IZVORUL NOPTII Lucian Blaga

IZVORUL NOPTII Lucian Blaga

Caracteristicile speciei

Poezia este o idila situata pe aceeasi linie cu alte poezii erotice blagiene: Lumina, Noaptea Sus, Dorul, Pamantul, in care iubirea faciliteaza integrarea cosmica, dar constituie si o sursa a cunoasterii.

Titlul poemului are sens metaforic. Izvorul noptii este si izvorul iubirii, semnificand profunzimea starilor sufletesti ale eului liric.

Structura - compozitie. Poezia, redusa ca intindere si cu o metrica variabila (versurile de trei silabe alterneaza cu cele de douasprezece, intre ele legatura facandu-se prin enjambainent) este expresiva si profunda si este construita ca o invocatie, ca o adresare catre fiinta iubita.

In prima secventa lirica, se constata ipostaza meditativa a eului liric, care identifica in negrul intens al ochiilor iubitei punctul in care se manifesta geneza noptii si a naturii. Fenomenul demiurgic accentueaza atmosfera de taina in care se desfasoara prin gesturi simple, tandre, ceremonialul erotic {"stau culcat cu capu-n poala ta'). Ultima parte a discursului poetic are aspectul unei concluzii, al unei constatari: ,,Asa-s de negri ochii tai /lumina mea'. Spiritualizarea luminii anunta deopotriva si o sacralizare a iubirii, proiectata la nivel cosmic.

Analiza stilistica

La nivel semantic se inregistreaza in text prezenta termenilor ce alcatuiesc aria lexicala a intunericului, sugerand un spatiu al tainei (,,negri', "noaptea'. ,,intuneric'), in opozitie cu termenul ,,lumina', ce marcheaza intensitatea cu care este traita dragostea .

In plan morfologic, retine atentia substantivul la vocativ "frumoaso', exprimand veneratia eului liric fata de fiinta iubita, dar si adjectivul Ia superlativul absolut "asa de negri', desemnand un atribut fizic in jurul caruia se contureaza intreaga vraja a frumusetii * femeii. Pronumele la persoana I si a Ii-a {imi, ti, ta, tau, med) fixeaza ideea cuplului armonios, aflat sub magia erosului - primum movens al liricii blagiene - iar verbele "stau', "imi pare' indica ipostaza contemplativa a poetului, in contrast cu efectul dinamic produs de gerunziul "acoperind' si cu rolul intensiv jucat de conjunctia "fi'.

Din punct de vedere stilistic, se remarca functia metaforelor {"izvorul noptii', "mare de intuneric') si a epitetelor {"tainic curge noaptea'), prin care se reprezinta plastic coincidenta dintre geneza noptii si nasterea iubirii, punandu-se totodata in evidenta sentimentul misterului cosmic.

Receptare critica

"Unitatea volumului o da ideea luminii. Natura ei misterioasa l-a preocupat pe poet, care revine adesea in studiile sale filosofice asupra acestei probleme. () Lumina-e celebrata ca stihie primordiala, ca impuls cosmic generator de viata. () Lumina starnita in suflet de elanurile iubirii poate ca e ultimul strop din cascada incandescenta primordiala.' (Ovid SlCrohmalniceanu, Lucian Blaga) (E.C.)