GEORGE SINCAI

GEORGE SINCAI

            George Sincai s-a nascut la 1753 la Samsud si a murit la 1816.
            Dupa ce studia la Cluj si la Blaj, fu numit in anul 1773 profesor de retorica la scoala din Blaj, iar la 1774, prin staruinta lui Ignat Dorobant, fu trimis de catre mitropolitul Grigore Maior, impreuna cu Petru Maior la colegiul pentru raspandirea credintei catolice (de propaganda fide) din Roma, unde stete sase ani si lua doctoratul in filozofie si teologie.
            Aci la Roma culese de prin biblioteci, gratie protectiunii cardinalului Stefan Borgia, documente relative la istoria romanilor.
            Intorcandu-se, intalni pe Micu la Viena si cu el publica gramatica din 1780.
            Dupa ce ocupa functiunea de director al scoalelor greco-catolice din Transilvania, dupa ce se lepada de calugarie, Sincai intra in cearta cu episcopul Bob, din care cauza suferi multe neajunsuri, chiar si inchisoare sub acuzarea ca are tendinte de rebeliune. Scapand, trai sarac si ratacitor prin Transilvania si, dupa ce calatori prin Buda si prin alte orase, ca sa caute documente, muri la contele Vass, pe ai carui copii ii educase.
            Biografia lui Sincai a fost scrisa cu multa competenta de catre Al. Papiu Ilarian in discursul sau de receptiune la Academie (1869). Despre ultimii lui ani el raporteaza, de pe relatiile contemporanilor, amanunte interesante. Pe la 1812 a venit la Blaj si a vizitat seminarul. Toti elevii doritori sa-l vada, alergau in juru-i; iar el le vorbea cu caldura despre trecutul poporului roman, despre misiunea bisericii, incat ii umplea de admiratiune.
            Intr-o zi, preumblandu-se elevii afara din oras pe langa Tarnava, ii gasira la umbra unui copac 'avand la picioarele lui niste desagi plini cu hartii'.
            'Acolo era averea neamului romanesc, cronica lui, inghesuita in acei desagi de lana la un loc cu toata saracia autorului roman celui mai avut in stiinta.' Atunci se vede, observand insusi mirarea tinerilor, le spune Sincai acele cuvinte care au ramas: 'Acesta este fatul meu in care voi fi glorificat dupa moarte; daca nu mi-a fost rusine a-l face, pentru ce sa-mi fie rusine a-l purta?'
            Sincai a fost un om foarte invatat si un cercetator dotat cu cea mai mare staruinta si pricepere.
            Dupa ce romanii adresara la 1791 petitiunea lor catre imparatul Austriei, sasul Eder publica o lucrare in care combatea cererile romanilor (Supplex libellus Valachorum cum notis historico-criticis), pentru ca pe vremea aceea sasii, adica germanii din Transilvania, aveau o situatiune foarte buna, egala cu a ungurilor si recunoasterea drepturilor romanilor ar fi fost micsorarea privilegiilor lor. In contra acesteia Sincai scrise un raspuns, in care distruge punct cu punct argumentele aduse de scriitorul dusman.
            Opera principala a lui Sincai este Cronica romanilor si a altor neamuri invecinate, care cuprinde evenimentele de la 96 pana la 1739.
            Cat a trait, Sincai n-a putut s-o publice in intregul ei, pentru ca cenzura maghiara i-a pus aceasta rezolutiune: Opera e vrednica de foc, iar autorul de furci (Opus igne, author patibulo dignus). A aparut pentru prima oara completa la Iasi, in 1853, in timpul si prin initiativa lui Grigore-Ghica Voda. Se publicase fragmente din ea in 1843 (Iasi) si in 1844 (Buda).
            Ultima editie e din 1886.
            Aceasta lucrare e o insiruire, an cu an, a diferitelor evenimente, alcatuita mai ales din citatiuni dintr-un foarte mare numar de autori straini si din cronici romanesti, insotite din cand in cand de reflexiuni de natura mai particulara sau mai generala, in care se pot vedea ideile si credintele sale.
            Din cauza formei adoptate, legatura dintre fapte e slaba. Din punct de vedere al stilului si al modului cum prezinta si cum judeca faptele, nu se deosebeste de cronicari, mai ales de cei de frunte dintre moldoveni. Ceea ce formeaza superioritatea lui este faptul ca a avut intentiune sa studieze la un loc istoria tuturor romanilor, pe cand cronicarii puneau in primul rand provincia lor si numai incidental vorbeau de celelalte, este si multimea citatiunilor, caci mii de autori au fost pusi la contributiune.
            Din aceasta de pe urma cauza pana azi inca multe din partile cronicii lui se pot folosi ca izvoare istorice.
            In judecatile sale se arata foarte independent si lipsit de prejudicii. Desi calugar, el nu se da la o parte de a vorbi de rau despre iezuiti. Desi unit, el cerceteaza faptul acesta al unirii romanilor, si, daca-i arata rezultatele bune, i-arata si relele:
            'Neamurile straine, cu frumoase pretexturi, mai ales ale legii crestinesti, inseala pe bietii romani de-i stapanesc si-n ziua de acum. Ce vreau arhiereii acestia? sa te invete sa-ti prinza partea pre lumea aceasta sau sa te duca la ceruri? Nu crede, o romane, pentru ca numai punga ta o voiesc ca sa-si umple pungile lor si tu sa ramai rob acelora pre care mai marii tai i-au stapanit oarecand. Desteapta-te drept aceea, o iubite neamul meu si ai minte!'
            De cate ori vine ocaziunea, isi arata iubirea nemarginita pentru patria sa si pentru neamul romanesc. Cu toate ca era de familie nobil, vorbeste cu libertate de nobilimea romana, aratand cum ea s-a ungurit si cat de rau s-a purtat cu taranii, despre care vorbeste totdeauna ca un adevarat democrat:
            'Taranii la atata ajunsese pre vremea mea de a se vinde ca dobitoacele fara de loc Afara de slujbele care le facea domnilor pamantesti, incepand de luni pana sambata seara in toata saptamana peste tot anul, dumineca domnii cei pamantesti pre iobagii sai ii trimite cu carti (scrisori) pre la alti domni!'
            Viitorul neamului il preocupa foarte mult. Voieste ca romanii din Transilvania sa fie indreptatiti egal cu ungurii, iar cei din principate sa scape de domnia strainilor si sa se poata guverna singuri:
            'Pre neamul romanesc mai mult i-a stricat intai neintelegerea intre dansii si pisma din launtru, apoi pisma si fala crestinilor din vecini si mai vartos a lesilor, decat neamurile cele pagane, tatarii si turcii, caci de acestia lesne si prea usor s-ar fi aparat romanii, mai ales de nu s-ar fi despartit moldovenii si muntenii in doua domnii ci ar fi fost toti sub un cap tinand laolalta'.
            Sincai se ocupa si cu lingvistica, colaborand la gramatica lui Micu, pe care la 1805 o tipari singur in a doua editie. El nu se poate mira indestul cum romanii nu voiesc sa se intoarca iar la literele latine. Stabileste, in acord cu Micu, o serie de reguli ortografice, in care se tine de un etimologism extrem, pastrand nu numai pe e si o (pentru ea, oa) ci si pe l, n, inmuiate, care au disparut din limba.
            Iata cum scrie el:
            buna deminetiaa (buna dimineata)
            buna sera (buna seara)
            e serin (e senin)
            De ve place Domniilor vostre a ve pone la masa qua se vor reci buccatele.
            Desigur ca judecata lui Edgard Quinet, care punea pe Sincai alaturi cu istoricii cei mari ai occidentului, era facuta cu prea multa bunavointa; totusi, avand in vedere timpul in care a scris, cronica e un insemnat monument al trecutului nostru literar.