Camil Petrescu - DANTON

Camil Petrescu - DANTON

Specificul speciei. Danton este dupa cum marturiseste autorul nu o drama estetica ci o reconstituire dramatica, "revelatia Marii Revolutii

Franceze'. Camil Petrescu a studiat cu atentie izvoarele, foarte putine scene fiind lipsite de suportul adevarului istoric. Aceasta piesa este pentru el o "sinteza intreaga', complexa, formata din fire contradictorii.

Titlul operei este dat de numele personajului principal ca in majoritatea creatilor de factura istorica.

Subiectul

Actul I al piesei se refera la evenimentele anului 1792, an care a premers invaziei prusace. Sotia domnului Roland, sustinator al monarhiei moderate, ii face o vizita lui Danton cerandu-i sa amane miscarea de la 9 august care-si propunea inlaturarea regelui Ludovic Capetul. Tribunul refuza insa aceasta propunere si se ocupa direct, alaturi de oamenii sai de incredere (Camille Desmoulins, Westermann) de alcatuirea planului tactic in vederea actiunilor din 10 august. Revolutionarii iau decizia dizolvarii Consiliului nemoderat si nelafayettist. In acelasi timp se propune acordarea dreptului la vot tuturor cetatenilor, sufragiul universal explicand de altfel succesul miscarii. In acelasi act Danton afla stirea numirii sale ca ministru al justitiei si sunt prezentate detalii referitoare la moartea lui Mandat care ceruse din ordinul regelui, sa se traga in popor .

in actul al II-lea intitulat Invazia prusaca accentul cade asupra reconstituirii evenimentelor de pe front (francezii pierzand batalia de la Longvy si cea de la Verdun), dar si asupra situatiei din penitenciare (Danton acordand numeroase gratieri dar neputand impiedica uciderea nobililor in inchisori). Alte elemente importante ale acestui act sunt: cererea adresata lui Danton de catre Fouqiuer Tinville (viitorul sau acuzator) de a fi numit intr-o functie politica, dar si celebrul discurs al cutezantei, tinut de eroul principal in fata Adunarii.

Actul III se constituie in jurul duelului oratoric cu girondinii. Tribunul sustine necesitatea unirii partidelor, pentru salvarea Frantei si ideea constituirii unui Tribunal revolutionar care sa-i pedepseasca pe inamicii libertatii. In urma acestei decizii vor fi executati 22 de girondinieni.

Actul IV are in centru ultimele clipe ale doamnei Roland, in inchisoare. Este descrisa in acelasi timp retragerea lui Danton la Arcis si in sfarsit se prezinta confruntarea personajului cu Robespierre, caruia eroul ii cere sa inceteze teroarea si crimele.

Actul V marcheaza punctul culminant al tensiunii dramatice: Danton dar si prietenii sai sunt pe nedrept arestati si condamnati la moarte fara sa beneficieze de un proces corect. Piesa se incheie prin celebra replica a lui Danton rostita inaintede a fi executat: "Asculta Sanson, dupa ce 'uni vei reteza capul sa-l ridici si sa-l arati poporului Merita. '

Caracterizarea personajelor Danton

Prin personajul sau, autorul a reconstituit adevarata personalitate a eroului francez a carui trasatura fundamentala este titanismul. Tribunul lui Camil Petrescu (dupa cum reiese din indicatiile de regie) are o statura impresionanta, o fire autoritara si un temperament vulcanic. Sigur de sine, pierzandu-si rareori cumpatul, el ii paralizeaza pe ceilalti prin umor si cinism, dar mai ales prin forta discursului politic, adeseori profetic, exploziv. El stapaneste perfect mijloacele oratorice, reusind nu doar sa capteze auditoriul ci si sa le transmita celor ce-l urmaresc entuziasmul sau, insufland multimii sentimentul de sacrificiu in lupta impotriva invadatorilor Frantei: "Ca sa salva Franta, ne trebuie indrazneala, mereu indrazneala, necontenit indrazneala'.

Dual, victima a caracterului sau pasional, complex, contradictoriu, Danton cade cu usurinta in epicureism (ii place sa petreaca in compania femeilor frumoase). Generos (ii elibereaza pe condamnati si incearca sa obtina gratierea doamnei Roland) el vrea mai bine sa fie ghilotinat decat sa se transforme in criminal.

Aflat in conflict cu societatea, de Care fuge, retragandu-se la tara, la Aixis, personajul se consacra in totalitate scopului revolutiei. Cand Robespierre intelege insa sa continue la nesfarsit teroarea, tribunul reactioneaza si il acuza direct pe acesta, gest prin care se autocondamna la moarte. Moartea lui are sensul unei jerfe pentru Franta, Danton asumandu-si in intregime acest destin: ,,Numele meu e in Panteonul istoriei'.

Structura - compozitie. Danton este o drama ampla, alcatuita din cinci acte divizate in numeroase tablouri si scene. Piesa prezinta trasaturile teatrului de biblioteca, lungile si precisele indicatii de regie aratand directa implicare a autorului, a carui viziune se recunoaste la nivelul fiecarui personaj. Puterea caracteriologica a didascaiilor este majora, cu ajutorul lor scriitorul realizand atmosfera de epoca dar sugerand si mutatiile si oscilatiile din constiinta eroilor.

Fragment semnificativ comentat

"Danton: Cetatenilor, de altminteri pe toti cei de aici va cunoscSunteti suflet din sufletul Frantei. Tulburarea de acum este explicabila. Vi s-a sugerat pericolul momentului. Totul nu e inca pierdut. Masuri au fost luate in graba pentru indreptarea situatiei. Totul se misca Am si pornit spre biruinta. (Ca un stalp de flacari) Clopotele pe care le auziti nu sunt semnalul de alarma, sunt numai (inclestat, dur) sarja noastra asupra dusmanului'

Adresandu-se cetatenilor, Danton isi exprima direct sentimentele patriotice, dovedeste o buna cunoastere a evenimentelor, demonstrand in acelasi timp ca este foarte abil in manevrarea auditoriului si un bun cunoscator al tuturor mijoacelor retorice. Frazele scurte, impetuozitatea, vocea de tunet, gradatia ideilor, finalul electrizant, incendiar au facut acest discurs celebru. Vitejia francezilor impotriva armatei prusace se explica si prin entuziasmul pe care Danton a reusit sa-l transmita compatriotilor sai.

Receptarea critica

"Danton este o opera exceptionala, un portret de o uimitoare vitalitate. Replicile (intemeiate pe document) sunt sobre, comentariile adevarate analize Dramatismul e scos din faptul diurn si din valoarea intrinseca a evenimentelor. Mai ales complexitatea oamenilor Revolutiei, amestecul de fanatism si frica, de ingenuitate si intriga, de mila si ferocitate, este cu atentie studiata.'

(George Calinescu, Istoria literaturii romane) (E.C.)