Tendinte in limba romana contemporana

SUBIECTE EXAMEN TENDINTE IN LRC

(1) Definiti cultismele. Exemple.

(2) Ce este dezacordul semantic ? Dati cateva exemple.

(3) Discutati analogia in morfologie (cu exemple).

(4) Ce sunt cliseele lingvistice ? Exemple.

(5) Indicati cateva tendinte in morfosintaxa LRC (cu exemple).

(6) Indicati cateva tendinte in derivarea din LRC. Exemple.

(7) Discutati fenomenul incalcarii regulilor de regim. Exemple.

(8) Tendinte in folosirea prepozitiei / articolului / pronumelui / verbului in LRC. Exemple.

(9) Argou si vorbire familiara - relatia cu presa. Exemple.

(10) Ce sunt cuvintele de umplutura ? Exemple.

(11) Tendinte legate de folosirea numelor proprii in LRC. Exemple.

Acest curs special urmareste patru obiective extrem de simple:

1. evidentierea dinamicii limbii romane contemporane;

2. urmarirea tendintelor manifestate in diferite compartimente ale limbii romane contemporane;

3. oportunitatea/dificultatea acceptarii unor forme lingvistice deviante (consecinta a evolutiei/involutiei limbii) impuse prin generalizarea uzului drept forme acceptabile;

4. ilustrarea decalajului dintre configuratia actuala a limbii romane si codificarea acesteia in principalele noastre lucrari normative.

Pretentia unei expuneri exhaustive a faptelor vizate, a prezentarii lor intr-o forma intotdeauna coerenta si a insotirii lor neconditionate de argumente riguros stiintifice, in aceasta forma de prezentare, este de la bun inceput o sarcina mult prea impovaratoare si, inevitabil, sortita esecului deoarece fiecare dintre obiectivele mai sus enuntate a beneficiat de-a lungul timpului de numeroase contributii din partea specialistilor romani. Avand in vedere insa faptul ca cele mai multe dintre acestea sunt, din variate motive, inacesibile studentilor nostri, ne-am multumit sa reproducem cateva idei din trei lucrari de specialitate recente care pot fi usor consultate de cei interesati:

1. Calota, Ion, Mica enciclopedie a romanei corecte, Ed. Niculescu, [Bucuresti, 2001]

2. Coja, Ion, Indreptarea indreptarului ortografic, ortoepic si de punctuatie, Ed. Junimea, [Iasi], 2003

3. Gutu Romalo, Valeria, Corectitudine si greseala. Limba romana de azi, Versiune noua, Ed. Humanitas Educational, [Bucuresti, 2002]

In aceste conditii, evident, originalitatea cursului de fata se limiteaza la simpla selectie a faptelor, mai mult sau mai putin subiectiva.

CULTISME

Din efortul pozitiv de a vorbi (sau a scrie) ingrijit, literar, pot rezulta abateri de la normele limbii literare (cultisme), adeseori mult mai suparatoare decat folosirea unor elemente de limba vorbita, in sensul ca reprezinta fapte care nu se incadreaza in nici una dintre variantele limbii - nu sunt nici literare, nici populare. Cultismele afecteaza mai ales lexicul, utilizarea cuvintelor si mai putin gramatica, putandu-se si se manifesta in moduri foarte variate.

Exemple de cultisme:

- a debuta ("a incepe o cariera") in loc de a incepe.

- a solicita ("a cere cu staruinta") in loc de a cere. Favorizat de stilul administrativ.

- a servi ("a incepe o cariera") in loc de a manca (a lua masa). Sursa o constituie constructiile de tipul: Masa e servita, Chelnerul serveste la masa. Corect: (Nu va deranjati) am sa ma servesc singur. Gresit: Sa mergem sa servim masa.

- simptom in loc de indiciu. Simptom "indiciu al unei stari patologice, anormale etc. , un indiciu negativ"

- a aviza "a-si da parerea (in sens negativ sau pozitiv", aspectul apreciativ nefiind inclus in verb. Determinantul este necesar: a aviza (ne)favorabil. A aproba "a aviza favorabil".

- a dobandi in loc de a lua. A dobandi "a obtine ceva pozitiv prin efort". Gresit: Inflatia a dobandit proportii catastrofale.

- amplitudine in loc de amploare. Amplitudine "lungimea unui arc, lungimea unei distante in cadrul unei miscari oscilatorii"; amploare "desfasurare larga": Romanul are amplitudine epica.

- a tensiona in loc de a intensifica: Au tensionat si mai mult eforturile. A tensiona "a intinde", este foarte tehnic si se combina cu un determinant concret, material (a tensiona un cablu/o sfoara).

- structura si functie. Acesti termeni (si derivatele lor), foarte frecventi in stiinta contemporana, isi fac loc si in alte stiluri ale limbii literare. Frecvent ii intalnim mai ales in publicistiuca, deseori in contexte neadecvate, in fraze care provoaca nedumerirea sau raman pur si simplu neclare.

- mutatii semantice la termeni care vizeaza exprimarea scrisa: Emisiuni pe care le vom pune in pagina, prima rubrica a emisiunii, primul episod din acest film (episod "actiune secundara intr-o opera narativa"), am mai incheiat un capitol din viata (capitol "diviziune mai mare a unei carti").

- a incorpora in loc de a intruchipa, a intrupa. A intruchipa < intr + chip, a intrupa < in + trup, a incorpora (neologism latinizant) < in + corpor(e). A incorpora se suprapune peste imprumutul (fr. incorporer "a cuprinde, a ingloba in sine, a accepta") a incorpora, cu varianta a incorpora.

- a grefa: Aceste cunostinte sunt grefate pe terenul fertil al filozofiei. A grefa presupune un organism.

- a greva: Prezent grevat de o conjunctura social-politica apasatoare. A greva - termen financiar si juridic - "a impovara cu ipoteci", nu "a impovara".

- a absenta in loc de a lipsi. A absenta "lipsa sporadica, de scurta durata, limitata in timp": Actorul X absenteaza de pe afisul spectacolului.

- multitudine in loc de multime: O multitudine de calitati. Multitudine este simtit mai elegant.

- calup in loc de grup. Calup presupune un determinant compact (calup de unt/sapun): un calup de stiri/probleme.

- salas in loc de loc, a salaslui in loc de a se gasi/afla: In teatrele din Bucuresti noul si-a gasit salasul potrivit, Sentimentul patriotic salasluieste in sufletele simple.

- pachet in loc de grup: Un pachet de legi/revendicari.

- iz in loc de aer: Un iz prevestitor de renastere - iz "miros (mai rar, gust) specific, neplacut" .

- derivatele in -itate. In limba romana contemporana se manifesta puternic tendinta (abuz) de a creea derivate in -itate, din nevoia de a obtine substantive abstracte: afectuozitate (greoi), ageritate, amicalitate (intentie ironica, nanta peiorativa), arbitrarietate (greoi), artisticitate, contagiozitate, exceptionalitate, fragmentaritate, gratiozitate (greoi), intraductibilitate, malitiozitate (greoi), omenitate, operationalitate, periculozitate (sinonim cu periculos in conditii de mare pericol - nu este sinonim in fapte de mare periculozitate), pretiozitate (pretios - diferentiere semantica "de un rafinament exagerat" fata de pretios), rigurozitate (greoi), spectaculozitate (greoi), tendentiozitate, vigurozitate (greoi).

Aceeasi tendinta sta la baza derivatelor neologice urmatoare: inexactitudine fata de inexactitate (tot abstract), umilitudine fata de umilinta (tot abstract); bombasticism, fragmentarism, multipartidism, pluripartidism (calc din fr. ), fata de mai vechiul pluralism (politic)

GRESELI LEXICALE - dezacord semantic

Posibilitatile de combinare a cuvintelor in cadrul comunicarii sunt limitate nu numai de particularitatile lor gramaticale (restrictii gramaticale), dar si de anumite perticularitati ale continutului lor lexical (restrictii semantice). Incalcarea restrictiilor semantice de combinare a cuvintelor genereaza greseli lexicale (dezacord semantic):

- a sugestiona. Cauza: confuzia intre cuvinte asemanatoare fonic: Solutia a fost sugestionata de presedinte.

- a titulariza: Dupa cum ati titularizat (intitulat) reportajul. . .

- nominalizare. Cauza: selectarea gresita a cuvintelor: argumentele nominalizate. . . - a nominaliza "a indica (ceva) prin nume".

- a infirma: El este dispus sa infirme aceasta constatare - a infirma "a dovedi ca neadevarat, a declara ca nevalabil", constatare "stabilirea starii unui lucru, a realitatii sau adevarului unui fapt". Putem contesta o constatare - a contesta - "a nega, a nu recunoaste valabilitatea, adevarul unei constatari". Nu putem spune ca ceva infirma realitatea, dar putem spune ca realitatea infirma teoria.

- aprehensiune: Guvernul de centru dreapta are aprehensiuni de stanga. Aprehensiune "teama vaga". Corect: inclinatii, tendinte.

- doleanta: El vine in intampinarea doleantelor dumneavoastra. Doleanta "recriminare" pierde sensul negativ initial si capata semnificatia "dorinta, cerere".

- a adjudeca: Actorul si-a adjudecat premiul. A adjudeca "a atribui (prin hotarare judecatoreasca) un bun aceluia care a oferit mai mult la licitatie". Fr. adjuger are si sensul "a decerna un premiu". Fr. s'adjuger are si sensul "a-si atribui, a apuca, a lua ceva". Nici unul din sensurile etimologice nu justifica utilizarea din exemplul romanesc.

castiga confortabil. In limbajul sportiv. Confortabil este numai adjectiv, nu si adverb. Sinonimia cu fara efort - comod este partiala. Confortabil "care ofera confort" - confort "tot ce contribuie la comoditatea vietii materiale": locuinta comoda/confortabila, fotoliu comod/confortabil, *om confortabil ("comod"), A obtinut totul/lucreaza/Castiga fara efort, comod, *confortabil.

- alocutie "discurs"/elocutie "mod de a se exprima"

-speculativ "care apartine speculatiei filozofice, rupt de realitate"/speculant "persoana care face specula": Au mai ramas elemente speculative in diferite piete.

- a numara "a socoti, a pune la socoteala"/a enumera "a mentine una cate una unitatile componente ale unui tot": Scoaterea din Egipt de catre Moise a sase sute de mii de barbati, fara a enumera femeile si copiii.

- condescendent. Condescendent "binevoitor, amabil" + "ingaduitor, , superior, protector". In limba romana contemporana termenul pierde nuanta negativa.

- oneros. Oneros "costisitor, impovarator, apasator, dificil, impunand obligatii, sarcini". Se foloseste sistematic ca "necinstit".

- ambiant. Ambiant "inconjurator". Se foloseste cu sensul "placut, agreabil": Sa creeze un mediu cat mai ambiant de viata.

- lucrativ. Lucrativ "care aduce castig". Se foloseste cu sensul "care produce, care lucreaza":

- consens. Continutul semantic presupune implicarea unor agenti ganditori. Gresit: Masurile preconizate urmaresc solutionari in consens cu spiritul de libertate

- a intreprinde. Masur/manifestari/demersurii inteprinse a intreprinde implica ideea de inceput, de act declansator. Preferabil: a lua

Analogia in morfologie

Dupa modelul rac/raci, sac/saci, mac/maci, drac/draci etc. substantivele copaci, bocanci, initial cu o forma unica pentru ambele numere, capata o forma noua, analogica, de singular: copac, bocanc.

Prin analogie, creveta - crevete circula cu inca doua paradigme (incorecte): creveta - creveti, crevete - creveti.

Reorganizari flexionare avand ca punct de plecare singularul (sunt mai rare): biscuit - biscuiti > biscuite - biscuiti, posibil si sub influenta modelului crevete - creveti.

Clisee lingvistice

Figuri de stil remarcabile in textele critice in care au aparut prima data, exprimand aprecierea, emotia comentatorului fata de creatorul asupra caruia isi apleca mintea si sufletul, unele imbinari de cuvinte devin, prin abuz, niste formule stereotipe, uscate, chiar ridicole uneori. Rezultat al unei "mode", cliseese dau exprimarii un caracter stereotip, artificios si, adeseori, incorect. Ele apar mai ales in conditiile unei exprimari mai "oficiale" si pot fi considerate o forma speciale de cultism.

- a intreprinde a se confrunta/a se framanta probleme/dificultati creatori de frumos omonim (roman), a pune in unda a lansa in eter lauri sportul cu balonul rotund/oval orasul de sub Tampa/de pe Bega/de pe malul marii

- in principal. Apare prea des, din dorinta de a evita mai ales, in primul rand. Este gresit formata: in + subst. principal - Principalul este sa reusim

- fericit. Apare prea des: alaturi de eveniment ocazie intamplare descoperire interpretare reprezentare. Sinonime preferabile: inspirat inteligent adecvat apropiat etc.

Tendinte in morfosintaxa

- omisiunea determinantilor obligatorii ai substantivului: Aceasta dezvaluie capacitatea (de munca, de creatie, de rabdare) omului de azi; Scriitoarea va fi prezentata de exegetul Liviu Calin (se spune exegetul unui text, al unui ator).

Pronume

- dativul posesiv. Utilizarea, destul de frecventa, a constructiei in publicistica din ultima vreme, este destul de neasteptata si de curioasa.

- dativul pronumelui reflexiv sau personal (cu sau fara valoare posesiva). Este folosit abuziv, inutil: Toate privirile ne erau atrase de aceasta pata de lumina.

- acuzativul pronumelui personal: Actrita ii are ca parteneri pe X, Y. . . (motive eufonice).

Verb

- confuzia intre conjugari

a. la infinitiv (a apare, a dispare, a place, a displace, a tace);

b. la timpurile compuse cu infinitivul (viitor indicativ: va place, veti apare, prezent conditional: ar place);

c. la prezent indicativ si conjunctiv (pArem, dispAreti, plAcem);

d. verbele in -ea (cca 20) sunt ifluentate de cele in -e (cca. 200 - au accentul pe radacina la infinitiv si la persoana I si a II-a plural a prezentului).

- confuzia de sufixe

In functie de sufix, exista doua clase de prezent (indicativ, conjunctiv, imperativ):

1. cu -ez (a incadra, a bloca);

fara -ez (a intra, a rdica),

Dialectal, in Transilvania, sufixul este absent la unele verbe din prima clasa (eu lucru).

Adesea, mai ales la neologisme, au fost acceptate formele cu sufix: a (se) perima, a insera, a ura.

Dar a adera este corect fara sufix.

Preferintele sunt determinate si de varsta: varstnicii prefera uneori formele sufixate: amuzez, educhez.

Sunt posibile diferentieri semantice: Toti factorii concura la realizarea lucrarilor "a tinde spre acelasi rezultat, spre realizarea aceluiasi scop"/Concureaza la Festivalul G. Enescu "a participa la un concurs" ; Inventa o masina (nu apare in IOOP, DLRM)/Inventeaza o miunciuna; Manifesta entuziasm/Manifesteaza pentru pace (*Manifesta; IOOP le considera verbe diferite, DLRM le include in acelasi articol si indica specializarea de sens).

A trebui este fara sufix la indicativ prezent, singular si la plural (trebuie), dar cu sufix la conjunctiv (sa trebuiasca).

Adverb

- doar castiga teren in fata lui numai. Fiind usor desuet, doar e mai putin obisnuit si, ca atare, e simtit ca mai "elegant", mai ingrijit". Extinderea lui doar corespunde deci tendintei cultiste destul de pronuntate in limba actuala.

- undeva. Preferinta pentru adverbul nedefinit undeva: Pe undeva exista ceva adevar.

- de-acum in locul lui deja. Adverbele au sensuri opuse:

- de-acum - indica punctul, momentul initial al unui proces, al unei actiuni etc, deschide o perspectiva spre viitor: Pana acum a fost greu, de-acum (inainte) va fi mai simplu

- deja - indica momentul final, incheierea, orienteaza actiunea spre trecut: Stie deja totul.

- mai. Mai, plus cam, prea, si, tot au topica speciala (fata de celelalte adverbe): se intercaleaza intre componentele formelor verbale compuse (a mai venit) si intre verb si pronumele reflexiv antepus (se mai duce). La fel, prea: nu prea se duce (gresit), in loc de nu se prea duce. Explicatia greselii: vorbitorii trateaza tot mai mult formele verbale compuse si gruparile pronume reflexiv + verb ca unitati indisociabile.

- decat se extinde in contexte care il admit doar pe numai.

Adjectivul pronominal

preferinta pentru adjectivul pronominal niste: Pe undeva exista niste adevar (= ceva), Sunt aici niste idei (= cateva). Niste trebuie evitat.

TendinTe In sintaxA

- preferinta pentru constructiile negative: Ea ramane totusi un imprumut neasimilat/Ea nu ramane cu nimic mai putin un imprumut neasimilat (formulare alambicata, pretentioasa).

- inlocuirea prin cuvinte simple (mai ales verbe) a unor constructii/expresii. Baza derivativa este substantivul din expresie/locutiune: A face (a prezenta) o comunicare > a comunica ("a transmite, a face cunoscut"), a pune in evidenta > a evidentia ("a recunoaste oficial"); A da/face lectura > a lectura. Formatie pretentioasa si semidocta care nu are nici macar avantajul scurtimii (fata de a citi); A face urticarie > a urtica: Nu-i dau copilului branza ca urtica.

- omisiunea elementului prepozitional intr-un grup de doua substantive. Mai ales in limbajul comercial: peste (de) cultura, douazecu (de) litri.

Tendinte (erori) in aplicarea regulilor acordului

Acordul presupune redundata, dar uneori desinentele adjectivale indica dependnta adjectivului fata de un substantiv si nu fata de altul de care ar putea fi mai apropiat: fata fetei alba - fata fetei albe.

- acord la numeral: Ora doisprezece (in loc de douasprezece), desi nimeni nu spune ora doi

- greseli de acord dupa atatia amar de ani, in loc de dupa atata amar de ani

Derivarea

- greseli de derivare: Tineret "colectivitate de animale tinere" (tineretul bovin) reprezinta un caz de abatere de la regulile de derivare ale limbii romane.

Conditii pe care trebuie sa le indeplineasca o derivare corecta:

- afixul trebuie folosit propriu, semantic si gramatical (derivatul se incadreaza intr-o anumita clasa de cuvinte;

- derivarea se face de la un cuvant care apartine clasei de cuvinte selectate de afixul respectiv

Tineret nu satisface a doua conditie pentru ca -et deriva substantive numai de la substantive de tipul bradet, frasinet, lemnet, penet, maracinet, calugaret, coconet, banet etc. Baza de derivare pentru tineret este substantivul tanar (A venit un tanar) > tineretul roman. Dar referitor la animale se foloseste numai adjectivul (cal tanar). Este gresita deci derivarea de la o baza adjectivala cu -et.

- dezinsectie, dupa modelul dezinfectie < infectie, presupune *insectie.

- opozitia: ateriza(re) - aseleniza(re)/aluniza(re) se bazeaza pe o interpretare etimologica gresita: aterizare < fr. atterrir < fr. terre "sol (dur)", nu Terra. Atterrir a fost creat la finele sec. al XVIII-lea in legatura cu aerostatele (in sec. al XVII-lea avea sensul "a aborda (despre nave)", "a umple cu aluviuni").

Aparitia hidroavioanelor a generat termenul ameriza(re). Aparitia portavioanelor a produs termenul apunta(re).

- derivare in cerc. Este frecventa in terminologia stiintifica sau tehnica si in critica literara. Derivatele sunt inutile atunci cand dubleaza un cuvant existent in limba si care a servit ca baza de formare pentru adjectivul de la care s-a creat derivtul: rigurozitate, vigurozitate, gratiozitate, langurozitate, fata de riguros, viguros, gratios, languros, dupa modelul derivativ curios/curiozitate, constiincios/constiinciozitate, serios/seriozitate, luminos/luminozitate, vascos/vascozitate, cu -(i)tate.

Incalcarea regulilor de regim modalitate de expresiei a relatiei dintre doua cuvinte care presupune prezenta la unul dintre ele a caracteristicilor impuse de cealalt

- utilizarea tranzitiva a unui verb intranzitiv: Il mai telefonez Ii mai telefonez), Puteti apela numerele, Puteti sa ne apelati Ne puteti apela la numerele). A apela, in loc de a telefona, sub influenta modelului englez din informatica; Ion se incadreaza colectivului nostru in colectivul nostru); El nu apartine la sindicatul nostru sindicatului nostru); Ei nu apartin de sectia noastra (corect: nu tin de sectia noastra

- folosirea fara complement direct: Constatarea a frapat (opinia publica cercurile de specialisti), pentru ca este stiut ca. . .

folosirea gresita a pronumelui reflexiv: Planul lui se interfereaza cu planul meu, Perdelele se onduleaza sub adierea vantului, Ion se conversa cu Maria, Elevii care se mediteaza. . .

Verbele intranzitive se combina cu reflexivul:

a. doar pentru a exprima un subiect general, nedefinit (se merge, se pleaca, se calatoreste);

b. doar atunci cand reflexivul face parte din verb (a se cai).

confuzie intre regimul prepozitiilor: El considera ca datorita (dativ) eforturilor depuse si a contributiei (genitiv !) celorlalti participanti. . .

Tendinte in derivare

Dublete substantivale in -tie/-tiune

Numarul lor scade treptat:

- prin diferentiere semantica: fractie/fractiune, ratie/ratiune, reactie/reactiune, statie/statiune, ratie "portie (de hrana)"/ratiune "facultatea omului de a gandi", sectie "unitate organizatorica"/sectiune "sectionare", "portiune taiata" (Formulari derutante: Expozitia a fost organizata in trei sectiuni, A doua sectiune a expozitiei se refera la. . . );

- prin caderea in desuetudine a uneia dintre ele: actie/actiune, fluctuatie/fluctuatiune.

Nu se mai intrebuinteaza astazi decat: natiune (natie e invechit), conjunctie (conjunctiune e desuet); propozitie si propozitiune se folosesc in egala masura, dar se recomanda: propozitie, fictiune.

Prepozitia - intrebuintari gresite

intre/dintre: Creatorul nenumaratelor slagare, intre care unele intrate in circuitul international, Raporturile intre oameni.

- in, de/la: Vin in comandament si cer derogari, abonati de radio/televiziune.

despre/de: Despre aceste lucruri ar trebui sa se ocupe el.

de pe/dupa: bunicul de pe mama.

de pe/din: Din discutiile de pe hol am inteles ca. . .

datorita, gratie (presupun un factor si, mai ales, un efect pozitiv)/din cauza: datorita castiga teren fata de din cauza (preferabila pentru ca are un sens mai general).

Greseli explicabile prin incalcarea restrictiei semantice: A murit datorita neglijentei.

- locutiunea prepozitionala vizavi de. La inceput a fost folosita ca adverb si locutiune prepozitionala, rar ca substantiv: Ne putem cunoaste mai bine vizaviul,

- ca si in loc de ca: A intervenit ca si lider (ca lider, in calitate de lider) al sindicatului, Ca si valori termice nu se va depasi. . . (In ce priveste valorile termice. . . ), S-a pregatit mai putin ca si noi (ca noi, decat noi). Motivatia este de natura eufonica: ca si candidat, ca si copil. Dar, in Cartea a ramas ca si intacta, ca si este corect deoarece echivaleaza cu aproape.

- intru. Prepozitie veche reactivata (folosire cautata si suparatoare): Va actiona intru raspandirea muzicii.

dupa in locul verbului a urma (datorita unei trasaturi semantice comune: ambele exprima ideea de succesiune): Astfel, urmand Teatrului Giulesti, complet modernizat, Teatrul de Opereta este supus unor importante lucrari de modernizare.

ca sa. Norma admite alaturarea conjunctiilor doar in constructii finale: Se grabeste ca sa nu intarzie.

Consructii gresite cu asocierea conjunctiilor in celelalte situatii. Explicatia: sa nu mai este simtit de vorbitori ca reprezentand o marca suficient de clara pentru delimitarea propozitiilor si exprimarea raportului de dependenta intre propozitii. Slabirea valorii conjunctionale a lui sa este consecinta asocierii lui constante cu conjunctivul (sa poate aparea astfel si in principale: Sa nu intarzii !, Sa ascultam !).

Greseala (ingrosata) este satirizata de I. L. Caragiale: Onorabile domn, permite-mi pentru ca sa-ti prezant pe cetateanul Dumitrache Titirca (O noapte furtunoasa).

ori (disjunctiv, echivalent cu sau)/or (neologic, exprima numai o opozitie atenuata, nu un raport contradictoriu intre doua alternative).

Articolul

- din punct(ul) de vedere

Norma:

a. se foloseste cu articol: daca gruparea este urmata de un genitiv (din punctul de vedere al interpretarii)

b. se foloseste fara articol: daca gruparea este urmata de un adjectiv calificativ (din punct de vedere tehnic)

Folosirea generalizata fara articol dovedeste tendinta de a considera imbinarea o grupare cu caracter fix, o locutiune. Dar nu este inca o locutiune - dovezi:

a. posibilitatea intercalarii in imediata vecinatate a lui punct a unor adjective pronominale: din punctul acesta de vedere, din acest punct de vedere, din orice punct de vedere

b. plasarea adjectivelor calificative (care se refera la punct) la sfarsitul imbinarii: din punct de vedere egoist.

folosirea gresita a articolului: Ploile au depasit 25 de litri pe metrul patrat (articolul nu se justifica deoarece adjectivul nu are valoare determinativa - nu deosebeste acest metru de alt metru).

Pronume

Dumneata, mata(le) sunt acceptate in exprimarea ingrijita (in stilul relaxat).

Preferinta pentru tu se manifesta in interviuri scrise sau orale, la colocvii si mese rotunde, in emisiuni radiofonice si televizate.

Explicatia: tendinta (mai ales in mass-media) de a imprima un caracter relaxat, firesc, sontan actului de comunicare.

Favoarea de care se bucura "stilul relaxat" isi gaseste un aliat important in modelul comunicarii dezinvolte, oferit de emisiunile similare din Occident. "spontaneitatea si dezinvoltura, antrenante si atractive in general, pot esua, cum se intampla adeseori, in sporvaiala fara substanta si fara farmec"

Tu se impune, mai ales in traduceri , sub influenta modelului englez, chiar si atunci cand adresarea in engleza se cere complinita prin Sir.

Verb

Forme gresite de imperativ la unele verbe neregulate: nu (des)face ! - nu fa !, nu (pre)zice ! - nu zi !, nu (te) (a)duce ! - nu (te) du ! (la aceste verbe imperativul negativ este identic cu infinitivul)

Modelul il constituie formele omonime de persoana a II-a infinitiv - imperativ afirmativ - infinitiv negativ, care apar doar la unele verbe terminate in -e (a bate, a incepe, a trece etc. ). [Valeria Gutu Romalo, Corectitudine si greseala², p. 100-101]

- forme iotacizate

a. consoana finala a radacinii verbului se modifica: cred - (sa) crez, (sa) vad - (sa) vaz, (sa) cad - (sa) caz, (sa) pun - (sa) pui, (sa) raman - (sa) ramai;

b. consoana finala a radacinii verbului dispare: (sa) tin - (sa) tiu, (sa) ramana - (sa) ramaie.

Formele iotacizate, etimologice, au dus la perturbarea flexiunii verbale la prezent:

a. slabeste opozitia pers. I/pers. A II-a (eu merg/tu mergi, eu caz/tu cazi) sau chiar o anuleaza (eu ramai/tu ramai), fata de paradigma unor verbe ca: eu merg/tu mergi, eu laud/tu lauzi

b. dispare omonimia frecventa la multe alte verbe intre pers. I singular/pers. III plural: eu vaz/ei vad, eu tiu/ei tin, fata de eu merg/ei merg, eu cresc/ei cresc.

- dublete verbale de pers. I singular prezent indicativ

Apar la verbele cu radical terminat in vocala. Norma recomanda:

a. la pers. I o forma identica cu cea de pers. a II-a la verbele cu radacina in -i: eu imprastii/tu imprastii;

b. la pers. o forma diferita de pers. a II-a la verbele cu radacina in -u: eu continuu/tu continui.

Dublete (mai rar) apar si la verbele terminate la infinitiv in -ia: eu ma apropii/eu ma apropiu, eu ma sperii/eu ma speriu.

- tendinte in paradigma verbului a vrea. Se manifesta foarte puternic tendinta de a folosi formele respinse de norma, rezultate din suprapunerea paradigmelor verbelor a vrea si a voi: vroisera, a vroit, ar vroi, vroia, vroiam etc.

- dublete in paradigma verbului a fi. Sunt - sint (in scris si in vorbire).

Argou si vorbire familiara

Toleranta fata de elementul argotic se asociaza adeseori cu intentia ludica, ca si cu intentia de ironizare si persiflare. Fenomenul de incalcare a limitelor stilistice dintre exprimarea literara si cea neliterara, mult mai frecvent in ultimul deceniu, se manifesta mai ales prin utilizarea masiva in textele mediatice a expresiilor familiare si argotice. Formulari de tipul face saftea, mata-n sac, i-a trantit usa in nas, e groasa, se dau in gat, care se intalnesc curent, chiar si in cotidiene de mare tiraj, pacatuiesc prin apelul la elemente de limba stilistic inadecvate intr-un text care se adreseaza unui mare numar de receptori: adresarea publica (in public/pentru public) impune textului o anumita tinuta.

- bafta in loc de succes. Este nepotrivit (populist) in cadru oficial.

- bascalie, bascalios. Sunt tolerate in exprimarea familiara de categorii destul de diverse de vorbitori.

Cuvinte de uplutura

- interjectia iata. Are un rol comunicativ redus. Serveste mai ales ca organizator al transmisiei, nu ca purtator de informatie. Tinde sa se transforme in cuvant de umplutura.

- constructiile fixe de ce nu ?, nu-i asa ?

nume proprii

Comunicare orala relaxata din limba romana contemporana manifesta tendinta (condamnabila) referirii la persoane din viata publica numai prin numele de familie: Contantinescu, Iliescu, Ratiu, Plesu.

Ortoepie

- pronutarea incorecta a grafemului x [gz]: ecsact (ora exacta).

- st sau st in cuvinte cu etimologie multipla. In general, normele s-au oprit asupra variantei de origine romanica: stuc < it. Stucco, fr. stuc, germ. Stuck, stofa < it. Stoffa, germ. Stoff, stand < fr. stand, germ. Stand, stras < fr. stand, germ. Strass. Dar stafeta < it. Staffeta, germ. Stafette

cuvinte deosebite prin accent: CompAnie - companIe, hAina - haIna, aUgust - augUst, mozAic - mozaIc, mObila - mObila, comEdie - comedIe, benEficii (adj. ) conducatori - benefIcii (subst. ) importante. [Valeria Gutu Romalo, Corectitudine si greseala², p. 219]

accentuari diferite

- Variatii regionale: bolnAv, dusmAn (literar, muntenisme) - bOlnav, dUsman (regional, moldovenisme)

- La verbele care manifesta tendinta de trecere de la conjugarea a II-a la a III-a si invers: a tIne/a tineA, tInem/tinEm, ar ramAne/ar ramaneA, (sa) tacEti/(sa) tAceti, va apareA/va apAre, trEcem/trecEm, fAceti/facEti;

- PrevEdere

- CAruia, cAreia, cArora, cealAlta, celuilAlt, celorlAlti;

- ProfesOr (< fr. )/profEsor (< germ. ) - ambele variante sunt acceptate.

- La numele proprii trebuie acceptata ca explicatie si traditia (de familie), ceea ce limiteaza autoritatea epica: NapOleon, Emil, StEfan

- Numele de familie derivate din substantive denumind profesiuni cu sufixul etimologic -ariu/-eriu: Pescariu, Dogariu, Ciubotariu sunt accentuate gresit sub influenta modelului derivativ grecesc din Alexiu, Dumitriu, Gheorghiu, Grigoriu, Vasiliu.

- La denumirile geografice apar erori de accentuare datorate lecturii neavizate, interpretarii fonice a imaginii grafice (care nu indica valoarea vocala), cunoscuta cel mai des prin scris: Anina, GOvora, SucEvita, LugOj, MOldova Veche.

Scrierea a cuvintelor compuse si a unor grupuri sintactice stabile

Cuvintele compuse au sau trebuie sa aiba unitate (in ordine) semantica, sintactica si morfologica. Criteriul (unitatii semantice) este totusi subiectiv si, prin aceasta,
echivoc, deoarece sentimentul fuziunii semantice depline ori partiale a componentelor sau sentimentul pastrarii individualitatii lor semantice variaza de la om la om, in genere dupa gradul de instructie. Dar, si asa, modul de scriere tine seama numai in parte de aceste unitati, invocandu-se alte criterii

a) substantive comune care au numai unitatesemantica se scriu la fel cu cele care au si unitate sintactica ori si unitate morfologica: bloc-turn, proces-verbal, sange-rece (cf. datorita sangelui-rece, cu sangele tau rece), argint-viu (argintului-viu) si nord-est'(nord-estului);

b) la acelasi nivel de sudura gramaticala, scrierea substantivelor difera: bunavointei, nord-estului si mai mult caperfectului;

c) adjective cu acelasi fel de termeni si cu acelasi grad de sudura se scriu diferit; rozalbe si alb-roze, clarvazatori si sus-numiti;

d) adjective cu grade diferite de sudura gramaticala se scriu la fel: alb-verzuie si albei-verzui, moral-politice si morale-polifice;

e) pronume cu sau fara unitate morfologica se scriu la fel, cu termenii sudati: fiecarui, oricui si aceluiasi, celorlalti, insine;

f) pronume cu unitate morfologica sescriu deosebit: oricui, vreunui si nici unui etc' (ibidem).

Scrierea difera si la compusele imprumutate din aceeasi limba:

a)   din franceza: bleumarin blocnotes, bonom, ciclocros, golaveraj, mizanscena, portbagaj, vizavi, dar cafe-bar, comis-voiajor;

b) din italiana: capodopera, pianoforte, dar bele-arte, mezzo-soprana

c) din engleza: cnocaut, fotbal, dar volei-bal.

Intre diferitele compuse exista grade diferite de sudura. DOOM-ul (1982) a simplificat cazurile de folosire a cratimei. Atunci s-a renuntat la cratima in pronumele de politete compuse, in formulele de politete de tipul Alteta sa, Domnia sa. Excelenta sa. Maria sa, Sfintia voastra, precum si in numele compuse de localitati de urmatoarele tipuri:

substantiv + adjectiv, in exemple ca Baia Mare, Malul Mare, Ocnele Mari, Ramnicul Sarat, Satul Mare, Targul Frumos, Targul Secuiesc etc. ;

substantive in nominativ + substantiv in genitiv, in exemple ca : Ocna Sibiului, Poiana Tapului, Sighetul Marmatiei, Simleul Silvaniei, Vatra Dornei etc. ;

substantiv + atribut prepozitional in exemple ca: Baia de Arama, Baia de Fier, Curtea de Arges, Portile de Fier, Rosiorii de Vede, Valenii de Munte etc.

Exista trei moduri de scriere a cuvintelor compuse si a unor grupuri sintactice stabile:

A. Scrierea intr-un singur cuvant, cu termeni contopiti sau sudati;

B. Scrierea in cuvinte separate sau scrierea cu blanc;

C. Scrierea cu cratima.

A. Scrierea intr-un singur cuvant, cu termenii contopiti sau sudati

Se scriu intr-un singur cuvant urmatoarele categorii de cuvinte compuse:

Substantivele comune compuse din cuvinte intregi, existente si independent in limba romana, prezentand un grad avansat de unitate semantica si comportandu-se in flexiune ca un singur cuvant, cu modificarea formei numai la ultimul termen: binefacere (g. -d. art. binefacerii), blocnotes (art. blocnotesul), bunavoie, bunavointa (g. -d. art. bunavointei), dreptunghi, primavara (g. -d. art. primaverii), valvartej (art. valvartejul, pi. valvartejuri);

Substantivele comune compuse numai din elemente de compunere combinate sau cu elemente de compunere unite ori nu printr-o vocala de legatura, care apartine temei sau este adaugata. Vocalele de legatura sunt mai ales grecesti fiindca si elementele de compunere cele mai numeroase au aceasta origine: o (cefalo-, geo-, hidro-, micro-, neo-, paleo-, termo-) a (la numeralele deca-, hexa-, penta-, tetra-), e(tele-) si i (poli-): bibliofil, democratie, geografie, microfon, otorinolaringologie, decalog,telefon, poligrafie etc. Elementelor de compunere latinesti le sunt caracteristice vocalele de legatura i (cvadri-, omni-, pluri-) si u (acu-, genu-): cvadricolor, cvadrisilabic, omnipotent, omnivor, plurivalent, plurivoc, acupunctura, genuflexiune etc. in compusele create pe teren romanesc, vocalele de legatura sunt o si anotimp, citatomanie, pomicultura, stuficol;

Compuse din substantive + prepozitii + substantive: untdelemn;

Compuse din una sau mai multe prepozitii + substantiv sau verb la supin: demancare, deochi, faradelege, deimpartit, deinmultit, descazut;

Compuse din pronume + substantiv, adverb + adjectiv, prepozitie + tot + substantiv: sinucigas, preaplin, atotstiutor;

Substantivele proprii compuse (antroponime si toponime), prezentand un grad avansat de unitate semantica si comportandu-se in flexiune ca un singur cuvant: Anamaria (daca prenumele este astfel scris in actele de identitate), cu genitiv-dativul Anamariei, Gabiana, cu genitiv-dativut Gabianei, Adascalitei, Asandei, Barbaneagra, Bazaverde, Burtaverde, Delavrancea, Mosandrei, Sangeorgiu, Sanmihai, Sampetru. Tot intr-un cuvant se scriu si unele substantive proprii, toponime sau antroponime, formate cu elemente de compunere de alte origini:

a) slava: star- "vechi' (Starchiojdu), dobro- "bun' (Dobroneagu);

b) maghiara: < -falu "sat', mai ales in combinatie cu nume proprii de persoane(Balintfalau, Chisfalau, Craifalau, Farcasfalau, Lucafalau, Sasfalau,

c)  turca: -ghiol "balta, lac' (Siutghiol, Techirghiol), chioi "sat' (Cerchezchioi), -oglu "fiu' (Bacaloglu, Ceausoglu, Davidoglu), cara- "negru' (Carabogdan, Caracas "cu sprancenele negre', Caracostea, Caraenache, Caragheorghe, Caraghiaur, Caramitru, Caravasile);

d)  greaca: pap(p)a- "preot' (Papacostea, Papadima, Papahagi, Papastate), konto- kondo- "mic, scurt' (Contogheorghe, Condomihali), mavro- "negru' (Mavrogheni), -(o)pol "baiat' (Nicolopol, Vlahopol);

7. Adjective compuse formate din adverb + adjectiv (binecuvantat, clarvazator), adverb + substantiv (binefacator, binevoitor, raufacator), prepozitie + substantiv (cuminte), adverb + pronume + verb (cumsecade);

Adjective compuse in structura carora intra elemente de compunere combinate intre ele sau cu cuvinte care exista si independent: autocefal, bicefal, omnivor, panteist, autohton, bicolor, decapod, egocentric, electromecanic, neolitic, vasodilatator. In aceasta categorie intra si termenii etnici: dacoroman, istroroman, macedoroman, meglenoroman;

9. Adjectivele compuse parasintetice (formate simultan prin compunere si derivare): marinimos (< adj. mare + subst. inima + suf. -os): antonpannesc, camilpetrescian; julvernian;

10. Pronumele si adjectivele pronominale compuse, formate cu elemente de compunere alt-, fie-, oare-, ori-, -va, vre- (altceva, altcineva, oarecare, oricine, orice, cineva, ceva, vreo, vreun);

11. Pronumele personale compuse cu substantivul domnia, in varianta veche si populara dumnea-: dumneata, dumnealui, dumneaei, dumnealor;

12. Pronume personale formate cu substantivul ins(ul): dansul, dansa, dansii, dansele;

Pronumele reflexive siesi, sinesi;

Pronumele de intarire: insumi, insami, insine etc. ;

Pronumele demonstrative: acelasi, celalalt, cestalalt etc. ;

Numeralele compuse cu un anumit grad de fuziune: unsprezece, douazeci, amandoi, tustrei, tuspatru, catesitrei, catesipatru, dintai; intaiasi (in expresia intaiasi data);

Verbele compuse cu adverbul bine: binecuvanta, binevoi;

Verbele compuse cu elemente de compunere: autoapara, autoconducere, autoflagela, maltrata, satisface, teleghida;

Verbele, formate numai din elemente de compunere: echivala, electrocuta, legifera, prolifera, vocifera;

Verbele compuse si derivate in acelasi timp (parasintetice): dedulci, ingenunchea, inlatura, inmana, intruchipa, multumi, prescurta;

Formele verbale negative de gerunziu si participiu compuse cu mai: nemaivazand, nemaiauzind, nemaivazut, nemaiauzit;

22. Adverbele compuse cu un grad inalt de fuziune, formate din:

a) prep. + adv. : deasupra, desigur, dinadins (dar intr-adins), indeaproape, indelung, (mai) prejos;

b) adj. + subst. : astazi, bunaoara, deseori, rareori;

c) prep. + subst. : acasa, aseara, degraba, departe;

d) adj. pronominal + adv. : alaltaieri;

e) adv. + adv. : nicicand, nicicum, niciunde;

f) prep. + pron. : laolalta;

g) adv. 4- conj. : asadar;

h) adv. + -si: catusi, iarasi, orisicand, orisicat;

Adverbe compuse cu elementele de compunere fie-, oare-, ori-, va-: fiecum, oarecum, oricand, oricum, candva, cumva;

Prepozitiile compuse din doua prepozitii cu grad avansat de fuziune: despre, dinspre, dintre, dintru, printre, printru;

Conjunctiile compuse, cu un grad avansat de sudura: asadar, desi, deoarece, fiindca, intrucat, precum, vasazica;

Unele interjectii formate din termeni simtiti ca o unitate: (heirup, iacata, tralala.

B. Scrierea in cuvinte separate (scrierea cu blanc)

Pentru a putea vorbi de "cuvinte separate' trebuie sa avem in vedere existenta mai multor cuvinte care, cel putin in cazul locutiunilor si expresiilor, fara sa fie cuvinte compuse, sunt totusi imbinari de cuvinte cu o anumita unitate frazeologica, sunt grupuri sintactice cu un inteles nou al intregului, sunt adica sintagme stabile, constante, cristalizate in locutiuni si expresii neidiomatice si idiomatice. Este evident ca, neavand caracterul unor cuvinte compuse, grupurile sintactice stabile nu pot fi scrise intr-un cuvant, ci in cuvinte separate, despartite printr-un spatiu alb, adica prin ceea ce se numeste blanc. Ca structura, grupurile sintactice stabile sunt mai ales substantive insotite de unu sau mai multe determinante exprimate prin adjective sau substantive cu prepozitie (apa oxigenata, ardei iute, bataie de joc, copil din flori, luna de miere, statiune balneara, tap ispasitor), fie locutiuni adjectivale si adverbiale (din topor "grosolan', in doi peri "echivoc, evaziv', slab de inger "fricos', tras de par "fortat, neconvingator', toba de carte "foarte invatat'), fie expresii si locutiuni verbale (a spala putina, a-si lua inima in dinti, a se face luntre si punte, a baga de seama, a-si aduce aminte).

Exista si cuvinte compuse care se scriu cu termenii separati prin blanc. Acestea sunt atat nume proprii (de persoane si, mai ales, denumiri geografice), cat si nume comune.

Continuand cu acestea din urma, enumeram:

Formele de politete compuse dintr-un substantiv urmat de un adjectiv posesiv, de tipul Alteta sa, Domnia sa, Maria sa, Sanctitatea sa, Sfintia voastra etc;

Formele pronumelui relativ cel ce, cei ce. cele ce etc;

Formele pronumelui si adjectivului pronominal negativ nici un, nici unu nici una, nici uneia, nici unii, nici unora etc. :

Numeralele cardinale (si ordinale corespunzatoare) de tipul treizeci si unu, treizeci si una, al treizeci si unulea, a treizeci si una, cinci sute, doua mii, doua sute douazeci si doua de mii etc. ;

Numeralele adverbiale o data. de cinci ori, a doua oara;

Numerale distributive: cate unu. cate trei, cate patru (dar: catesitrei, catesipatru, intr-un singur cuvant);

Locutiunile adverbiale si grupurile sintactice cu valoare adverbiala: cu incetul, de aceea, de asemenea, de obicei, in fine, in sfarsit. Tot separate se scriu si unele locutiuni ai caror termeni componenti nu exista si independent: o tara, pe alocuri. pe de rost.

Cand insa aceste locutiuni sunt pronuntate in tempo rapid sau cand apar in poezie, in vederea realizarii masurii egale a versurilor aflate in rima. atunci ele pot fi scrise si cu cratima; de-acea, de-asemenea, pe-alocuri;

8. Prepozitiile compuse si locutiunile prepozitionale ai caror termeni sunt simtiti ca nesudati: de la, de pe la, pe la, o data cu;

9. Conjunctiile compuse si locutiunile conjunctionale ai caror termeni sunt ana lizabili: ca sa, ci si, macar ca, o data ce, ori de cate ori, pentru ca (dar, intr-un singur cuvant, fiindca).

Scrierea in cuvinte separate este motivata si sintactic sau logic la grupurile sintactice omofone, prin raportarea unora la altele cu sensuri diferite. Este vorba de grupuri sintactice omofone, dar eterografe (care se pronunta la fel, dar se scriu diferit): ai / a-i [ai|: ai (mei) /a-i (merge): al / a-l [al]: al (tau) / a-l (stoarce): ati / a-ti [ati]: ati (venit) / a-ti (juca rolul); ca l c-a fka]: ca (mine) / c-a (trecut); ceai l ce-ai [cai]: ceai (de musetel) / ce-ai (adus?); dea / de-a [dea]; (sa) dea / de-a (latul); ea / e-a [ia]: ea (croseteaza) / e-a (noasta): mii / mi-i [mii]: (douasprezece) mii / mi-i (dor); siesi l sie-si [si-iesj]: siesi (nu-si iarta nimic) / sie-si (rezerva partea leului);

Dintre cuvintele compuse care se scriu cu termenii separati prin blanc fac parte si numele proprii, antroponime si mai ales toponime:

Numele proprii de personalitati istorice si de personaje literare al caror al doilea termen este un adjectiv precedat sau nu de articolul cel: Mircea cel Batran, Stefan cel Marc, Mihai Viteazul, Petru Schiopul, Stan Patitul.

Numele proprii de persoane urmate de un nume propriu geografic si legate prin prepozitie: Pop de Sasesti, Radu de la Afumati.

Denumirile geografice si teritorial-administrative alcatuite din subst. + subst. cu forma-tip de nominativ-acuzativ: Barajul Arges, Lacul Tei, Padurea Andronache (strazi).

Toponimele compuse din subst. + subst. in genitiv: Balta Brailei, Calea Unirii, Calea Victoriei, Campia Turzii, Delta Dunarii, Izvorul Muresului, Pestera Muierii, Piata Garii, Ramnicul Valcii,

Toponime compuse din subst. + adj. : Apele Vii, Baile Herculane, Dolhestii Mari, Marea Mediterana, Ramnicul Sarat, Targul Frumos, Valea Mare.

Toponime compuse din subst. + prep. + subst. sau adverb: Ariesul de Padure, Bacaul de Mijloc, Barsestii de Jos, Husasaul de Cris, Lacul cu Anini, Muiereasca de Sus, Salistea de Jos, Taraclia de Salcie, Uileacul de Beius, Valenii de Munte, Zaul de Campie.

Toponime alcatuite din prep. + subst. : Intre Garle, Intre Putne, La Om (varf).

Toponime alcatuite din subst. + numeral: Bulevardul 1848, Trei Brazi. Zece Mese.

Toponime alcatuite din mai multi termeni: Cracul de Doi Lupi, Oceanul inghetat de Nord.

C. Scrierea cu cratima a cuvintelor compuse

Se scriu cu cratima urmatoarele categorii de substantive comune:

Compuse din doua substantive cu forma de nominativ-acuzativ, cuvinte intregi existente si independent in limba, al caror prim termen se modifica in flexiune: cal-putere (g. -d. calului-putere, pl. cai-putere), caine-lup (art. cainele-lup, g. -d. cainelui-lup), contabil-sef (art. contabilul-sef, g. -d. contabilului-sef).

Compuse din numele punctelor cardinale: sud-vest (art. sud-vestul), nord-est (art. nord-estul).

Cand in compunere intra trei termeni, atunci cratima se foloseste numai intre ultimii doi, iar intre primul si al doilea se foloseste linia de pauza: nord-nord-vest. cand in compunere intra patru termeni, atunci se intrebuinteaza doua cratime (intre primii doi si ultimii doi), iar la mijloc, intre cele doua perechi de termeni, se intrebuinteaza linia de pauza: sud-est-nord-vest.

Compuse dintr-un substantiv precedat sau urmat de un adjectiv: buna-credinta (g. -d. bunei-credinte), rea-vointa (g. -d. relei-vointe), argint-viu (g. -d. argintului-viu), proces-verbal (g. -d. procesului-verbal).

Compuse dintr-un substantiv feminin de declinarea I terminat in -a + articol posesiv, exprimand grade de rudenie: maica-mea, mama-ta, nara-ta, nevasta-ta, soacra-mea.

La acestea, cu exceptia imbinarii nevasta-mea/-ta/-sa, se modifica in flexiune numai adjectivul posesiv: maica-mii, mama-tii, nora-sii, soacra-mii. In cazul imbinarii cu substantivul nevasta, se declina atat adjectivul posesiv, cat si substantivul: nevestii-mii. nevestii-tii, nevestii-sii;

Compuse dintr-un substantiv precedat de un numeral: dublu-decalitru (art. dublul-decalitru, pl. dubli-decalilru, pl. art. dublii-decalitri, g. -d- pl. dublilor- decalitri), prim-ministru (art. primul-ministru sau prim-ministrul, pl. prim-ministri, art. primii-ministri sau prim-ministrii). Este interesant de observat ca, dupa grupul.

Consonantic -str-, datorita sonantei r din acest grup, in pronuntare nu exista decat un singur i silabic la plural atat la forma nearticulata, cat si la cea articulata [mi-nis-tri], chiar daca ortografic pluralul nearticulat se scrie cu un singur i (prim-ministri), in timp ce pluralul articulat se ortografiaza cu doi i (prim-ministrii).

A doua observatie este de natura frazeologica: nu se poate spune prim(ul)-ministru al guvernului, fiindca numai guvernul are un prim-ministru, genitivul al guvernului devenind superfluu. Pleonasmul poate fi evitat printr-o formulare ca: prim(ul)-ministru al Romaniei, al Marii Britanii etc. .

6. Compuse din subst. + subst. in genitiv: floarea-soarelui (g. -d. florii-soarelui).

Compuse din doua substantive legate prin prepozitie: branza-n-sticla, cal-de-mare, poale-n-brau.

8. Compuse din doua adjective nesudate: galben-verzui, instructiv-educativ, literar-muzical, rosu-portocaliu.

Compuse din doua adjective unite prin vocala de legatura: chimico-farmaceutica (industrie), fizico-chimice (stiinte).

10. Compuse din doua sau mai multe adjective indicand originea etnica, unite prin vocala de legatura: anglo-american, austro-ungar (si numele proprii Amtro-Ungaria), franco-italo-spaniol, greco-turc, romano-bulgar.

Se scriu totusi intr-un cuvant adjectivele: dacoroman, istroroman, macedoroman, meglenoroman.

11. Compusele din numele unui punct cardinal si un adjectiv care exprima originea etnica: nord-american, sud-african. sud-dunarean, vest-german.

12. Compuse din verbe predicative + substantive si/sau pronume, formand scurte propozitii sau chiar fraze : gura-casca, papa-lapte, pierde-vara, zgarie-branza, zgarie-nori, du-te-vino, nu-stiu-ce, nu-stiu-cum, lasa-ma-sa-te-las.

13. Compuse dintr-un adv. + subst. : inainte-mergator, mai-marele (pl. mai-marii);
!4. Compuse dintr-un adverb si un adjectiv: asa-numit, asa-zis, nou-nascut, nou- nascuta, nou-nascuti. nou-nascute, propriu-zis, sus-numit etc.

15. Adverbele compuse din adjectivul demonstrativ asta si un substantiv: asta-iarna, asta-noapte, asta-seara, asta-vara. Unele dintre acestea si altele de acelasi tip se pronunta in tempo rapid, cu adjectivul demonstrativ asta intr-o forma conjuncta ast-(ast-noapte, ast-vara etc. ) sau, intr-una si mai scurta, as-/az-, dupa cum cuvantul urmator incepe sau cu o consoana surda sau cu una sonora (az-noapte, as-primavara, as-searu aseara), as-toamna, az-vara). Fiind cel mai frecvent dintre toate, adverbul compus az-noapte a fost gresit analizat, confundandu-se az- (< as- < ast-) cu adverbul azi. Printr-o falsa analiza, prin analogia nejustificata cu locutiunea adverbiala azi-dimineata ca si prin etimologie populara, presupusa forma dialectala az-noapte a fost "corectata' in azi-noapte, ajungandu-se, in fond, la un caz tipic de hipercorectitudine, savarsindu-se adica o greseala izvorata din teama de a nu gresi'.

16. Adverbele si locutiunile adverbiale compuse cu prepozitiile intru, dintru plus un adverb: intr-adins, dintr-adins (dar dinadins), ca si locutiunea dis-de-diinineata.

17. Locutiunile adverbiale formate prin unirea a doua cuvinte diferite: calea-valea, caine-caineste, hodoronc-tronc, talmes-balmes, treaca-mearga, vrand-nevrand.

18. Adverbele compuse din doi termeni care nu exista si independent in limba: harcea-parcea, nitam-nisam.

19. Compuse cu prepozitia dupa: dupa-amiaza, dupa-masa (o dupa-masa), dupa-pranz.

20. Prepozitia compusa de-a din locutiunile de tipul: de-a binelea, de-a curmezisul, de-a dreptul, de-a gata, de-a pururi, de-a uliul si porumbeii.

21. Interjectiile compuse: tic-tac, tura-vura.

Compuse onomatopeice: scarta-scarta, tranca-fleanca/treanca-fleanca, tura-vura.
Cu cratima se scriu si urmatoarele categorii de substantive proprii compuse, lipsite de unitate morfologica.

1. Doua sau trei toponime alcatuite din substantive cu forma-tip de nominativ- acuzativ: Breznita-Motru, Cluj-Napaca, (Drobeta-Turnu-Severin, Slobozia-Chiscareni, Somes-Odorhei, Valeni-Dambovita.

Un toponim urmat de un substantiv comun: Balteni-Deal, Barnova-Sanatoriu, Bod-Fabrica, Dumitresti-Fata, Focsani-Gara,

3. Un substantiv comun (termen generic din domeniul teritorial administrativ si geografic), care n se mai atribuie realitatii respective, urmat de un toponim: Baia- Dobrogea, Baia-Sprie, Cotu-Mihalea, Ocna-Mures, Piatra-Olt, Podu-Olt, Ramnicu-Valcea, Targu-Jiu, Turnu-Magurele.

4. Numele de familie si prenumele compuse: Micu-Clain, Radulescu-Motru, Ana- Gabriela, Ana-Maria, Eugenia-Liana.

Numele de personaje istorice si literare: Ali-Pasa, Hagi-Tudose, Mircea-Voda, Por-Imparat (dar imparatul Rosu, imparatul Verde).

6. Nume de personaje din basme si povestiri: Tic-Pitic, Zana-Zanelor, Harap-Alb, Stramba-Lemne, Sfarma-Piatra.

Numele de sarbatori: Mos-Ajun (art. Mos-Ajunul).

Forme condamnabile ?

Lucrativ "aducator de profit, de castig' (< fr. lucratif < lat. lucrativus) este simtit de multi vorbitori de romana ca fiind un derivat de la a lucra deoarece ei apeleaza la ceea ce cunosc, la modelele flexionare si de derivare (aceste modele le impun, cand intalnesc prima oara cuvintul lucrativ, sa-l lege de alte cuvinte romanesti, sa-l introduca in familia de derivate de la lucru si a lucra, cuvinte romanesti dintre cele mai cunoscute). Lucrativus se potrivea sa fie imprumutat, din latina in franceza, pentru ca limba franceza nu l-a pastrat, nu l-a mostenii pe lucra, -are. Dar romana, care l-a pastrat pe lucrum, pe lucro, -am si, probabil, pe lucrator. Deci, nu este o greseala sa folosim cuvintul lucrativ cu un sens derivat de la a lucra. Bunaoara, cum se facea distinctia la croitoriile si cizmariile de odinioara, din cooperatie, intre centrele de comanda (unde ti se lua masura si banii) si atelierele lucrative (unde mesterii confectionau propriu-zis obiectul comandat).

Asa s-a ajuns si la concurenta dintre neologismul fortuit si cuvintele romanesti foarte, fortat, forta, de care a fost apropiat in modul, din nou, cel mai firesc din punctul de vedere al vorbitorilor.

Cam la fel stau lucrurile si cu salutar "folositor vietii, sanatatii etc. ; salvator" (un gest salutar, o victorie salutara), un cuvint pe care cei mai multi romani il folosesc (sau il decodifica) cu intelesul 'demn de a fi salutat', considerandu-l un derivat de la a saluta sau de la salut. La origine, este vorba de aceeasi radacina latineasca, care avea amandoua intelesurile.

Adjective care nu au grade de comparatie deoarece se afla deja, in limba din care au fost preluate, la grade de comparatie.

Pentru multi dintre cei care ajung sa foloseasca acest comparativ repudiat de gramatici (mai superior/inferior) superior inseamna 'foarte bun', inferior inseamna 'foarte rau, de calitate foarte proasta'.

Asadar, greseala celor care folosesc acest comparativ nu este chiar atat de mare. in plus, existenta unor adjective care includ in sensul lor ideea de comparativ, este straina structurii morfologice a limbii romane, care cunoaste un singur fel de a exprima comparativul: cu ajutorul adverbului mai (respectiv mai putin), deci nu prin flexiune, sintetic.

La fel, de obicei, optim are intelesul "foarte bun' si din aceasta pricina multi sunt tentati, ca si in cazul lui superior, sa produca sintagme de genul cel mai optim, mai optim decat.

Modificarile care se datoreaza faptului ca aceste cuvinte se "democratizeaza' tot mai mult, adica inceteaza de a fi folosite exclusiv in mediile intelectuale, unde, de bine, de rau, se cunoaste sensul din latina al celor doua cuvinte. Intrand in circulatia generala, cuvintele respective intra propriu-zis in structura limbii, in sistemul de referinte al limbii romane, aliniindu-se celorlalte adjective romanesti. Aceste adjective romanesti pot avea, prin sensul lor, valoarea unui superlativ absolut: grozav "foarte bun', drept care o sintagma ca foarte grozav trebuie si chiar este evitata de orice vorbitor cum se cade al limbii romane. Dar limba romana accepta sa spui despre ceva/cineva ca este mai grozav sau cel mai grozav. In limba romana nu exista adjective (sau forme adjectivale) pro-priu-zis romanesti (vechi) care sa includa sensul comparativ (mai decat). Ca atare, adjectivele superior, inferior nu se pot mentine cu structura semantica pe care o aveau in latina. Exista in schimb adjective in al caror inteles este cuprins superlativul absolut (foarte), precum grozav, cumplit, teribil. De aceea noile adjective inferior, superior, optim tind sa intre in categoria adjectivelor grozav, cumplit etc.

Asemenea evolutii au avut loc si in alte limbi, chiar si in cele din care romana a imprumutat masiv. De exemplu, in franceza, numeroase cuvinte imprumutate din latina au avut aceeasi soarta, adica au avut o evolutie scapata cu totul de sub controlul celor care le cunosteau sensul originar: cunposcatorii de latina au creat in franceza adjectivul (devenit curand. substantiv) omnibus (< lat. omnibus este dativul-ablativul "pentru toti' de la omnis, -e "tot') - denumire pentru primele vehicule de transport urban in comun: voiture omnibus. Mai tarziu, francezii l-au analizat pe omnibus separand silaba finala, -bus, careia i-au atribuit sensul "mijloc de transport'. Asa s-a ajuns la cuvinte ca troleibuz, autobus. Toate aceste cuvinte au intrat toate in limba romana, care nu s-a lasat mai prejos, inventand compusi noi: bibliobuz ("autobuz care plimba un mic depozit de carti care pot fi imprumutate'), discobuz ("autobuz in care s-a amenajat o discoteca sau aparatura necesara unei discoteci in aer liber').

Lucruri asemanatoare s-au petrecut si cu grecescul auto-, care insemna in limba de origine "prin el insusi', sens pastrat in primele cuvinte, precum automobil ("vehicul care se deplaseaza prin surse proprii, care nu este tractat') sau autoportret. Sensul a disparut insa in cuvinte precum autoservice sau garaj auto, in care auto inseamna "masina, automobil'.