ENIGMA OTILIEI - roman realist,balzacian,interbelic

'ENIGMA OTILIEI'

G. Calinescu

-roman realist,balzacian,interbelic-

G. Calinescu este o personalitate enciclopedica:

istorie literara

In 1941, la editura 'Fundatiile regale' scoate 'Istoria Literaturii Romane de la origini pana in prezent'; o concepe ca pe un scenariu dramatic,cu intrari si iesiri ca pe o epopee cu eroi.Scritorii beneficiaza de portretele intelectuale Saint-beuve-iene.Pana la 1941 nu existau caracterizari sau sinteze structurale ale scriitorilor si epocii.Este prima data cand:

-se acorda atentie biografiei autorilor vazuti ca niste personaje din roman;

-se vehiculeaza un limbaj pretios, presarat de neologisme,cu expresii memorabile:'Eminescu, poet national',Creanga si Slavici' mari prozatori rurali' I.L.Caragiale 'dramaturg clasic cu propensiuni naturaliste';

-se acorda atentie literaturii populare G. Calinescu va statuta astfel cele 4 mituri fundamentale ale romanilor: mitul etnogenezei poporului roman('Traian si Dochia'), mitul existentei pastorale si al mortii initiatice ("Miorita'), mitul jertfei creatoare sau al elanului creator ("Manastirea Argesului'), mitul erotic ("Zburatorul');

-se afirma ca imprumuturile aduc trasaturi definitorii;

-cronicarii sunt considerati sciitori;

-il impune pe AI. Macedonski considerat pana atunci poet minor;

-il consacra pe O. Goga;

-incheie afirmand ca exista un specific national.

Alte opere de istorie si critica literara sunt: "Viata si opera lui M.Eminescu', "Viata lui I.Creanga", "N.Filimon', "Universul poeziei'.

estetica

"Principii de estetica', impresii asupra literaturii spaniole', "Estetica basmului', "Scriitori straini'.

publicistica

"Cronicile optimismului'.

poezie

Lauda lucrurilor', "Poezii'

dramaturgie

"Ludovic al XIX-lea', Sun sau calea netulburata' este un mit mongol,o parabola pe teme mitice despre puterea riturilor si a raportului omului superior cu lumea'.

proza

Romancier: "Cartea nuntii', ce contine elemente autobiografice

'Bietul loanide' ,tema o reprezinta conditia creatorului; toti au proiecte mari, momentul stiintific fiind o obsesie a tuturor: Contescu-un ierbar, Saferian-colectionar, Pompescu -o catedrala; singurul care trece de faza de proiect este loanide, care traieste pe toate planurile conditia creatorului. Obsesia lui este stilul; el doreste ca proiectele lui sa sugereze forta si demnitatea omului.Dragostea este campul de manifestare a disponibilitatilor omului de exceptie. loanide judeca faptele estetic: amoralitatea reprezinta atitudinea de detasare, de libertate a geniului.EI traieste cu iluzia creatiei absolute.Pentru a da o opera eternal face sacrificii operei sale lumesti.Stilul romanului se caracterizeaza prin patetismul livresc,digresiuni,ironie erudita,stil baroc mirific si nota burlesca,"Scrinul negru" analizeaza psihologia claselor sociale dupa cel de-al doilea razboi mondial ,destinul Caterinei Zanoaga discursul narativ compunandu-se din scisorile femeii gasite de loanide in scrinul cumparat intr-un targ si paginile de jurnal ale lui loanide.Este prezentata realitatea posbelica intr-un stil balzacian,apare tema convertirii sociale, a iubirii paterne si orgoliului genealogic.

Explicatia titlului

G.Calinescu si-a intitulat initial acest roman "Parintii Otiliei' deoarece, toate personajele, prin faptele lor influentau destinul Otiliei ,dar editorul propune titlul actual, considerandu-I mult mai potrivit.

Geneza romanului

G.Calinescu scrie acest roman pentru a demonstra vitalitatea formulei balzaciene intr-un moment in care literatura romina se indreapta spre un roman de analiza.Scrie acest roman pentru a face legatura intre "doric' ("Ion' de L. Rebreanu) si cel "ionic' ("Concert de muzica de Bach' de H. Papadat-Bengescu') ,romanul de tip balzacian fiind o treapta imposibil de depasit in evolutia oricarei literaturi.

Romanul urmareste un program bazat pe ideea de clasicitate in sensul lui Paul Valery:"o constiinta critica in interiorul creatiei',clasicul fiind "un creator ce observa si ce se observa in spirit critic'.Scrie acest roman avand critic constiinta balzacianismului, ce presupune detasare de obiect, importanta in roman fiind observatia si nu schema. De aceea, N.Manolescu va afirma ca "este vorba de un balzacianism fara Balzac' deoarece "Balzac creeaza viata in timp ce Calinescu o comenteaza".

Este un adept al formulei clasice,dar este deschis si spre romantism si modernism.

Elemente clasice

Tema

Tema o reprezinta viata burgheziei bucurestene la inceputul sec. XX, acesteia asumandu-i-se: tema mostenirii sau a banului, tema clanului familial ,tema iubirii erotice si paterne ,avaritia ,tema parveniri.In ceea ce priveste tema sociala se remarca urmatoarele aspecte :omul e judecat dupa avere, casatoria este un contract social iar scara valorilor este clasica.

2.Caracterul scenic al unor secvente;

3.Conflictul si incadrarea clara in timp si spatiu;

4.Atentia acordata portretului moral;

5.Stilul concis;

6.Clasicismul in conceptia lui Paul;

Elemente romantice

1.Motivul orfanului

2.Antitezele

3. Descrierea campiei Baraganului cu ocazia vizitei lui Felix si a Otiliei la mosia lui Pascalopol

Elemente moderniste

Tehnica reflectarii poliedrice sau a oglinzilor paralele; este uzitata in mod dominant pentru personajul feminin Otilia aceasta beneficiind de portrete
satelit,fiecare personaj perceptand-o diferit;

-Felix o vede ca pe o fata inteligenta,enigmatica,fermecatoare ,capabila de sentimente profunde pentru ca in final sa se dezvaluie ca fiind acoperita de un aer de plastitudine feminina

-Pascalopol o vede plina de calitati,o fata care merita luxul pe care el il poate oferi ,jumatate patern jumatate erotic

-mos Costache o vede ca pe o "fe-fetita' ce trebuie ocrotita
-Aglae o vede ca pe o fata materialista, usoara, fara scrupule

-Stanica o vede ca pe o fata inteligenta, rationala, capabila de compromisuri:

Insusi G.Calinescu isi exprima conceptia sa referitoare la acest personaj:"Otilia c'est moi, e fondul meu de ingenuitate si copilarie, tipizarea mea fundamentala in ipostaza feminina'.

2.Investigarea psihologiilor tulburi sau ale patologicului

3.Acuitatea reflexiva

4.Modul brutal de a ataca ideea

5.Depasirea cliseelor, in special prin fenomenul surpriza sau inselarea asteptarilor cititorilor( articolul lui Felix)

6.Lacuna diegetica

7.Intertextualitatea validata prin insertia anumitor documente lucru care sporeste autenticitatea

Elemente balzacianiste

1.Perspectiva narativa heterodiegetica ,nararea realizandu-se la persoana a-III-a de catre un narator demiurg, adica omniscient

2.Descriere considerata pana la aparitia "Comediei umane' a lui Balzac in subclasa naratiunii avand doar o functie narativa ,va capata alt statut devenind semnificativa ,explicativa ,simbolica ,caracterizatoare.Se va baza pe teoria determinismului ambiental fiecarui element de arhitectura,indument, uneori portret fizic ii corespunde in subtext unul de profil moral al personajului.Personajele sunt astfel caracterizate prin mediul in care traiesc

3.Lumea este prezentata asa cum este

4.Realitatea este fixata clar in spatiu si timp

5.Stilul este auctorial, vocea naratorului ramanand mereu la suprafata

6_. Personajele "fac concurenta starii civile' (Balzac), fiind create tipologii sau personaje tipice:

-avarul: in literatura universala si cea romana sunt emblematice urmatoarele personaje ce se incadreaza acestei tipologii: Harpagon in"Avarul' de Molier,Felix Grande din romanul "Eugenie Grande' de Balzac si Hagi Tudose din "Hagi Tudose' a lui Delavrancea.In romanul lui Calinescu ,avarul este reprezentat de mos Costache Giurgiuveanu, dar spre deosebire de ceilalti avari din literatura , el nu este denumanizat din cauza patimii pentru bani,N.Manolescu numindu-l "avarul iubitor de copii' si Calinescu opinand ca nu a reusit sa realizeze chiar si un avar, ci mai degraba un om zgarcit;

-avaristul: in literatura universala si cea romana, este reprezentat de Julien Sorel din "Rosu si negru' de Stendhal, Dinu Paturica din "Ciocoiii vechi si noi' de N.Filimon, Tanase Scatiu din "Viata la tara' de D.Zamfirescu, Gore Pirgu din "Craii de Curte Veche' ,Lica Trubaduru din "Concert de muzica de Bach' de H.Papadat-Bengescu si Nae Gheorghidiu din "Patul lui Procust' de Camil Petrescu.In romanul lui Calinescu, tipul parvenitului este reprezentat de o solemnitate ridicola, un "broscoi de fabula' un avocat fara procese, un bonz:Stanica Ratiu.

baba absoluta fara cusur in rau' este Aglae;

-fata batrana este Aurica;

-studentul sarac este Weissmann;

dementul senil'(N.Manolescu) este Simion Tulea;

-"imbecilul placid '(N.Manolescu) este Titi Tules;

-demimondena este Georgeta;

Felix,Otilia si Pascalopol sunt personaje atipice, cu toate acestea, Pascalopol va fi numit "mosierul epicureu' (N.Manolescu). Personajele sunt dispuse in doua grupuri, prin interesul fata de mostenire:

Costache Giurgiuveanu Aglae Tulea

Otilia Marculescu Simion Tulea

Felix Sima Aurica Tulea

Leonida Pascalopol    Titi Tulea

Stanica Ratiu    Olimpia Ratiu

Romanul lui Calinescu, raportat la perioada interbelica, este unul "de creatie' ,"doric', de factura balzaciana, clasic ,obiectiv, o sinteza a mai multor formule, naratorul fiind un specialist care dovedeste complexitate de metoda, un autentic creator de atmosfera, orientat spre"amanunte'.Conflictul este fuga dupa mosie.

Discursul narativ se desfasoara lent, gradat, catre punctul care accelereaza ritmul,moartea lui mos Costache. Discursul etic se desfasoara pe doua planuri care interfereaza: evolutia lui Felix, validandu-se astfel romanul ca un "bildungs roman' si mostenirea lui mos Costache.

Personajele se dezvaluie prin asertiunile naratorului, observarea medului in care traiesc, parerile celorlalti, faptele si vorbele lor. Portretele literare beneficiaza de mai multe tehnici:

-interpretarea fiziognomonica;

-dilatarea perfida a detaliului;

-tehnica reflectarii poliedrice;

-portretul indirect;

Stilul se caracterizeaza prin precizia observatiei si a rotatiei,fraza ampla cu multe determinari alterneaza cu cea scurta, concisa, naratiunea este impletita cu descrierea, caracterul scenic al unor secvente punctand densitatea dramatica.

Aproape unanim de catre critica ca un roman balzacian M.Cartarescu insa considera ca opera "Enigma Otiliei' este un metaroman, adica un roman despre roman.

Discursul narativ

Se evidentiaza localizarea clara in timp si spatiu "inceputul lui iulie Bucuresti'.

Dupa ce realizeaza prosopografia personajului Felix, naratorul trece la descrierea caselor de pe strada Antim creand impresia cititorului ca totul este privit prin prisma acestui personaj, adica un fel de focalizare interna fixa. Dar in momentul in care cititorul observa termeni ca: "frontoane', "ogive', "gotic' si multe alte neologime din domeniul arhitectural, isi da seama ca a fost pacalit deoarece aceste lexeme, apartinand unei arii semantice a arhitecturalului nu puteau apartine unui tanar de 18 ani, nu puteau intra in bagajul informational al acestuia, lucru care demonstreaza ca totul este privit prin "ochiul esteticului'-N.Manolescu. Acest procedeu se numeste "capcana textuala'.U.Eco.

Daca pana la aparitia "Comediei umane' a lui Balzac descrierea era pur decorativa, impregnata de figuri de stil, din momentul aparitiei operei scriitorului francez, descrierea devine individualizatoare, caracterizatoare, simbolica, in spatele elementelor arhitecturale de interior si exterior ascunzandu-se elemente de profil moral ale personajelor.Prima descriere balzaciana din roman este cea a caselor de pe strada Antim.

"Nici o casa nu era prea inalta si aproape nici una nu avea cap superior' traduce lipsa de aspiratii intelectuale ale personajelor-Titi,Aurica,Aglae.

"Marimea neobisnuita a ferestrelor in raport cu forma scurta a cladirilor' traduce contrastul dintre aparenta si esenta, dintre ceea ce vor sa para unele personaje si ce sunt in realitate, adica opozitia, contrastul dintre esenta si aparenta (Aurica,Aglae). "Ciubucaria ridicola prin grandoare' traduce ridicolul,pretiozitatea. "Amestecul de fontoane grecesti si chiar ogive facute, inss din var si lemn vopsit' sugereaza zgarcenia( mos Costache), iar"umezeala care dejghioca varul si uscaciunea care umfla lemnaria'-descriptudinea, ramolismentul unor personaje( Simion Tulea)."Facea din strada bucuresteana o caricatura in moloz a unei strazi italice'-caracterul mimetic al personajelor, lipsa de originalitate (Titi Tulea).

Portretul fizic al lui mas Costache

"Un omulet subtire si putin incovoiat.Capul ii era atins de o calvitie totala si fata parea aproape pana si, din cauza aceasta, patratica.Buzele ii erau intoarse in afara si galbene de prea mult fumat, acoperind numai doi dinti, clipind rar si moale, intocmai ca bufnitile suparate de o lumina brusca, privind intrebator si vadit contrariat".

Replica lui Costache Giugiuveanu "nu sta nimeni aici' puncteaza urmatoarele elemente:

-simetria romanului, acesta incheindu-se tot cu vorbele lui Costache prin rememorarea lui Felix.

-balbaiala personajului.

Portretul fizic al Otiliei

"Fata, subtirica, imbracata intr-o rochie foarte larga pe poale, dar stransa tare la mijloc si cu o mare de dantela pe umeri, ii intinse cu franchete un brat gol si delicat'.

Portretul lui Pascalopol

"Era un om c-am de vreo cincizeci de ani, oarecum voluminos, totusi evitand expresia de exces, carnos la fata si rumen ca un negustor,insa elegant prin finetea pielii si taietura englezeasca a mustatii carunte. Parul rar, dar bine ales intr-o carare care mergea din mijlocul fruntii pana la ceafa, lantul greu de aur cu breloc la vesta, hainele de stofa fina, parfumul discret, in care intra si o nuanta de tabac, toate acestea reparau cu desavarsire, in aproape neajunsurile varstei si ale corpolentei'.

Portretul Aglaei Tulea

Este realizat tot in stil balzacian, de data aceasta pe baza descrierii fiziognomonice:

-"o doamna cu parul negru pieptanat intr-o coafura japoneza'=pretiozitatea personajului, contrar aparenta si esenta.

-rautatea excesiva;

-"obrajii brazdati de cateva cute mari'=batranetea;

era imbracata cu bluza de matase neagra, cu numeroase cerculete,stransa la gat cu o mare agrafa de os'=lipsa de bun gust;

-"sugrumata la mijloc cu un cordon de piele'= egoismul personajului,incapacitatea de a iesi din ceea ce depaseste raza propiului interes;

-"in care se vedea prinsa de un lantisor urechea unui cesulet de aur'=bogatia,dar si tendinta de escamutare a acesteia.

Camera Otiliei este descrisa tot in stit balzacian, descrierea fiind realizata pe baza teoriei determinismului ambiental.Elementele de indument si de cosmetica vizeaza feminitatea personajului ,Cartile de autori consacrati din literatura universala si partiturile din pianno forte vizeaza aspiratiile intelectuale ale personajului.Dezordinea care nu este nici un apanaj al inteligentei, dar nici al ignorantei traduce aici un spirit liber, lipsit de prejudecati, oarecum evem.

Capitolul al II-lea

Faptul ca desi Costache nu respecta intru-totul tipologia avarului, el fiind mai nou, dupa aprecierea lui G.Calinescu un om zgarcit, este demonstrat in scena in care chiar daca ar fi putut sa-l tapeze pe Felix de o suma mai mare de bani, refuza sa faca acest lucru,protejandu-i avutul.

Capitolul a-llll-lea

Descrierea casei clanului Tulea este realizata din nou in stil balzacian si in baza tehnicii determinismului ambiental. Ordinea si curatenia de sanatoriu care ingheta totul traduce lipsa de originalitate si incremenirea in niste clisee anoste.

Peretii incarcati de niste picturi tocite reprezentand imagini copiate, nici macar reproduceri de opere celebre vizeaza lipsa de originalitate.

Naratorul patrunde adeseori in psihologiile tulburi ale personajelor, un element de modernitate. Astfel obiceiul de a se legana a lui Titu este expilcat printr-o interogativa retorica:"Insatisfactie in copilaria joasa sau amintire profunda a acestei copilarii?'

Capitolul al lV-lea

Descrierea casei lui Pascalopol este realizata si ea in stil balzacian, bazata fiind teoria determinismului ambiental,fiecarui element exterior sau interior corespunzandu-i unul de profil moral al personajului:

-amplasamentul "casa lui Pascalopol se afla pe calea Victoriei' ceea ce demonsreaza bogatia acestuia;

-soneriasi "o micatablita de email arata numele simplu Leonida Pascalopol'=modestia;

-"Iampi electrice,sonerie' =modernitate,sensibilitatea la progres;

-emai-l -bun gust;

-"doi copii de marmura,tociti si luciosi ca de ceara'= repect pentru arta;

-"arme vechi,iatagane,o tolba cu sageti exotice,o mare tipsie de arama, o masuta turceasca, ibric oriental' propensiunea balcanica;

-"o masina de scris Jost si un teanc de registru' =preocuparile intelectuale si faptul ca-si administreaza singur mosia;

-faptul ca propriu portret din tinerete centreaza o serie de tablouri originale ar fi fost in masura sa traduca orgoliul exacerbat al personajului, dar, deoarece pe parcursul diegezei Pascalopol se dezvaluie ca un personaj altruist, acesta nu semnifica decat o minima mandrie pe care si-o aroga personajul si inclusiv faptul ca isi respecta descendenta, traduce astfel respectul fata de traditie,el fiind un ultim descendent al unei familii foarte importante. Faptul ca acest personaj este realizat in tinerete ar viza in plus nostalgia fata de acea varsta fericita.

Capitolul al V-lea

Stanica Ratiu este tipul arivistului sau al parvenitului era rosu la fata...de o sanatate agresiva,cu parul mare si negru foarte cret si cu mustata in chip de musca.Un guler tare si inalt tinea o cravata infoiata ca o lavaliera canotiera de paie abia ii cuprindea parul vorbea sonor,rotund,cu gest artistic si declamator".

Stanica Ratiu este un bonz adica un personaj de o solemnitate ridicola,lucru care se contureaza in mod excesiv prin elemente de indument in portret fizic.

Faptul ca Stanica Ratiu tergiverseaza "sine die' casatoria cu Olimpia Tulea demonstreaza faptul ca in aceasta societate casatoria este vazuta ca un contract social.

Inserarea scrisorii lui Stanica Ratiu catre Pascalopol valideaza tehnica intertextualitatii, un alt procedeu modern.

Capitolul al VI-lea

Cu ocazia vizitei lui Felix si a Otiliei la mosia lui Pascalopol naratorul insereaza si o descriptie romantica, o decriere a campiei in care abunda figuri de stil.

In urma diegezei romanului, cititorul ar putea fi tentat sa o considere pe Otilia o fire frivola.Pentru a evita aceasta canalizare gresita a cititorului, cenzureaza definitiv acest personaj printr-o metafora care evidentiaza profunzimea sufleteasca a acesteia.Urcati pe un stog de fan, aceasta iI intreaba pe Felix: "Ce-ai zice daca am cadea in de-data in cer?'.

Este inserat in cadrul discursului narativ si necologul lui Aurel Ratiu,fiul lui Stanica si al Olimpiei, stilul in care este scris demonstrand aceeasi solemnitate ridicola a personajului, insertia lui demonstrand tehnica intertextualitatii si sporind autenticitatea.

Capitolul al VIII-lea

In acest roman G.Calinescu statuteaza un nou motiv erotic si anume cel al nasturelui: Otilia obisnuielste sa-i coase nasturii desfacuti ai lui Felix fara ca acesta sa-si dea haina jos astfel incat Felix avea ocazia "sa soarba parfumul parului ei risipit chiar sub obrajii ei

Pascalopol ii marturiseste lui Felix ca nu poate sa discearna ce este patern si ce este erotic in iubirea lui pentru Otilia.

Capitolul al X-lea

Felix reuseste sa publice intr-o revista de specialitate din Franta dupa cateva luni de cercetari un articol intitulat "Un caz de asfenopie acuta de origine misterica, studiat prin procedeul anaglifelor'. Lucru acesta este o autentica victorie pentru un tanar student in anul l ia medicina. EI simte nevoia sa fie apreciat si laudat cat de cat pentru aceasta reusita, de aceea neavand cui sa se adreseze deoarece Otilia era plecata la Paris, iar mos Costache in oras, hotaraste sa mearga la Aglae si Aurica, dar acestea nu ii apreciaza absolut deloc aceasta victorie.Atunci el este hotarat sa arate a doua zi acest articol colegilor lui la facultate.Cititorul este aproape sigur ca aici va primi aprecierile necesare. Dar naratorul foloseste aici elemental surpriza sau inselarea asteptarilor cititorului deoarece la Universitate nu numai ca nu este apreciat efortul si reusita,dar este criticata inclusiv hartia pe care este editata revista,dar Felix de abia reuseste sa-si recupereze foile de sub picioarele colegilor sai.

In momentul in care felix isi exprima interior sau in plan exterior reactiile pe care Ie are la faptele lui Simion dar e nebun de-a binelea', naratorul foloseste un procedeu imprumutat din dramaturgie si anume "aparte-ul'.

In cazul altercatiei dintre Felix si Titi, naratorul foloseste o forma incipienta a ceea ce va deveni in romanul modern multiperspectivismul, adica mai multe viziuni ,mai multe perspective asupra aceluiasi eveniment narat.

In ceea ce priveste personajul Weissmann , tipul studentului sarac autorul a fost nevoit sa efectueze sub presiunea cenzurii o serie de modificari de continut. A rescris replicile cu privire la socialism si patriotism din discutia cu Felix ,deturnandu-Ie sensul si producand inadvertente de logica si incongruenta in portretuI moral al lui Weissmann. A suprimat fraze si sintagme potential periculoase atunci sau din contra a adaugat conjunctural altele pentru a atenua unele replici ale eroilor sau comentarii ale naratorului ce ar fi riscat sa fie atribite lui.

In text este inserata o istorisire despre Scarlat, un barbat privat de sotie si soacra inclusiv de dreptul de a primi de mancare in ciuda faptului ca muncea si castiga bani. In cadrul acesta Pascalopol este inzestrat cu functia de reprezentare fiind personaj narator.

Capitolul al XVIII-lea

In momentul primei caderi a lui mos Costache,clanul Tulea impreuna cu Stanica Ratiu si sotia lui se instaleaza in casa lui sub pretextul ingrijirii batranului, dar de fapt dorindu-si sa fie de fata cand acesta va muri, pentru a nu pune altcineva mana pe banii si pe bunurile casei. In acea noapte vor manca, vor bea , vor fuma si vor juca carti indiferenti sufleteste la boala batranului. Felix care iI vegheaza pe mos Costache ii priveste pe acestia parvenindu-i fragmentul din convorbirea lor, convorbire reprodusa in roman ca intr-o piesa de teatru , naratorul fiind absent iar focalizarea fiind una externa.

Un alt procedeu modern uzitat de narator este protocolul verbal sau complicitatea de limbaj a naratorului cu limbajul personajului. In cazul acesta naratorul va imprumuta modul de exprimare a lui mos Costache referitor la Otilia fe-fetita lui'.

Capitolul al XX-lea

In momentul introducerii in scena a unui nou personaj si anume pe popa Tuica , pentru a starni comicul, naratorul uziteaza imbinarea registrelor stilistice: cel vulgar familiar cu cel duhovnicesc.

Moartea lui mos Costache survine in urma faptului ca Stanica Ratiu iI deposedeaza de bani, iar inreprinderile clanului Tulea si in special ale Aglaei Pentru a gasi banii lui mos Costache evidentiaza rautatea exacerbata_, lipsa de umanitate a acestui personaj care isi merita pe deplin caracterizarea facuta de Weissmann : "baba absoluta fara cusur in rau'. Aglae impreuna cu familia sa nu numai ca nu ofera ingrijirile necesare care trebuiesc unui om mort dar il mai si deranjeaza dovedind lipsa totala de respect inclusiv fata de cele crestinesti: "negasind nimic in haine , trase perna de pe capul lui mos Costache privind pe sub cearsaf apoi ridicand cu putere rasturnand cadavrul spre perete'.

In noaptea dinaintea plecarii din casa lui mos Costache,Otilia este hotarata sa se daruiasca lui Felix pentru a-i oferi astfel o garantie ca intr-un viitor vor deveni sot si sotie. Felix este insa un om de prea bun simt astfel incat este multumit cu aceasta intentie care demonstreaza iubirea fara sa profite de Otilia. A doua zi insa nu o mai gaseste pe aceasta si peste catva timp afla ca a plecat la Paris cu Pascalopol.Peste doua saptamani primeste o carte postala ilustrata al carui continut constituie de fapt deznodamantul diegetic al romanului: "Cine a fost in stare de atata stapanire e capabil sa invinga si o dragoste nepotrivita pentru marele lui viitor'. In momentul acesta planul urmarit de Calinescu pentru scrierea romanului balzacian este atins cu exceptia unui singur lucru : finalul inchis. Nu avea nici un rost sa prezinte detaliat evenimentele ulterioare , pe masura ce s-ar fi derulat care sa lamureasca evenimentele destinelor personajelor. Si atunci comite o lacuna diegetica prin asertiunea : "dupa incheierea pacii' ceea ce demonstreaza ca evenimentele petrecute in cel putin 4 ani sunt consemnate in acest epilog : Felix ajunge profesor universitar,specialist cunoscut_I face o casatorie stralucita,se intalneste cu Pascalopol in tren si acesta ii ofera informatii despre Otilia : faptul ca a divortat de Otilia pentru a-i oferi libertatea si ii arata o fotografie care o imortalizeaza pe Otilia cea noua: "o doamna foarte picanta, gen actrita intretinuta,frumoasa cu linii fine,un aer de platitudine feminina stingea totul'.

Deoarece acest portret al Otiliei este realizat pe baza unei fotografii este un portret indirect,aflat in antiteza cu portretul initial al Otiliei cu "fata frumoasa si nebunatica' pe care o pastra in minte Felix . Acesta va compara acasa cele doua fotografii incercand sa-si explice aceasta modificare flagranta. In momentul in care Pascalopol ii da fotografia Otliei, la vederea ei Felix se sperie' deoarece se considera vinovat moral al acestei mutilari sufletesti. Tot in epilog sunt punctate evenimente bogate despre Stanica, acesta beneficiind de o ascensiune deosebita in ierarhia sociala de o cariera politica, casatorindu-se cu Georgeta si suspectat ca ar aprtine lumii interlope.

Finalul romanului este construit simetric pentru a inchide rotund opera. Felix doreste sa vada casa lui mos Costache pe care o gaseste paraginita_,napadita de scaieti,abandonata reinviindu-si prima intalnire cu mos Costache in care i-a spus "aici nu sta nimeni'. Din punct de vedere naratologic finalul este inchis,ultimul punct in acest plan al roamanului balzacian fiind astfel atins.