Caracterizarea lui Ghita

Caracterizarea lui Ghita

Ghita este personajul ce ilustreaza consecintele distrugatoare pe care setea de inavutire, le are asupra omului. El se impune atat prin complexitate, dar si prin puterea de individualizare.

Om harnic si cinstit, la inceput, el nu vrea decat sa stranga atatia bani incat sa angajeze zece calfe carora sa le dea de carpit cizmele oamenilor. Bun meserias, bland si cumsecade, el munceste din greu pentru "fericirea familiei sale", dar treptat devine "tot mai ursuz", "pus pe ganduri", "nu mai zambea ca inainte", fiindca dorinta de a se inavutii incepea sa-l stapaneasca tot mai mult.

La prima intalnire pe care o are cu "stapanul acestor locuri", Ghita isi da seama de adevaratele intentii ale lui Lica si refuza orice colaborare: "Eu nu stau aici ca sa tin seama despre cei ce vin si trec si asa nici nu-i prea stiu." Este insa repede redus la tacere si silit la colaborare de Lica Samadaul, care ii ia toti banii sub forma de imprumut, astfel lui Ghita nu-i raman prea multe posibilitati, pentru ca denuntandu-l pe samadau si-ar putea pierde banii.

Actiunile, gesturile si atitudinea lui Ghita scot la iveala incertitudinea si nesiguranta care-l domina, teama si suspiciunea ce pun mana pe el definitiv in momentul cand intra in cardasie cu Lica. El incearca sa-si asigure cateva masuri de protectie: pistoale de la Arad, doi caini ciobanesti, isi angajeaza o sluga credincioasa, dar teama si zbuciumul nu-l parasesc.

Devenind tot mai mult omul lui Lica, Ghita se schimba radical: dintr-un om sociabil, deschis, devine un om inchis in lumea propriilor sale ganduri. Din dorinta de a-si ocroti familia el o tine pe Ana departe de problemele si gandurile sale, astfel ca armonia, seninatatea, veselia dispar treptat din familia sa.

Sentimentul de nesiguranta are efecte devastatoare asupra lui. Tensiunea din interiorul sau ii creeaza senzatia de spaima, il instraineaza de cei din jur, chiar si de propria familie. O indeparteaza incetul cu incetul pe sotia sa "ii era parca n-a mai vazut-o demult si parca era sa se desparta de dansa", iar raspunsul pe care il da la intrebarea Anei vine sa sublinieze aceasta stare de spirit: "Ce ai, Ghita ? striga ne-vasta cuprinsa de ingrijorare. Ce am ? raspunse el cu amaraciune. Am o nenorocire: pierd ziua de astazi pentru cea de maine".

Neancrederea in ziua de maine, dar si sentimental culpabilitatii, fac din el un om irascibil, capabil in orice clipa de a izbucni intr-o criza de manie.

Daca inainte de-a veni la Moara cu noroc el era un tata si sot bun, acum el ii reproseaza Anei ca-i sta in cale si este gata s-o loveasca. Sentimentele sincere de care dadea dovada la inceput au fost inabusite de patima cel stapaneste si nici frumusetea sau blandetea Anei nu-l mai impresioneaza.

In acelasi timp conflictul interior este din ce in ce mai puternic, lupta dandu-se intre fondul cinstit al lui Ghita si ispita imbogatirii. Sufletul sau complex si labil este disputat de dorinta de a pleca de la Moara cu noroc, ramanand un om cinstit si tentatia pe care n-o mai poate controla, a setei de bani. Ghita isi face reprosuri are remuscari sincere si dureroase, manifestate prin autocaracterizari: "Iarta-ma, Ano, iarta-ma cel putin tu, caci eu n-am sa ma iert cat oi trai pe fata pamantului".

Dezumanizarea lui Ghita se produce intr-un ritm alert, el insusi, autoanalizandu-se, incearca sa-si motiveze faptele, dand vina pe firea lui slaba, "asa m-a lasat Dumnezeu! Ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea?! Nici cocosatul nu e insusi vinovat ca are cocoasa in spinare".

Ghita devine o victima a propriei lacomii "vedea banii gramada inaintea sa si i se impaienjeneau parca ochii; de dragul acestui castig, ar fi fost gata sa-si puna pe un an-doi capul in primejdie", dar o data cu marturia mincinoasa, prabusirea sa devine inevitabila si rapida.

Avem de-a face cu doua lovituri morale. Prima este reprezentata de luarea banilor de catre samadau, a doua fiind implicarea sa in procesul impotriva lui Lica si a oamenilor sai. Ghita este nevinovat, dar aparitia la proces alaturi de porcarii banuiti de crima, il descalifica. El isi da seama foarte bine, ca din cauza lui Lica a pierdut totul: multumirea castigului cinstit, linistea si fericirea familiei, reputatia sa de om cinstit, fiind astfel condamnat la dispretul oamenilor si hotaraste sa o foloseasca pe Ana ca momeala pentru a-l demasca pe samadau. Dar el nu suporta gandul ca femeia iubita se afla in bratele altuia si dintr-o gelozie ajunsa la paroxism o omoara.

Patima sa pentru bani l-a dezumanizat, el cazand prada propriului destin, caruia nu i se poate opune, prabusindu-se astfel incet, dar sigur - de la omul cinstit si harnic la statutul de complice la crima si in afaceri necurate, totul culminand cu transformarea sa intr-un ucigas.

Ghita a gresit tradandu-si traditia si parasind munca cinstita de dragul de a castiga usor bani si acum trebuie sa plateasca scump pentru faptele sale.