Evidentiaza elementele de compozitie intr-un text poetic studiat, apartinand lui Lucian Blaga (la alegere, doua elemente dintre urmatoarele: titlu, incipit, secvente poetice, motive poetice, relatii de opozitie/ de simetrie)

Evidentiaza elementele de compozitie intr-un text poetic studiat, apartinand lui Lucian Blaga (la alegere, doua elemente dintre urmatoarele: titlu, incipit, secvente poetice, motive poetice, relatii de opozitie/ de simetrie).

Opera literara aleasa: Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, de Lucian Blaga

poezia reprezinta un mod de cunoastere a lumii prin participare la misterul ei;

universul stramt se imbogateste infinit prin experienta lirica;

rostul artei este sa sugereze emotii, trairi insolite, care creeaza o stare de nelamurita bucurie ca in fata unei taine;

atributul definitoriu al poetului este iubirea, caci poezia reprezinta un act de comunicare mistica, prin iubire.

Poemul "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" deschide volumul de debut "Poemele luminii", din 1919 si este o arta poetica. Conceptia poetica este cladita pe temeiuri filozofice, deoarece Blaga este si filozof al culturii, iar scrierile sale stiintifice aduc lamuriri insemnate asupra textelor poetice, ca si in acest caz, in care poetul isi formuleaza viziunea despre arta, in prelungirea viziunii despre lume.

Titlul: Poezia se constituie ca un strigat de aparare a vietii. A imagina lumea ca o corola este deja un gest suav, insa, a atribui acestei corole calitatile unei magii, ale unui miracol reprezinta o indrazneala pe care poezia romantica o primea ca pe un semn de innoire, in stapanirea Marelui Anonim; "albastra haina a lumii" se lasa usor strabatuta de fiorii ideilor noastre. Asa cum anunta titlul printr-o metafora filata (care se decodeaza treptat in contextul poeziei), universul lumesc, desi un spatiu inchis, ofera posibilitati infinite pentru fiinta care evolueaza o data cu el, acceptand cunoasterea lui dinauntru, prin participare la misterul vietii; sintagma "corola de minuni" este o metafora revelatoare, construita pe asocierea imaginii unei flori (simbol al regenerarii continue), cu viziunea crestina asupra vietii (moarte si inviere). In acest univers al marii treceri, omului i s-a dat doar calea cunoasterii intelegatoare, duala (luciferica si paradisiaca) si limitata de cenzura transcendenta, dincolo de care se afla Marele Anonim.

Prin opozitia dintre "lumina altora" si "lumina mea", eul liric atrage atentia asupra sensului special pe care il acorda cunoasterii sale poetice. Poetul isi defineste trairea artistica printr-o metafora contextuala a cunoasterii luciferice. "Lumina altora" (care ucide, striveste), nu este neaparat ilustrare poetica a cunoasterii paradisiace. Pentru Blaga cele doua tipuri de cunoasteri sunt antinomice. In sistemul sau filozofic, cunoasterea paradisiaca presupune toate investigatiile spiritului care vrea sa afle, inclusiv investigatia asupra imaginarului; cunoasterea luciferica inseamna revelatie prin participare la "nu stiu ce mare tragedie a vietii". Enumeratia repetata "si flori si ochi si buze si morminte" completeaza sensul metaforei "corola de minuni", particularizarea lumii in amanunte banale sugerand o imagine globala a marelui mister care este viata. In textul sau poetic, Blaga nu insira un numar de rationamente, ci de metafore. Marturisirea lui se organizeaza in jurul unor relatii de identitate mereu amplificate: eu-altii, lumina mea-lumina altora, corola de minuni, flori, ochi, buze ori morminte. Toti termenii au sens figurat: pronumele personal "eu" - cuvantul cheie al poeziei prin repetitia lui obsedanta - desemneaza poetul, "lumina mea" semnifica gandirea poetica, "lumina altora" - gandirea logica, "corola de minuni" - misterele universale, "flori, ochi, buze ori morminte" - infatisarile concrete ale misterelor.