Ilustreaza conceptul operatonal curent literar, prin referire la romantism sau la simbolismul romanesc (la alegere)

Ilustreaza conceptul operatonal curent literar, prin referire la romantism sau la simbolismul romanesc (la alegere).

Curentul literar reprezinta o suma de trasaturi comune unui grup numeros de scriitori, apartinand aceleiasi epoci.

Suma aceasta de trasaturi poarta numele de estetica, ea privind atat continutul operei, cat si preferinta pentru anumite modalitati artistice specifice sau ilustrarea unor teme si motive literare specifice, dar si o anumita viziune despre raportul dintre artist si lume.

Simbolismul apare in Franta ca o reactie impotriva romantismului retoric si excesiv si a parnasianismului rece si impersonal.

Spre deosebire de parnasianism, simbolismul nu este preocupat de aspectele legate de perfectiunea formei, ci de realizarea sugestiei, adica a unei expresivitati poetice care lasa deschise mai multe interpretari ale operei, sentimentele, starile nefiind deplin exprimate, ramanand cititorului posibilitatea de a le interpreta, caci, asa cum spunea Mallarm: "a numi un lucru inseamna a inlatura trei sferturi din placerea descoperirii. A sugera, iata visul".

In 1886, in revista "Le Figaro", J. Moras publica manifestul intitulat "Le Simbolisme". Acesta este programul curentului literar ce se impune cu numele de simbolism in fata celeilalte orientari moderniste autointitulata decadentism.

Numele curentului este luat de la simbol, procedeu folosit de poetii simbolisti tocmai pentru a multiplica intelesurile poeziei lor, simbolul trebuie sa fie inteles ca imagine ce duce catre un continut sufletesc, dar care, asa cum s-a mai spus, nu poate fi explicata niciodata pe de-a-ntregul.

Poezia simbolista este o poezie a sensibilitatii pure. Obiectul poeziei simboliste il constituie starile sufletesti incerte, confuze, care sunt transmise pe calea sugestiei.

Simbolistii pun accent pe muzicalitate, caci si sonoritatea poeziei este purtatoare de expresivitate, de sens poetic, melodia poate transmite sentimentul, varianta in care aceasta componenta este cel mai mult accentuata fiind instrumentalismul lui Paul Velaine. Muzicalitatea exterioara este reprezentata prin repetitia unor cuvinte, a unor vocale, a refrenului iar pentru crearea sugestiei, simbolistii folosesc versul liber, rima alba.

Inclinatia catre stari sufletesti nedefinite, predispozitia pentru reverie, visare reprezinta alte trasaturi ale poeziei simboliste.

Pornind de la principiul corespondentelor, prezentat petnru prima oara de Charles Baudelaire, cel care poate fi considerat un precursor al simbolistilor, estetica acestui curent literar cultiva sinestezia, adica o referire concomitenta la mai multe simturi, pentru ca imaginea utilizata sa dezvolte cat mai multe sensuri.

Simbolistii au predilectie pentru anumite teme si motive :iubirea, nevroza, targul provincial ca element al izolarii, natura ca lor al corespondentelor.

Simbolismul romanesc apare sub influenta ceui francez, fiind impus mai intai prin articolele lui Alexandru Macedonski, cel care considera ca poezia simbolista o adevarata "poezie a viitorului". Insusi Macedonski creeaza opere literare in care trasaturile simboliste sunt prezente (chiar daca nu exclusiv), imbinate cu elemente apartinand altor curente literare - parnasianism, daca ne gandim la rondeluri sau romantism, daca avem in vedere poemul Noapte de decemvrie.

Autenticele trasaturi ale simbolismului romanesc se regasesc abia mai tarziu, dupa 1916, anul publicarii volumului Plumb, al lui George Bacovia. Poetul impune o viziune obsesiva asupra lumii, realizata din reluarea unor simnboluri, dintre care apa, plumbul, anumite culori, sunetul clavirului, transmit stari complexe, impunand adesea acel amalgam care se poate numi nevroza.

Poezia Plumb, care deschide volumul cu acelasi numeeste o veritabila arta poetica, in care intalnim simboluri obsesive, dar si sinestezia si muzicalitatea obtinuta mai ales prin utilizarea laitmotivului("Sunt singur").

Inscriindu-se in estetica simbolista, opera lui Bacovia aduce in acelasi timp elemente de puternica originalitate, in ansamblul sau, simbolismul romanesc reprezentand o varianta deosebita, cu accente noi, in planul literaturii europene.