EST ETICA

EST ETICA

Titlul contine un joc semantic: est etica (etica de est) exprim indirect background-ul politic al textului. Exercitiul poetic (estetic) ar asadar un substrat etic, direct referential.

Teme - motive. Sursa de inspiratie a poemului se gaseste i cotidian. Ca si colegii sai de generatie, poetul este dependent de realitatea cea mai apropiata, pe care o exploreaza cu atentie extrema. Insa, in Est etica, banalul cotidian reprezinta doar subtema textului, pretextul unor aluzii politice numeroase, vizibile la nivelul epicului (,,Iar la loc de onoare/ trona incins in halat peticit, intre sule, cosoare,/ Un cizmar genial ') si la nivelul antroponimelor (Todor Jivkov, Janos Kadar, Honecker, Leonid Brejnev, Husak).

Florin laru are un pronuntat simt al comicului si al ironiei. infatisand ambianta colorata a unei piete in care fiecare vinde altceva doar in aparenta, el sanctioneaza intransigent contextul politic predecembrist, aberatia si compromisul moral, infernul comunist. Raportata la o anumita perioada, poezia devine transparenta, usor decodabila.

Structura - compozitie. Est etica are o constructie complexa. Autorul renunta la conventiile sistemului si masurii in favoarea lirismului narativ, anecdotic. Unitatea metrica nu mai coincide cu unitatea sintactica.

Prin enjambament textul se dilata sau se contracta, versurile dobandind dimensiuni variabile.

Rima imperecheata serveste mai putin realizarii armoniei si muzicalitatii, cat obtinerii unor asociatii spectaculoase (dimineata rimeaza cu piata; amanuntul cu untul; nebun cu tun).

Analiza stilistica

in Est etica ritmul poeziei este ritmul epic: cu usurinta, textul se desface in propozitii si fraze. Coerenta sintactica este asadar dictata de coerenta narativa. Dispunerea in rima a unor termeni apartinand unor categorii gramaticale diferite (gramada, vada, prejos, os) si procedeul acumularii, al succesiunii substantivelor, tradeaza vocatia ludica a poetului, dar si imensa capacitate a poeziei postmoderne de a absorbi deodata toate elementele realului ("Langa el, Janos Kadar controla cocosii, gascanii, ratele, claponii, curcile gramada').

Liricul poetic este un amestec de prozaisme si expresivitati populare (cumatrul Jaruzelscki), culte (productie, cetatean, expusese) sau orale ("Nu-l luati in tarbaca').

Sensul ironic si comic al poeziei, depactizarea sunt generate de folosirea limbajului comun, banalizat ("succes nebun') si a cliseelor specifice limbii de lemn ("lucrul bine facut', "productie mica')..

Figurile insistentei, repetitia (,,vindea carne tocata', ,,vindea puieti de mesteacan', ,,vindea pulpa') si enumeratia ("trona incins in halat petecit, intre sule, cosoare') dinamizeaza textul si il amplifica.

Receptare critica

"La Cartarescu, la laru, la Magdalena Ghica si la altii asistam la un triumf al discursului. Poezia lor este un imperiu al cuvintelor. E o poezie vorbareata, care nu mai tace din gura. Tacerile, pauzele si, in definitiv acea impresie ca nu se spune totul, care vine de la Mallarme si traverseaza intreg modernismul, nu mai gasesc nici o pretuire la laru, incomparabil mai atras de capacitatea discursului liric de a fi deschis, programatic, contestatar, vehement si persuasiv.'

(Nicolae Manolescu, Literatura romana postbelica. Voi I. Poezia) (E.C.)