'). Cu ajutorul acestor detalii descriptive, combinate .aleatoriu, dar si prin intermediul toponimelor cu rezonanta exotica si comica {"Cioflicari, Fierbinti') poetul alcatuieste un cadru absurd, neobisnuit. Prezenta Divinitatii printre tarabe, finalul anecdotic si gestul precipitat al parasirii oborului intareste impresia unui univers miraculos, carnavalesc. Cu toate acestea, indicii narativi {"e zi de targ'; "zoream catre Fierbinti'), marcile eului liric, precum si rima, asigura textului o anumita coerenta.

Analiza pe niveluri

Inventivitatea lexicala, vizibila in folosirea termenilor arhaici {"zavera'), in utilizarea fonetismelor populare si in combinatiile neasteptate de cuvinte (,, ciorchini de papagali', " egreta mea patetica ') demonstreaza virtuozitatea autorului dar si inclinatia sa spre joc.

La nivel morfosintactic, verbele la persoana I, la diferite timpuri {"ezi'; "aveam'; "am ajuns'; "sa va spun'), pronumele de persoana I sau adjectivele pronominale sunt elemente specifice lirismului narativ iar in plan stilistic, enumeratia {"Palate, elestee si ogoare') amplifica senzatia de aglomerare a obiectelor.

Receptarea critica

"Poetul (Leonid Dimov) este un artizan superior lucrand pe materialul friabil si vaporos al visului. El izbuteste sa impace, intr-un mod desavarsit, doua inclinatii opuse ale spiritului liric: una spre mestesugul minutios, scrupulos si exact, si alta spre jocurile imaginatiei libere, petulante, sofisticate'. (Nicolae Manolescu, Literatura romana postbelica) (EC.)