ION VINEA CHEI

ION VINEA CHEI

Context literar. Sef al scolii constructiviste, prin programele si manifestele sale, Ion Vinea renunta in poeziile sale la cea mai mare parte dintre procedeele tipice ale acestei miscari literare.

Specificul speciei. in Chei, geometria compozitiei, bogatia imaginilor, limbajul esentializat, asocierile bizare tin de tehnica avangardista, in timp ce tonalitatea elegiaca si coerenta tematica si structurala a textului reprezinta trasaturile originale ale acestuia.

Titlul poeziei este ambiguu. El poate desemna toposul prezent in text (cheile "portului vechi'), dar poate trimite si la incercarea poetului de a gasi o explicatie (o "cheie') declinului naturii care se substituie declinului interior.

Teme - motive. Tema mortii, sugerata de simbolul "corabiei-fantoma', de timpul incremenit ("stingerea vremilor') este amplificata de motivul toamnei ("e toamna pietrelor'), al noptii ("podgoria beznelor') si al somnului ("somnul lanturilor').

Aglomerarea nefireasca a elementelor naturii (arbori, stele, stanci) sporeste -anxietatea eului poetic care inregistreaza cu inspaimantatoare precizie descompunerea amenintatoare a peisajului marin. Praful ("s-au prafuit sunetele'), cocleala, inecul ("s-au inecat povestile') constituie semnele unei degradari continue. Stelele, umbra - frecvente in lirica lui Vinea - adancesc la randul lor drama acestui univers aflat in plina destramare.

Structura - compozitie. in aceasta poezie, unitatea metrica nu mai coincide cu unitatea sintactica a versurilor. Poetul renunta la conventiile rimei, ritmului si masurii, dar cu toate acestea textul are o organizare armonioasa. Cuvintele - cheie sunt izolate si distribuite la sfarsitul versului ("noaptea', "trecutul'), iar ultimele versuri au rol conclusiv, sintetizand tema centrala a poemului: moartea ("La judecata din urma/ de-aci au pornit sicriele').

Analiza stilistica

La nivel fonetic, autorul obtine efecte eufonice, prin repetitia consoanelor v, p, /'sau a vocalei a, in aceeasi pozitie ("veninul verde', "portul vechi pogoare', "fantoma cu fulgerul', "aiureaza aria').

Aerul bacovian al poeziei rezulta insa nu numai din tonul elegiac, ci si din imaginea terorii cosmice, provocata de actiunea stihiilor (furtuna, vant, fulger, friguri).

Varietatea elementelor realului (arbori, stele, far) determina si varietatea si bogatia lexicului. Organizarea plastica a viziunii este posibila si datorita cromaticii ("veninul verde', "lanturile rosii').

Poetul se abate uneori de la topica obisnuita, plasand verbul la inceputul versurilor, iar acest paralelism sintactic ("e somnul ', "e toamna ', "e ochiul') serveste scoaterii in evidenta a laitmotivelor poemului.

Insolitul peisajului este obtinut si printr-o mare densitate a figurilor de stil, in special a personificarii si metaforelor ("ochiul vesniciei', "pasc linistite', "toamna pietrelor', "farul orb').

Receptare critica.

"Vinea e intai de toate un poet al vedeniei de sine insusi, lumea externa e doar un punct de reper pentru niste coordonate subiective bine trasate.'

(Ion Pop, Avangardismul poetic romanesc) (E.C.)