Ilustreaza trasaturile prozei fantastice, prin referire la o opera literara studiata

Ilustreaza trasaturile prozei fantastice, prin referire la o opera literara studiata.

Ceea ce deosebeste nuvela fantastica de celelalte nuvele este lipsa verosimilitatii, fantasticul fiind categoria estetica ce cuprinde ceea ce este propriu inchipuirii, creat de imaginatie, ireal, himeric, incredibil. Tzvetan Todorov defineste fantasticul ca: "incertitudine intre real si imaginar, ezitarea cuiva care nu cunoaste decat legile naturale pus fata in fata cu un eveniment in aparenta supranatural." Todorov stabileste trei categorii ale fantasticului: straniu (fenomen explicabil prin vis, iluzie), miraculos (fenomen inexplicabil prin legile realitatii) si fantastic (ezitare intre explicabil si inexplicabil).

Mihai Eminescu inaugureaza la noi proza fantastica prin nuvela "Sarmanul Dionis" (1872), nuvela romantica si filozofico-fantastica.

Nuvela este fantastica prin

Regresiunea in timp - Dionis, eroul nuvelei, cauta o cale de evaziune din lumea pe care o refuza. Instrumentul iesirii din contingent este cartea de astrologie sau de magie. Aspiratia permanenta spre cunoastere a personajului ii da forta sa iasa din timp si sa gaseasca alte lumi in care imaginatia sa cauta perfectiunea.

Proiectia existentei in trecut si viitor - Urmarind "paienjenisul de linii rosii" dintr-o carte de astrologie, eroul se simte "tras in trecut" si se trezeste pe vremea lui Alexandru cel Bun, intrupat in calugarul Dan. Acesta traieste in vremea lui Dionis asa cum sufletul sau fusese odata "in pieptul lui Zoroastru". Dan este elevul lui Ruben, un evreu pribegit, profesor de matematica si filozofie la Academia din Socola.

Initierea lui Dan de catre Ruben - Acest erudit Ruben este un magician si un alchimist, domenii in care il initiaza si pe elevul sau Dan, invatandu-l cum sa traiasca in viitor, desprinzandu-se de propria-i umbra, semn al fiintei muritoare, el devenind astfel etern si stapan pe legile cunoasterii.

Ascensiunea cosmica - Sub inraurirea invataturilor lui Ruben, Dan face o calatorie in luna, insotit de iubita sa, Maria, fiica spatarului Tudor Mesteacan. In timpul calatoriei spre luna, Pamantul fusese transformat intr-o margea atarnata la gatul Mariei. Ajunsi in luna, cei doi indragostiti, desprinsi de umbrele lor trecatoare isi construiesc un palat intr-un peisaj selenar paradiziac.

Adevarata natura a lui Ruben - dascalul lui Dan se dovedise o fire satanica, un demon care isi dusese elevul in ispita. Dupa plecarea acestuia, atelierul lui Ruben se prefacuse "intr-o pestera cu paretii negri ca cerneala".