Comenteaza doua modalitati specifice de caracterizare a unui personaj dramatic, prin referire la un text literar studiat

Comenteaza doua modalitati specifice de caracterizare a unui personaj dramatic, prin referire la un text literar studiat.

Spre deosebire de textul epic, personajul dramatic se alcatuieste dominant prin dialog, replicile sale fiind principala modalitate de caracterizare. In egala masura, in textul dramatic se realizeaza o suma de trasaturi prin felul in care sunt conturate relatiile dintre personaje, in functie de rolul fiecaruia in evolutia conflictului dramatic.

Personajul Gelu Ruscanu, protagonistul dramei de idei Jocul ielelor, scrisa de Camil Petrescu, se caracterizeaza prin aceeasi sete de absolut care defineste toti eroii scriitorului, fie ca este vorba despre opere dramatice sau de opere epice.

Personajul este caracterizat, indirect, dominant prin ideile care le exprima, prin felul in care considera lumea egala cu taramul ideilor abstracte, unde dominanta este cea de justitie absoluta. Confruntarile se realizeaza la nivelul dialogului, care este principala modalitate de caracterizare, drama de idei insemnand tocmai prezentarea mai multor conceptii, aceasta infruntare de idei reprezentand esenta conflictului. Deducem din cuvintele lui Gelu Ruscanu intransigenta sa, incapacitatea de a accepta compromisurile, dar si parerea despre propria persoana, o usoara aroganta in considerarea celorlalti ca inferiori, incapabili sa traiasca in aceasta lume rarefiata si rece a ideilor. In fapt, Gelu este un insingurat, lucru care rezulta din relatia cu celelalte personaje, singura sa dragoste este si ea una ratata, pentru ca la fel de intransigent este si in viata personala si un gest aproape banal, faptul ca Maria Sinesti, de care era indragostit, rade alaturi de alt barbat i se pare o tradare care il determina sa puna capat relatiei.

Personajele se contureaza prin intermediul dialogului, remarcabila este secventa in care cei doi adversari, atat adversari politici, cat si fosti rivali in dragoste, se infrunta. Functia dialogului este deosebit de expresiva in aceasta scena, in care Serban Saru-Sinesti, de asemenea un temperament puternic, incearca sa-i dovedeasca lui Gelu Ruscanu inconsistenta acuzatiei pe care i-o aduce, avand la baza scrisoara unei femei, demonstratie condusa cu cinism, in fata careia Gelu opune propria conceptie despre o justitie absoluta, detasata de viata oamenilor, careia incepe sa-i simta insuficienta.

Este folosita in drama si caracterizarea directa, realizata de catre celelalte personaje. Astfel, Gelu este asemanat cu Saint-Just, unul dintre conducatorii Revolutiei Franceze si a perioadei de teroare instaurata de acesta, dar cea mai importanta este suma totala a calitatilor si defectelor personajului pe care o realizeaza in final socialistul Praida, cel care apare astfel ca un raisoneur:"Era prea inteligent ca sa accepte lumea asta asa cum este, dar nu destul de inteligent pentru ceea ce vroia el. Pentru ceea ce nazuia el sa inteleaga, nici o minte omeneasca nu a fost suficienta pana aziL-a pierdut orgoliul lui nemasurat"