Ion Luca Caragiale - intre presa si literatura

Ion Luca Caragiale - intre presa si literatura

"Eu scriu pentru dumneata, cititorule", a spus Caragiale. Formula are o valoare emblematica si ii va guverna atat publicistica, cat si literatura.

Aproape 40 de ani de presa, peste 30 de gazete la care a colaborat sau pe care le-a creat singur sau cu ajutorul unor colegi de breasla, sute de articole. O prezenta consistenta a ziarului si a ziaristului in spatiul literaturii, multiple interferente si constante formeaza un camp semantic seducator, absolut necesar intelegerii autorului si operei, pe de-o parte, cat si cunoasterii spectacolului propus de presa romaneasca, pe de alta parte. De altfel, el reprezinta si o conditie pentru a cunoaste epoca de atunci si, de ce nu, pentru a "intelege" propria noastra epoca.

Ca ziarist, Caragiale a facut de toate, de la corectura la directorat, s-a exprimat in toate genurile publicistice, de la stire, note, pastile, necroloage, la cronici teatrale, articole de opinie. A abordat o problematica diversa, normala pentru un autor care se definea astfel: "simt enorm si vad monstruos".

Interesul pentru actualitate, capacitatea unica de "a vedea", pasiunea pentru presa, verva neostoita, rigoarea argumentatiei, miscarea in spatiul comicului - de la umor si zeflemea, la ironie si satira, intreaga arta a scriituri l-au impus ca un "ziarist profesionist".

Pragul dintre discursul publicistic si cel literar se trece pe nesimtite. Caragiale este, in linii mari, acelasi (spre deosebire de Eminescu). Genurile publicistice sunt "convertite" in literatura. Gasim chipuri de ziaristi, de la Caracudi sau Karkaleki, la Rica Venturiano[1] presa ca atare este o prezenta in proza sau pe scena . Se simte peste tot o anume stare si o anume atitudine comuna. Cum comuna este si "ocupatia cea mai raspandita in lumea lui Caragiale: statul de vorba", dupa cum spunea Mircea Iorgulescu.

Aceasta afirmatie se sustine prin studierea formelor de dialog, implicit sau explicit, factor de teatralitate, marca a oralitatii, care particularizeaza scriitura lui publicistica: "Va intreba cineva", "Dumneata stiu ce-ai sa-mi zici", " Ce putem noi sa zicem?", "Atunci, daca e asa, zii dumneata, cititorule,", "ti s-a intamplat poate, cititorule, ca si mie", "Iata ce stim cu totii", "Ia sa vedem acuma", "pana cand sa ne tot uitam", "zicũ dumneata", "dar va zice cineva", "Va intreba cineva", Ii vom raspunde", "Iubite cititorule", "Stimate cititorule" etc.

Se poate ajunge la I. L. Caragiale fara a trece prin presa lui? Evident nu! Se poate intelege opera lui Caragiale fara a cunoaste articolele lui? Acelasi raspuns. Indraznesc sa spun in acest argument-provocare ca nici la noi nu putem ajunge si nici pe noi nu ne putem cunoaste cu adevarat daca ne lipsim de Caragiale, in general, si de publicistica lui, in particular.

Recomandari tematice

Traseul unui publicist - De la debutul in Ghimpele lui N. T. Orasanu (1873), trecand prin Telegraful , Alegatorul liber, Uniunea democratica, Claponul    (scos de el), Natiunea romana (scos alaturi de Frederic Dame), Calendarul claponului, Romania libera, Timpul, Bobarnacul (scos de el), Vointa nationala, Constitutionalul, Moftul roman (scos alaturi de A. Bacalbasa), Vatra (scos impreuna cu Slavici si Cosbuc), Lumea veche, Adevarul, Ziua, Epoca literara, Epoca, Drapelul, Gazeta sateanului, Universul, din nou Moftul roman, pana la Romanul (1911). Trec peste 30 de ani de gazetarie in care I. L. Caragiale este fie colaborator, fie creatorul unor publicatii. Acesti ani de ziaristica se interfereaza cu intreaga lui creatie scriitoriceasca.

Centrele de interes publicistic - Scria I. L. Caragiale: "Asta este datoria dumneavoastra de publicisti impartiali, daca sunteti cu adevarat la inaltimea misiunii dumneavoastra atat de frumoase; caci sa nu uitati, v-a dat Dumnezeu o pana care este o arma; prin urmare, trebuie sa aveti un ideal pentru tara asta care, altminteri, se prapadeste"

Viata politica

Teatrul

Literatura

Limba

Despre ziar si ziaristi

3. Presa si gazetarul in literatura

Imaginea ziaristului in proza si in teatru

Imaginea ziarului in proza si in teatru

Locul si semnificatia lecturii ziarului in teatru

De la discursul publicistic la literatura

Parodia reportajului, vezi - de exemplu - "Infricosatoarea si ingrozitoarea si oribila drama din strada Uranus" sau "Groaznica sinucidere din strada Fidelitatii"

Convertirea stirii, vezi - de exemplu - "Tema si variatiuni".

Modalitati ale discursului publicistic

"Moftul" - o inventie jurnalistica

Notita

Cronica

Reportajul

Portretul-caricatura

"Cititorul-receptor, martor, si complice" sau despre arta dialogului in publicistica lui I. L. Caragiale.

Actualitatea discursului publicistic al lui I. L. Caragiale.

Biliografie selectiva:

A

Caragiale, Ion Luca, Opere I-IV, editie critica ingrijita de Al. Rosetti, S. Cioculescu, Liviu Calin, Bucuresti, ESPLA, 1959 -1964 (volumul al IV-lea)

Caragiale, Ion Luca, Nuvele, povestiri, ., Bucuresti, Editura Minerva, 1981

Caragiale, Ion Luca, Opere alese (I-II), antologie si prefata de Marin ., Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1972

B

Cap. Bun Marina, Oglinda din oglinda, studii despre opera lui I. L. Caragiale, Editura Pontica, Constanta, 1998

* * *, I. L. Caragiale interpretat de., Bucuresti, Editura Eminescu, 1974

Cazimir, Stefan, Caragiale. Universul comic, Bucuresti, EpL, 1976

Cazimir, Stefan, . numai Caragiale, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1984

Calinescu, George, Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent, Editura Minerva, 1982

Cioculescu, Serban, Viata lui Caragiale, Bucuresti, Editura Eminescu, 1977

*** Comediile lui I. L. Caragiale, Bucuresti, Editura Humanitas, 1996, .

Condescu, Alexandru, Planeta Moft, Bucuresti, Cartea Romaneasca, 1997

Cremer, Ion, "Date noi despre inceputurile publicistice si literare ale lui I. L. Caragiale", in Presa noastra, nr. 1-2, 1964

Fanache, V., Caragiale, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1997

George, Alexandru, Caragiale, Editura Fundatiei Culturale Romane, Bucuresti, 1996

Ghitoi, Adriana, "Cititorul-receptor, martor si complice al publicisticii lui Caragiale", in Comunicarile Hyperion - ziaristica, 1998

Iorgulescu, Mircea, Eseu despre lumea lui Caragiale, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1988.

Iosifescu, Silvian, Momentul Caragiale, Bucuresti, EpL., 1963

Manolescu, Florin, Caragiale si Caragiale. Jocuri cu mai multe strategii, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1983

Munteanu, George, Sub semnul lui Aristarc, Bucuresti, Editura Eminescu, 1975

Papadima, Liviu, Caragiale, fireste, Editura Fundatiei Culturale Romane, Bucuresti, 1999

Tomas, Mircea, Opera lui I. L. Caragiale, Bucuresti, Editura Minerva, 1977

Vianu, Tudor, Arta prozatorilor romani, Editura Minerva, Bucuresti, 1981