Influenta societatii asupra romanului ilustrata in "Simion liftnicul-roman cu ingeri si moldoveni" de Petru Cimpoesu

Influenta societatii asupra romanului ilustrata in

"Simion liftnicul-roman cu ingeri si moldoveni"

de Petru Cimpoesu

Un romancier incearca sa spuna ceva despre lumea in care traieste, poate chiar si atunci cand scrie romane istorice, ceea ce nu inseamna ca prozatorul vorbeste in numele altor oameni.Romanul, ca arta in sine, indiferent de ce avem in vedere prin notiunea de arta, nu e o institutie prea democratica.

Multi cititori vad in literatura un mijloc de a evada. Un alt punct de vedere ar fi acela ca oamenii au nevoie de literatura pentru a-si salva sufletele. In centrul prozei moderne se afla perceperea realitatii prin prisma constiintei lucide si reflexive, a imaginatiei rodnice, menite sa identifice, recupereze si valorifice deprinderi si atitudini culturale si comportamentale ce se constituie in modele de existenta ampla si durabila, cu mult mai largi decat viata individuala.

Atentia prozatorilor s-a indreptat in zona subiectivitatii, iesind din cadrul traditional si conventional, menit sa contureze o imagine mai plina, mai complexa asupra omului in lume si a felului sau de a trai. Odata cu aceasta patrundere a unor spatii mai putin vizibile s-au diversificat si perspectivele despre om, ceea ce a condus la amestecul dintre evenimentele reale si cele imaginare. Criticul roman Pompiliu Constantinescu scria "romanul modern respira prin autonomia categoriei psihice de cea sociala". In romanul modern arta devine sinonima cu autenticitatea.

Am ales ca roman reprezentativ pentru aceasta lucrare "Simion liftnicul-roman cu ingeri si moldoveni" de Petru Cimpoesu deoarece acest roman este inspirat din actualitatea societatii romanesti, iar obiectul principal al autorului ramane mereu realitatea, desi nu realism in sensul traditional al cuvantului. Povestirea a carei actiune se desfasoara intr-un bloc cu opt etaje se combina perfect cu calitatile de roman desavarsite in mod inteligent si autoironic, fara elemente isterice, in care autorul descrie tranzitia societatii romanesti comuniste.

In roman sunt scene despre care putem spune ca le-am trait pe propria noastra piele: politicieni care trec de la un partid la altul, smecheri ambulanti care-ti ofera fel de fel de aparate miraculoase care de fapt nu sunt bune de nimic si in plus pretul mai este si triplat. Deci aici este vorba de niste situatii model, parca trase la xerox prin care multi dintre noi am trecut intr-o masura mai mica sau mai mare, din prisma tranzitiei din lumea postcomunista.

Cartea se poate citi pe de o parte ca un roman popular, iar de cealalta parte ea poate fi considerata a fi un roman-parabola din cea mai buna traditie a romanului filosofic, ea putand fi accesibila cititorilor de orice nivel cultural, fiecare gasind in ea ceea ce vrea.

Cimpoesu are entuziasmul personajelor de provincie si subminarea perfecta si dispretuitoare a tuturor capriciilor, miturilor si iluziilor nationale. Se pare ca problema este asemanatoare in mai multe tari: cu cat oamenii sunt mai lenesi, mai incapabili si mai needucati, cu atat pentru ei are o importanta mai mare identitatea colectiva si in special poporul . E vorba despre viata romanilor din ultimii zece ani.

Viata locatarilor unui bloc din Bacau devine emblematica pentru modul in care se traieste in Romania. Personajele se misca odata cu tara, fara alte repere decat cele servite de presa sau cele puse in discutie in scara blocului. Fiecare intelege ce poate, isi construieste o teorie. Desi se intalnesc (pe scari sau la sedintele de asociatie), isi vorbesc mai tot timpul, trag cu urechea prin perete, se urmaresc prin vizorul usii, locatarii nu comunica intre ei.Fiecare este, pe rand, un neinteles si un om care nu-i intelege pe ceilalti.

Blocul cu opt etaje de pe strada Oilor din Mulnicipiul Bacau adaposteste o lume care nu duce nicaieri, nici la tragic si nici macar la grav, ci la o agitatie rezolvata comic, pe spatii limitate, spatiile locative ingrate mostenite de la vechiul regim si devenite acum o problema existentiala din cauza intretinerii.

Personajele sunt situate in categoria sociala medie a romanului de astazi. Apare astfel restantierul tipic, domnul Elefterie Popescu, jucator pasionat de jocuri de noroc,ultimul deponent la Caritas si sotia sa, Gleofina, care este obsedata de nasul ei imens si de testele de fidelitate din jurnalul local.

Domnul Ion-seful-de-scara este mereu preocupat de anunturile pe care le pune si in special de continutul si exprimarea lor.

Grupul intelectualist este alcatuit din doamna Pelaghia, o femeie adultera care are discutii filosofice si teologice cu un domn al carui nume il trecem sub tacere, care compara Sfanta Treime cu "Un calculator, la care hardul ar fi Dumnezeu Tatal,softul e Duhul-Sfant, iar Isus este interfata". Tot acesta mai afirma si faptul ca "trei lucruri le-au lipist cel mai mult romanilor pe vremea lui Ceausescu: mancarea, televiziunea si chiuretajele. In consecinta, dupa 1990, in aceste trei directii s-au facut si se fac cele mai mari excese."

Urmeaza apoi domnisoara profesoara Zenovia Sempronian, care la da elevilor sarcini dificile si totul culmineaza cu o compunere in care elevii trebuie sa descrie o stare sufleteasca, chiar daca ei habar nu au ce inseamna acest lucru. Domnul Anghel e imaginea functionarului public cinstit, dar ca orice om are si el partea lui slaba, si anume e indragostit de o colega si ajunge sa-si loveasca sotia doar pentru ca aceasta insista sa-l insoteasca la ziua colegei. Domnul Toma ilustreaza imaginea cetateanului obsedat de urmarirea stirilor.

Personajele din Simion liftnicul pot exista doar ca nimeni nu vrea sa se recunoasca in ele.

Viata blocului se da peste cap cand in lift se muta batranul cizmar, Simion, care blocheaza liftul ca de cand s-a mutat nu l-a folosit niciodata, dar l-a platit constant. El spune ca in lift e chilia sa si locul unde vorbeste cu Dumnezeu. Toata nevoia de spiritualitate a unei lumi constuite imaginar, dar fiind replica perfecta a societatii actuale romanesti, in care Biserica a fost de mult inlocuita cu alte activitati, pare ca isi va gasi un nou centru chiar in inima blocului, in liftul in care s-a inchis acest calugar de ocazie.

Unul dintre cele mai bune pasaje ale romanului este capitolul in care Cimpoesu, prin vocea lui Simion liftnicul, demonstreaza perfect argumentat de ce Isus Hristos nu ar fi putut castiga alegerile din 2000, daca ar fi candidat pentru presedinttie, fiind invins de eternul Ion Iliescu. Este fascinant sa vezi cum un astfel de eveniment ipotetic iesit din comun este in final acceptat de toata lumea ca fiind ceva firesc.

Pentru autor e mult mai important ce inseamna romanul pentru cititorul de azi decat ceea ce va insemna pentru istoria literaturii contemporane. Iar pentru cititor va insemna sigur o lectura placuta.

Asa cum am observat pana acum in romanul ales, influenta societatii asupra romanului nu poate fi negata, iar tema sociala are o importanta mare atat pentru autor,cat si pentru public.

Observam ca societatea are un impact asupra romanului,dar si romanul la randul lui are un impact asupra noastra, a cititorilor. Dar in momentul de fata rolul romanului a devenit putin marginal, fiind concurat de internet si mass-media .Dar, din alta perspectiva, atata timp cat va exista specia umana, va exista si nevoia de a povesti.