LIVIU REBREANU - PADUREA SPANZURATILOR (Tema romanului, Geneza, Subiectul)

LIVIU REBREANU

Prozator, dramaturg si publicist, se dedica in mare parte problematicii satului si a taranilor pe linia Slavici-Cosbuc-Agarbiceanu considerat creatorul romanului realist modern, a debutat cu nuvela 'codrea', dupa care publica primul volum de nuvele: 'Framantari'. Urmeaza 'Golanii' si 'Marturisire'. Romanul este cel care ia adus consacrarea: 'Ion'-1920; :Padurea Spanzuratilor'-1922; 'Adam si Eva'; 'Ciuleandra'-1927; 'Craisorul' si 'Rascoala'-1932.

PADUREA SPANZURATILOR

A aparut in anul 1922. Romanul este considerat 'primul roman de introspectie din literatura romana', dar si primul roman de analiza psihologica, obiectiv si realist. Aparitia romanului este prefigurata de nuvelele 'Catastrofa', 'Itic strul dezertor' si 'Hora mortii'.

Tema romanului o constituie evocarea realista si obiectiva a primului razboi mondial in care accentul cade pe conditia tragica a intelectului ardelean care este silit sa lupte sub steag strain impotriva propriului neam.

Geneza romanul este inspirat dintr-o tragedie personala, fratele autorului, Emil, ofiter in armata austro-ungara, fusese condamnat si spanzurat pt ca incercase sa treaca linia frontului la romani. O alta sursa de inspiratie o constituie o fotografie vazuta de Rebreanu care l-a cutremurat, imaginea reprezentand o padure de ai carei copaci atarnau spanzurati oameni cehi. Prozatorul marturiseste insa ca tragedia fratelui sau a fost numai un pretext literar, deoarece Apostol Bologa nu are nimic din acesta 'cel mult poate cateva trasaturi exterioare si unele momente de exaltare ()'.

Structura romanului. Romanul este alcatuit din patru carti, fiecare avand cate 11 capitole, exceptand ultima carte care are doar 8 capitole. Opera este construita pe doua planuri distincte: unul al tragediei razboiului, si altul al dramei psihologice a personajului principal. Aceste doua planuri evolueaza in paralel, dar se interconditioneaza.

Ca si in celelalte romane ale lui Rebreanu ('Ion' si 'Rascoala'), constructia este circulara si simetrica, romanul incapand si terminandu-se cu imaginea spanzuratorii si cu privirea luminoasa a condamnatului.

Compozitia romanului. Romanul ilustreaza cateva simboluri sugestive care devin adevarate obsesii (cu accente psihologice pe parcursul intregului roman): imaginea spanzuratorii (20ori), cuvantul 'datorie'(9ori), iar lumina din ochii condamnatului devine laitmotivul operei. In concordanta cu starile sufletesti ale personajului se afla si manifestarile naturii: atmosfera dezolanta a peisajului de toamna mohorata, cu cer rece, in care campia este neagra, arbori sunt desfrunziti, iar ploaia, vantul, intunericul, cimintirul, precum si sarma ghimpata constituie elemente care confera o nota naturalista romanului.

Subiectul romanului. Romanul incepe intr-o zi mohorata de toamna, in timpul primului razboi mondial, cand protagonistul, locotenentul Apostol Bologa este numit in completul de judecata, ca membru al Curtii Martiale, care il condamna la moarte prin spanzurare pe sublocotenentul ceh Svoboda (libertate in lb. slava) pentru ca incercase sa treaca frontul la inamic. Convins ca si-a facut datoria fata de stat, Bologa supravegheaza atent pregatirea executiei, iar condamnarea i se pare un act de dreapta justitie.

Atunci cadn, de sub streang privirea obsedanta a ochilor lui Svoboda intalneste privirea lui Apostol Bologa, in constiinta acestuia din urma se va declansa un adevarat conflict psihologice cu puternice influente. Acum incepecriza sa de constiinta (prima manifestare) care va cuprinde treptat mintea si sufletul lui Bologa.

Pentru a ezplica resorturile sufletesti ale personajului, autoul face o retrospectiva a vietii acestuia, din copilarie si pana la inrolarea sa in armata.

Fiu al unui avocat roman (Iosif Bologa) condamnat in procesul Memorandumului, Apostol isi petrecuse primii ani de viata in oraselul transilvanean Parva, fiind crescut de mama sa intr-o atmosfera severa dominata de dogmele religioae.

Sentimentul religios ii provoaca copilului Apostol Bologa viziuni mistice (la 6 ani avand revelatia liu Dumnezeu) si va fi un suport moral pentru el cand, dupa ce termina clasele primare din orasul natal, pleaca la Nasaud si se va desparti de parinti.

Contrar asteptarilor, Bologa refuza sa urmeze 'cariera preoteasca' si se hotaraste sa studieze filosofia.

Un eveniment trist tulbura insa, in curand, viata elevului Bologa: moartea neasteptata a tatalui sau care se intorsese din inchisoare si care se implicase in educatia fiului au, propunandu-si sa faca din acesta 'un om si un caracter', veghiand cu severitate evolutia etica si mentala a fiului acestuia. Echilibrul eroului se clatina puternic in acel monent simtind ca i se prebuseste credinta in Dumnezeu ('am pierdut pe dumnezeu') cu atat mai mult cu cat Apostol tocmai incepuse sa-l iubeasca. Pentru ca nu putea accepta idea vointei divine, in mintea lui incolteau intrebari tulburatoare carora incearca sa le gaseasca raspuns, manifestand o chinuita 'dorinta de a cunoaste'.

Ca student la Facultatea de Filosofie din Budapesta invata in cateva luni ungureste si nemteste si se face remarcat prin inteligenta , sarguinta si curajul opiniilor personale.

Idea datoriei il calauzeste pe tot parcursul acestor ani, atat in timpul orelor de iluminare, cat si in clipele de deznadejde.

Peste aceste framantari izbucneste razboiul. Acum, dintr-o pornire decontrolata, care era rezultatul orgoliului sau nemasurat, Bologa se inroleaza ca voluntar in armata pentru 'a creste' in ochii logodnicei sale, Marta, fiica avocatului Domsa, pe care a cunoscuto intr-una din vacante.

Ca ofiter al armatei austro-ungare, Apostol Bologa se comporta exemplar, desi era roman, avand constiinta datoriei fata de stat. Fiind decorat pentru meritele obtinute, dupa doi ani de la inrolarea sa este numit in completul de judecata al Tribunalului Militar. Criza sa de constiinta este generata de cuvintele tatalui sau:'ca barbat sa-ti faci datoria si sa nu uiti niciodata ca esti roman!'.

In momentul in care intalneste privirea lui Svoboda aceste conceptii sunt zguduite pentru prima oara desi pareau atat de solide. Expresia lui Svoboda (care 'saruta lacom crucea din mana preotului'si care isi potriveste singur streangul), il fascineaza pe Bologa si ii creaza un dezechilibru interior, simtinudu-se zdruncinat de privirea lui Svoboda care exprima dispret fata de moarte.

De acum, intreaga sa fiinta este dominata de aspiratia spre libertate si constiinta apartenentei etnice.De aceea, cand afla ca regimentul sau trece pe frontul din Ardeal, incearca sa obtina aprobarea de a nu participa la aceste lupte ce se vor purta impotriva neamului romanesc.

Discutia cu Klapka dezvaluie pt prima oara dorinta lui Bologa de a dezerta, daca generalul Karg nu-i va acepta cererea de a fi mutat pe un alt front decat cel romanesc.De aceea el incearca sa se destinga prin faptele de vitejie pt a-si putea sustine cererea in fata superiorilor sai.Chiar si dupa ce distruge reflectorul rusesc, moment in care Bologa simte din nou chemarea din ochi lui Svoboda, este refuzat de generalul Karg.Incotindui in minte, pt prima oara ideea dezertarii, incearca acest lucru, dar este ranit in lupta si este spitalizat.Se intoarce la Parva in convalescenta si rupe logodna cu Marta, care flirteaza in acest tmp cu alti ofiteri, Bologa marturisind cinstiit ca: ,,nu mai iubesc pe domnisoara Marta'.

Revenind pe front, lucreaza un timp in biroul coloanei de munitii, fiind gazduit de groparul Vidor, de a carui fica, Ilona se indragosteste si cu care se va si logodi.

Pentru a 3 oara Bologa simte chemarea lumini din ochii lui Svoboda intro dupa amiaza cand trecea cu masina printr-o padure mergand spre comandament. Imaginea celor 7 tarani spanzurati se multiplica in constinta lui, iar impresia asemanari lor ii produce iluminare:,,e Svoboda privirea lui'.

In aceasi seara i se cere, ca membru al curti martiale sa comdamne la moarte 12 romani, acuzati de spionaj.Intelegand ca nu mai avea cale de intoarcere si pt a preintanpina o noua gresala, ia pt a 2 oara hotararea sa dezerteze, desi era urmarit indeaproape de locotenetul Varga, care banuia intentia si care il si prinde, caci Bologa incearca sa dezerteze chiar prin locul pazit de acesta.Este condamnat la moarte prin spanzurare si refuza sa fie aparat de Klapka.In momentul spanzurari, ca si Svoboda la inceputul romanului, Apostol isi potriveste singur streangul si avand ,,ochi insetati de lumina rasaritului' moare avand sentimentul unei detasari fata de tot cea cel inconjura, nerecuoscundu-si chiar propriul nume scris pe crucea din fata lui.In vreme ce spiritul si constiinta sa se elibereaza si se purifica in trup izbavirea eterna, in urechi i se stingea glasul preotului:,,primeste Doamne, sufletul robului tau ApostolApostolApostol'.