ESEUL

Compozitie de granita intre literatura si filozofie care propune o perspectiva inedita si subiectiva asupra unei teme aparent banale. Eseul poate fi nestructurat ( trateaza o tema fara respectarea unui plan sau a unei finalitati si se bazeaza pe digresiune fiind o meditatie pe marginea unui subiect ales) sau structurat ( se construieste pe baza unui sumar de probleme si , desi da libertate autorului de a alege calea de rezolvare a acestora, impune o oarecare rigurozitate in ce priveste izvoarele de informare)

Trasaturile caracteristice eseului sunt :

*tratarea unor probleme de ordin general

*predilectia pentru speculatie

*asociere de idei spontana, aparent nesistematica

*libertate de a patrunde in domeniul ipotezelor

*folosirea metodei digresive avand in vedere neindepartarea flagranta de la subiectul initial

*dimensiuni alese de autor ( cele nestructurate pot avea dimensiuni foarte mici)

*folosirea diferitelor stiluri in raport cu ideile tratate

*imaginatie bazata pe acumularea de informatie si raportarea subiectului initial la cultura generala a autorului ( ex. in Pseudokinegetikos, Odobescu raporteaza tema vanatorii la toate artele cunoscute pana in epoca sa)

*lipsa aparatului critic

*o perspectiva noua asupra unor probleme considerate nesemnificative sau epuizate ca teme literare, stiintifice etc.

*explorarea valorilor expresive ale limbii prin incercarea de a oferi imagini plastice ale unor aspectelor luate in discutie de autor ( de aici, ideea ca eseul este un "model de stil"

*capacitatea de a redeschide o discutie si de a indemna la reflectie ( "o provocare la adresa prejudecatilor)

VARIANTA : eseu nestructurat

Despre mar

Marul este un arbore fructifer originar din Asia dar foarte raspandit in intreaga Europa. Fructele sale sunt foarte bogate in vitamine si in substante nutritive. Asa se face ca marul constituie un aliment de baza in hrana copiilor, un medicament natural de mare valoare, un adevarat panaceu universal. Din cele mai vechi timpuri, marul este subiect de legende si de parabole. Unul din partile corpului uman poarta numele de "marul lui Adam" amintind legenda marului

din care Adam, la indemnul sarpelui, a gustat fapt pentru care a fost pedepsit, marul fiind un pom interzis. Motivul marului apare in basmele romanesti ( vezi, "Praslea cel voinic si merele de aur"). Tot marul este, in poemele homerice cel care, indirect, provoaca marele razboi troian sub forma marului de aur aruncat pe masa zeitelor pentru a o alege pe cea mai frumoasa. Zeita discordia, autoarea intrigii care declanseaza vestitul razboi, atrage atentia astfel acestui fruct considerat a fi inzestrat cu puteri miraculoase, magice.

Marul atrage atentia si prin florile sale roz care dau farmecul sfarsitului lunii aprilie si inceputului lunii mai. Ele dau numele lunii mai numita Florar. "Florile de mar" sunt simboluri ale iubirii romantice fiind subiectul cantecelor si poeziilor erotice care evoca iubirea pura, prima dragoste etc. Dar ele simbolizeaza si ideea de gratuitate, de inconsistenta in expresii ca " de florile cucului" sau "satul de ceva ca de mere acre"

Varietatea de sensuri, de la cele care identifica sublimul pana la cele opuse arata ca marul ca pom, fruct sau floare se afla in viata oamenilor nu numai ca produs alimentar dar si de natura spirituala.

VARIANTA : eseu structurat

Modalitati de realizare a comicului in " O scrisoare pierduta" de I .L. Caragiale *

Cerinte :

- prezentarea pe scurt a subiectului ;

- relevarea si exemplificarea modalitatilor a comicului prin intermediul numelor proprii ;

- relevarea si exemplificarea comicului de limbaj ( cel putin doua exemple)

relevarea si exemplificarea comicului de situatie ( cel putin doua exemple)

Varianta de raspuns

"O scrisoare pierduta" este, pe drept cuvant considerata, o capodopera a dramaturgiei romanesti atat prin forma cat si prin continutul ei.

Transpusa scenic in premiera la 13 noiembrie 1884, comedia cunoaste un remarcabil succes. Cu toate acestea, presa timpului intampina cu rezerva, unele, cu dusmanie, altele, fapt care aduce replica lui Maiorescu care atrage atentia asupra valorilor estetice morale si sociale ale piesei lui Caragiale ( vezi, "Comediile domnului Caragiale")

tema eseului si cerintele sunt preluate din "Bacalaureat 2000. Limba si literatura romana, Societatea de Stiinte filologice, Ed. Fortune Press 2000)

Conflictul dintre putere si opozitie este aici exprimat prin lupta electorala dintre partidul aflat la putere reprezentat prin Trahanache, Tipatescu, Farfuridi, Branzovenescu si partidul de opozitie : liber-schimbist reprezentat de Catavencu si "dascalimea" care aspira spre putere si nu pierd nici o manevra morala sau nu, de a accede spre aceasta.

Catavencu intra in posesia unei scrisori "de amor" a prefectului Tipatescu catre Zoe, sotia presedintelui partidului, Trahanache, scrisoare gasita de Cetateanul turmentat ca urmare a unei neglijente a destinatarei si furata de conducatorul opozitiei. El ameninta pe Tipatescu si pe Zoe, apoi pe Trahanache ca va publica scrisoarea compromitatoare in gazeta "Racnetul Carpatilor" al carui director si patron era, daca nu va fi sprijinit spre a fi ales deputat. Desi Zoe si apoi Tipatescu ii promite functii, bani, proprietati funciare, el refuza. Trahanache nu crede in autenticitatea scrisorii si respinge cererea Zoei de a sprijini candidatura lui Catavencu si a-i oferi linistea. De la Bucuresti, se cere, insa, fara nici o explicatie, sprijinirea candidaturii unui necunoscut : Agamemnon Dandanache.

In sedinta de prezentare a candidatilor, Trahanache anunta spre stupefactia partidei lui Catavencu candidatura necunoscutului dupa ce Catavencu si Farfuridi sustinusera discursuri fulminante pentru a-si prezenta asa-zisele platforme electorale. Catavencu protesteaza acuzand pe Trahanache de tradare. La randul sau, "prezidentul" il acuza de plastografie iar Pristanda, politaiul orasului, il "umfla", moment in care santajistul isi pierde palaria in care era ascunsa scrisoarea.

Sosirea "candidatului de la centru" produce indignarea Zoei care constata ca Dandanache folosise aceleasi mijloace ca si cele ale lui Catavencu pentru a obtine mandatul de deputat dar ca era mai imoral decat candidatul opozitiei din capitala judetului.
Cetateanul turmentat gaseste palaria lui Catavencu si in ea scrisoarea pe care acum o aduce "adrisantei" spre multumirea acesteia.

Invins, Catavencu se prezinta in fata Zoei cu umilinta acceptand ca in schimbul iertarii sa conduca festivitatea de alegere a lui Agamemnon Dandanache, adversarul sau. Impresionata, Zoe ii promite ca-i va sprijini candidatura in alegerile urmatoare.

Prin evenimentele evocate, Caragiale satirizeaza moravuri sociale, ofera reprezentari tipizate ale epocii sale. El creeaza personaje tipice in imprejurari tipice conform programului curentului realist inaugurat de Honore de Balzac in a sa "La commedie humaine".

Preluand modelul folcloric al poreclelor, Caragiale adauga o sursa a comicului practicata in literatura romana si de Vasile Alecsandri. Comicul numelor proprii este o modalitate de a caricaturiza imaginea unui personaj prin chiar numele acestuia implicand in onomastica valori semantice definitorii pentru o personalitate de tip negativ. Astfel, Farfuridi si Branzovenescu, nume cu aluzii culinare sugereaza, totodata, relatia dintre cele doua personaje inseparabile. Catavencu sugereaza prin numele sau o persoana certareata ( "cata" fiind numita in lumea mahalalei o femeie rea, certareata, intriganta). Lumea mahalalei este evocata si de numele Zoe , desuet in saloanele de unde provine si unde fusese "la moda" in perioada fanariota, dar preluat de parveniti si mahalagii ca un semn al descendentei nobile. Numele lui Agamemnon Dandanache cuprinde cea mai interesanta combinatie onomastica : Agamamnon, numele unui cunoscut erou grec din timpul razboiului troian, devine, in timpul actiunii, prin rostirea lui Trahanache, Tipatescu si Zoe, Agamita (diminutiv cu valoare pejorativa), apoi Gagamita, cu aluzie la cuvantul "gagauta" insemnand prost, greu de cap.

Dandanache subliniaza sugestia primului nume continand in radacina cuvantului, "dandana" adica pozna, incurcatura, intamplare nefericita; sufixul "ache" preluat din limba greaca are si el o incarcatura pejorativa ingrosand astfel trasaturile caricaturale ale personajului.

Singurul personaj fara nume este "Cetateanul turmentat" ascuns sub aceasta infatisare care motiveaza actiunea unui personaj onest, singurul de altfel, reprezentand masa de manevra electorala : docila, imbatata de vorbe si promisiuni, constiincioasa si rabdatoare.

Ceea ce da savoarea comediei lui Caragiale, ramane, fara indoiala, comicul de limbaj. Prin pronuntia gresita a unor cuvinte ( plebicist, famelie, remuneratie) sau etimologii populare ( scrofulos la datorie pentru scrupulos), sunt evidentiate lipsa de instruirea unor personaje. Frecvente sunt constructiile prolixe (eu, care familia mea de la patruzsopt in camera, si eu ca rumanul impartial, care va sa zica.cum am zite.") , truismele("un popor care nu merge inainte sta pe loc") sau expresiile tautologice ("intrigi proaste"), asociatiile de cuvinte, expresii sau idei incompatibile ( "Industria romana este admirabila, e sublima, putem zice, dar lipseste cu desavarsire" sau "Noi admiram munca, travaliul, care nu se face de loc in tara noastra" sau nonsensul ("Din doua, una, dati-mi voie, ori sa se revizuiasca, primesc ! dar sa nu se schimbe nimic; ori sa nu se revizuiasca, primesc ! dar atunci sa se schimbe pe ici pe acolo si anume in punctele esentiale.") care se regasesc in discursurile candidatilor Farfuridi si Catavencu. Aceasta "betie de cuvinte este principalul drog al Cetateanului turmentat, un drog electoral subliniat prin ingrosarea voita a deficientelor de limbaj. Obsesia unor expresii ascunde fie decrepitudinea, fie viclenie unor personaje aflate in dificultate decizionala. Trahanache repeta "ai (aveti) putintica rabdare" in momente tensionate, cand are de optat pentru o atitudine ; el mimeaza lentoarea gandirii la varsta senectutii dar ascunde viclenia si calculul politic. In schimb, in vorbirea lui Dandanache balbaiala, reluarile de afirmatii sau afirmatiile contradictorii de la un moment la altul caracterizeaza uzura psihica a personajului.

Comicul de actiune reprezinta o importanta dimensiune a comediei. Dinamica "Scrisorii pierdute" este provocata de schimbarile de planuri, de atitudini si de valori morale ale personajelor. Fiecare personaj se afla de la o scena la alta in alta postura, motivata, de fiecare data, dar usor de inlocuit cu alta, opusa. Pristanda confirma automat afirmatiile lui Tipatescu si invoca scrupulozitatea sa ca servitor al puterii dar cocheteaza, atunci cand simte ca un altul ( Catavencu) ar putea deveni noul stapan. Situatie motivata prin afirmatia politaiului " famelie mare, remuneratie dupa buget, mica". El nu evita, insa, sa-l "umfle" pe candidat uitand de marturia sa de simpatie fata de acesta. Zoe si Tipatescu tin in taina amenintarea lui Catavencu privind publicarea scrisorii dar cel care le cere sa nu se teama este tocmai cel tradat, Trahanache, el negand autenticitatea scrisorii si contracarand cu gasirea unei polite falsificate a directorului de ziar santajist. In sfarsit, lovitura de teatru a trimiterii unui candidat de la centru care este, dupa afirmatia lui Caragiale :"mai prost decat Farfuridi si mai canalie decat Catavencu" reprezinta solutia cea mai bizara, neasteptata, deci comica, reprezentand o lectie de morala, un ras tragic privind soarta alegatorilor si a tarii.

Toate acestea dar nu numai, dau dimensiunea genialitatii dramatice a lui Caragiale si fac din "O scrisoare pierduta" o capodopera a dramaturgiei romanesti.