Forme de prezentare a realitatii

Forme de prezentare a realitatii

Ideile publicistice pot fi exteriorizate diferit de la ziar la ziar sau de la ziarist la ziarist, acesta din urma exprimandu-se, in functie de mesajul pe care vrea sa-l transmita, de posibilitatile sale profesionale, de capacitatea de receptare a publicului sau cititor. Ele pot imbraca forma informatiei, a reportajului, a articolului, a interviului sau a altui gen gazetaresc.

Harry Grannich deosebeste doua feluri de genuri publicistice:

Formele principale sau de baza

stirea, a carei caracteristica este informatia.

articolul, care se bazeaza pe argumentatie.

reportajul, recunoscut dupa realizarea sa plastica.

2. Genul publicistic dedus sau mixt in care se unesc elementele diferitelor forme de baza

Prin esenta sa, ziaristica nu se limiteaza niciodata la forme traditionale ci cauta mereu metode noi si mai eficace de prezentare a realitatii. De exemplu: fotopamfletul, cultivat, cu predilectie, la noi, de "Academia Catavencu" si "Aspirina saracului" sau fotoreportajul, utilizat cu ani in urma de revista "Flacara" si intalnit acum mai in toate publicatiile: "Romania libera", "Cotidianul", "Independent", "Cuget liber" etc.

Dar sa vedem cateva trasaturi specifice ale principalelor genuri gazetaresti.

Stirea

Este o comunicare lapidara a faptelor. O stire trebuie sa raspunda clar la o serie de intrebari: cine, cand, ce, unde, cum si de ce (regula celor sase "W") s-a desfasurat un anumit eveniment. Ea trebuie construita in asa fel incat cititorul sa ajunga in mod logic la o apreciere independenta - corespunzatoare realitatii obiective. Lungimea stirii este in functie de insemnatatea evenimentului. In timp ce stirea scurta reda faptele numai printr-o prezentare concisa, stirea mai lunga contine de obicei si o argumentatie sub forma redarii unor citate, respectiv a unor declaratii ale persoanelor aflate in legatura cu evenimentul respectiv.

Relatarea

Desi si ea are un caracter informativ se deosebeste de stire prin caracterul ei apreciativ. Evenimentele sunt prezentate mai complet si mai cuprinzator, sunt subliniate unele momente mai importante si se fac generalizari conducand cititorul la concluziile dorite de el. Relatarile se clasifica dupa continut (de la sedinte parlamentare, conferinte de presa, adunari, manifestari sportive, calatorii etc.) si dupa forma (relatari de fapte, de evenimente traite si de motivatii).

Comentariul

Are sarcina de a lamuri evenimente, respectiv fenomene actuale din viata sociala. Comentariul ajuta la intelegerea mai adanca a unui eveniment sau fenomen, explicand si apreciind conditiile si cauzele acestuia in conexiune cu alte fapte. Concluziile sale trebuie dezvoltate logic. Expunerea si succesiunea de idei trebuie conduse in asa fel incat cititorul sa ajunga in mod necesar singur la concluziile urmarite. In general se deosebesc:

comentariul scurt,

comentariul zilei,

comentariul saptamanii.

In timp ce comentariul scurt lamureste o problema importanta dar de amanunt, comentariul zilei se ocupa cu evenimentul cel mai important al zilei, care are deosebita putere de convingere. Comentariul saptamanii analizeaza evenimentele saptamanii sau pe mai multe zile, selectionate corespunzator scopului sau politic, privite in conexiunea lor si pe baza acestora apreciaza situatia in domeniul respectiv. Pentru lungimea comentariului nu exista reguli fixe, ea depinde numai de ceea ce trebuie spus ca cititorul sa inteleaga just evenimentul si sa ajunga la concluziile necesare.

Editorialul

Este cel mai important articol al editiei unui ziar. El determina insusi caracterul ziarului. Pentru a-l face pe cititor capabil sa se orienteze in dinamica situatiei politice si pentru a-l ajuta sa inteleaga si sa aprecize in mod just problemele mai complicate, ziarul trebuie sa reactioneze rapid la evenimentele politice deosebit de importante si sa dea in articolul de fond un raspuns complet.

Editorialul nu este legat nici prin structura, nici prin constructia sa de o anumita forma. El poate fi construit atat deductiv cat si inductiv, poate sa apara - daca din punctul de vedere al continutului isi indeplineste functia - si in alte forme ziaristice, de exemplu ca interviu, scrisoare deschisa etc.

Articolul

El reprezinta acel material publicistic care urmareste in principal sustinerea, printr-o argumentatie temeinica, de obicei cu concluzii operative, a unui anumit fapt sau eveniment de dimensiuni mai ample.

In articol intra, adeseori, elemente ale altor genuri gazetaresti, mai ales cele ale editorialului. Deosebim doua tipuri de articole:

promotionale a caror principala sarcina consta in lamurirea teoretica a unor evenimente actuale, fenomene sociale in conexiunile lor, in generalizarea cunostintelor dobandite din ele, cum ar fi, de pilda, intrarea Romaniei in Uniunea Europeana sau referendumul pentru votarea modificarilor Constitutiei.

de analiza a unor evenimente importante, a unor noi forme de dezvoltare a vietii sociale cum ar fi: privatizarea, economia de piata, inflatia, somajul, etc. Scopul unui asemenea articol consta in popularizarea experientei pozitive, explicarea critica a unor greseli si lipsuri si deducerea de aici a concluziilor operative.

Reportajul

Este un gen publicistic care foloseste mijloace literar-plastice. El actioneaza mai ales asupra sentimentelor si ii stimuleaza pe cititori pentru a fi receptivi la nou. Obiectul nemijlocit al reportajului este viata inconjuratoare. In functie de tema si scopul reportajului ziaristul poate uni, intr-un tot inchegat, diverse imagini prin generalizari ziaristice sau pasaje explicative, poate sa introduca, de asemenea, si elemente dobandite din documentare asupra istoriei faptelor sau imagini ale prezentului spre a reaminti trecutul sau pentru a infatisa perspectiva, evidentiind astfel procesul de dezvoltare. O forma speciala a reportajului o constituie portretul care se refera la un singur om, in raportul sau cu mediul inconjurator.

Foiletonul

Aparut in Franta in timpul revolutiei burgheze din secolul 18, prin foileton, in presa se intelegea, odinioara, o parte speciala a ziarului in care apareau articole critico-literare, materiale cu subiecte artistice si bibliografii sau recenzii ale unor carti sau spectacole de teatru. Astazi prin foileton intelegem un gen care se remarca prin disputa, luare de atitudine fata de adversarul politic sau fata de fenomene si conceptii invechite, retrograde, folosind pentru aceasta mijloace artistice. Elementele de baza ale foiletonului sunt polemica si satira. La scrierea lui prima sarcina este selectionarea faptelor in functie de tema aleasa. Fiecare foileton cere o idee clara, autorul trebuie sa stie ce scop urmareste cu textul sau, acestuia fiindu-i subordonate mijloacele artistice, stilul si limbajul.

Interviul

Prin interviu se intelege un dialog intre doua persoane: una pune intrebari, iar cealalta raspunde prompt, complet si coerent, cu scopul obtinerii unor informatii din care se pot desprinde mai multe concluzii. Interviul poate imbraca forme foarte variate:

a)     - redarea textuala a intrebarilor si raspunsurilor,

b)    - redarea prelucrata, relatata a unor intrebari si raspunsuri,

c)     - redarea largita sau modelata a interviului,

d)    - interviul ca parte componenta a altui gen ziaristic,

e)     - redarea simpla sau prescurtata a raspunsurilor,

f)      - masa rotunda.

Prima forma se foloseste cand este vorba de declaratii ale unor personalitati despre probleme politice importante unde redarea exacta a formularii celui intervievat este necesara.

A doua forma reprezinta redarea concentrata a unei convorbiri unde cel ce ia interviul poate sa scoata in relief, dupa aprecierea proprie, observatiile deosebit de importante ale interlocutorului, putand sa scurteze altele sau sa le omita, fara a denatura sensul raspunsurilor.

Folosind cea de-a treia forma ziaristul nu se limiteaza la redarea intrebarilor si raspunsurilor ci infatiseaza ambianta si atmosfera ca si desfasurarea convorbirii.

A patra forma isi gaseste aplicarea in alte genuri ziaristice si este utila pentru sporirea valorii documentare (de exemplu intr-un reportaj, un articol).

A cincea forma consta exclusiv din redarea raspunsurilor celui intervievat si isi gaseste aplicare, inainte de toate, atunci cand ziaristul vrea sa cunoasca parerea unei singure persoane sau a unor diferite persoane despre un anumit eveniment (opinii, extrase din scrisori ale cititorilor, convorbiri telefonice etc.)

Cea de-a sasea forma, masa rotunda este un mod aparte la care participa mai multe persoane: cel putin doi invitati si un moderator care sa conduca discutia pe o tema data. Ziaristul nu se manifesta numai prin intrebari ci ia parte activa la convorbire si determina desfasurarea ei prin exprimarea propriei sale opinii. Functia mesei rotunde consta intr-o prezentare vie si interesanta a argumentatiei asupra unei anumite teme ca si in mijlocirea transmiterii experientelor proprii ale participantilor privind unele probleme politice, economice sau culturale de interes.

Pamfletul

Este o forma satirica a publicisticii care contine un atac violent, expresie a indignarii autorului si se caracterizeaza prin: ton sarcastic, ironie virulenta, exacerbarea defectelor persoanei atacate. Imbinand umorul cu ironia sarcastica el urmareste anihilarea adversarului prin umplerea lui de ridicol.

In principal exista doua forme de pamflet:

cel documentar, care porneste de la fapte.

cel construit a carui fabula este inventata intr-un scop anumit care trebuie sa exprime in orice caz ceva tipic.

Recenzia

Serveste pentru aprecierea unei carti, a unui spectacol de teatru, a unui film, a unui concert, a unor opere de arta plastica etc. atat sub aspectul continutului cat si al formei.

Recenzia indeplineste trei sarcini:

- familiarizeaza cititorii cu opera de arta, explica continutul si forma pe intelesul tuturor, educa intelegerea artei si capacitatea de judecata si formeaza gustul;

- exercita influente asupra dezvoltarii artei, analizeaza functia ei sociala, stimuleaza si apreciaza opera de arta si productia artistului, sprijinindu-l in dezvoltarea pe mai departe a talentului sau;

- incurajeaza activitatea culturala si contribuie la dezvoltarea acesteia.