Realizeaza un eseu structurat in care sa comentezi urmatoarele versuri ale lui Lucian Blaga

Realizeaza un eseu structurat in care sa comentezi urmatoarele versuri ale lui Lucian Blaga. in redactarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere:

tematica textului;

mesajele filosofice;

particularitatile stilistice;

simbolistica unor cuvinte;

folosirea unor citate semnificative.

Lucian Blaga Epilog

" Ingenunchiez in vat. Mane oasele au sa-mi cada de pe cruce, inapoi nici un drum nu mai duce. Ingenunchiez in vant: langa steaua cea mai trista. '

Textul face parte din volumul in marea trecere (1924) si are ca tema dramatismul existentei umane, zadarnicia ei si imposibilitatea omului de a se impotrivi destinului de muritor.

Ideile poetice sunt reflectate prin cuvinte cu valoare de simbol, figurile de stil aproape ca lipsesc, limbajul este simplu pentru ca accentul cade pe esenta, pe ideea poetica si reflexiea filosofica.

Verbele sunt la indicativ prezent, ideile prezentate au valoare de judecati general valabile, de meditatii profunde care sunt rezultatul unei experiente indelungate de viata. Singurul verb la timpul viitor " au sa-mi cada' reda punctul spre care se indreapta oricare destin uman.

Versul dramatic "Ingenunchiez in vant' reda inutilitatea tuturor impotrivirilor in fata destinului. ingenunchierea este ,, in vant', adica in van, pentru ca orice tentativa de impotrivire este zadarnica, nimic nu poate schimba conditia omului, aceea de muritor. Verbul "ingenunchiez' are multiple conotatii, poate indica rugaciunea celui care vrea sa schimbe cursul vietii, poate fi umilinta omului dispus sa faca orice pentru a schimba cursul lucrurilor. Omul insa este umilit se simte marunt in fata destinului, el trebuie sa se supuna vointei Creatorului.

Adverbul " Maine' este plin de echivoc, de mister, nu se stie cand omul va patrunde in spatiul sacru, totul sta sub semnul nedeterminarii, al tainei care marcheaza viata, dar si moartea. " Maine oasele/ au sa-mi cada de pe cruce' ne duce cu gandul la spusele Mantuitorului: "Ia-ti crucea si urmeaza-Ma', de unde rezulta ca cel ce-si asuma propria-i cruce poate urma calea mantuirii. Pe de alta parte, " crucea ' este simbolul destinului, este semnul sub care omul traieste: latura verticala reprezinta viata, iar cea orizontala moartea. Omul traieste si moare, viata are o directie ireversibila: ,,inapoi nici un drum nu mai duce'.

Poetul reia versul initial " ingenunchez in vant' care accentueaza ideea de neputinta a omului in fata legilor firii, ale naturii, a legilor universului din care face parte orice fiinta.

Metafora "Steaua cea mai trista' reda destinul tragic al creatorului de arta care nu are ca toti muritorii "stele de noroc' (Mihai Eminescu), ci o cale aspra in viata, iar dupa moarte pare sa fie in continuare acoperit de tristete, cauzata de sentimentul ca nu a infaptuit tot ceea ce si-a dorit.

Imaginea dramatica din versurile " Maine oasele/ au sa-mi cada de pe cruce ' sugereaza sfarsitul vietii, pentru ca omul insusi este alcatuit de Creator, ca o cruce, iar caderea "oaselor' inseamna distrugerea verticalitatii. Crucea este semnul pe care il poarta oricine, atat in plan terestru, cat si in cel sacru. Ea este concomitent inceput, dar si sfarsit.

Sub acelasi semn sta si omul obisnuit, dar si geniul, si puternicul sau bogatul, dar si slabul sau saracul.

Fiinta umana nu numai ca este efemera, perisabila, dar este si umila si nerecunoscatoare. Ea nu poate patrunde marile taine ale universului, nu-si poate cunoaste nici macar propria-i viata sau moarte.

Si aici apare ideea ca omul trebuie sa intuiasca, sa gandeasca ce va fi dincolo de viata, cu certitudine nu va sti niciodata pentru ca intregul univers nu este nimic altceva decat "o corola de minuni', adica o multitudine de mistere.