Izvorul noptii de Lucian Blaga

Izvorul noptii

Lucian Blaga

Poezia face parte din volumul de debut al poetului, "Poemele luminii", aparut in 1919. Este o opera lirica, o poezie de dragoste, conceputa ca o adresare directa catre fiinta iubita.

Opera lirica este opera in care poetul, prin intermediul eului liric, isi transmite in mod direct trairile, apeland la imagini artistice si figuri de stil.

Prezenta eului liric este evidentiata, la nivel lexical, prin utilizarea marcilor lexico-gramaticale ale eului liric: pronume personale si adjective pronominale de persoana I si a II-a, verbe la persoana I ("ti-", "ta", "imi", "tai", "mea", "stau").

O alta modalitate de evidentiere a prezentei eului liric este adresarea directa catre iubita.

Titlul poeziei, o structura nominala, alcatuita din substantivul articulat hotarat in nominativ "izvorul" si atributul substantival genitival "noptii", este o metafora revelatorie pentru ochii iubitei si orienteaza discursul liric.

Poezia are o structura simpla: o fraza ampla si o propozitie dezvoltata, care vine ca o concluzie; simetria discursului liric este asigurata de invocatia cu care debuteaza si se incheie poezia.

Iubita este individualizata prin cateva trasaturi: "frumoaso" (adjectiv substantivat in vocativ, care sugereaza perfectiunea), "lumina mea" (metafora care actualizeaza una din temele centrale ale volumului, lumina), ochii negri. Lumea pare ca izvoraste din ochii negri ai iubitei: "ochii tai, adancii, sunt izvorul/ din care tainic curge noaptea peste munti/ si peste vai si peste sesuri". Se observa aici ca iubitei i se atribuie capacitati demiurgice, textul fiind o inedita cosmogeneza.

De fapt, discursul liric este construit pe opozitia intuneric -lumina, campul lexical al cuvantului "intuneric" cuprinzand si cuvintele "noaptea", "negri".

Simbolul central al poeziei este ochiul. Ochii iubitei se asociaza cu noaptea, desi, in final, aceasta este numita, "lumina mea", realizandu-se un oximoron.

Ochiul, element cu o bogata simbolistica in literatura si mitologie, este aici o cale de comunicare cu marele univers, cu lumea cere exista dincolo de aparente.

Iubita apare astfel ca o faptura tainica, misterioasa, amestec de lumina si intuneric,un fel de zeitate atotputernica si invaluitoare.

Pentru a-si exprima ideile, eul liric apeleaza la figuri de stil precum: metafore revelatorii ("izvorul noptii", "lumina mea"), enumeratia prin "si" (cu valoare cumulativa), evidentiindu-se astfel fiecare termen al acesteia ("peste munti/ si peste vai si peste sesuri"), inversiune ("Asa-s de negri ochii tai"), repetitie ("ochii"), hiperbola ("mare de-ntuneric").

Versul liber, de lungime inegala, lipsit de rima, specific poeziilor moderne, are totusi o muzicalitate aparte, sustinuta si de prezenta aliteratiei si a asonantei.

O alta caracteristica a versului este ingambamentul sau enjambamentul (continuarea ideii in versul urmator); astfel se si justifica scrierea cu minuscula la inceput de vers.

Deoarece eul liric isi exprima sentimentele in mod direct, apeland la figuri de stil si imagini artistice, poezia "Izvorul noptii", de Lucian Blaga, este o opera lirica.