Limba romana - limba romanica. Individualitatea limbii romane intre limbile romanice

Limba romana - limba romanica. Individualitatea limbii romane intre limbile romanice

Limba romana, alaturi de celelalte 8 limbi romanice sau neolatine (9, daca luam in considerare si dalmata, azi disparuta), este si ea o continuatoare a limbii latine. Descendenta latina comuna a limbilor romanice este demonstrata de similitudini fonetice, lexicale si gramaticale. Comparatia limbii romane, ca unica reprezentanta a Romaniei orientale, si inconjurata, dupa cum s-a afirmat in numeroase randuri "de o mare slava", cu celelalte limbi romanice, duce la constatarea, pe de o parte, a numeroase similitudini cu celelalte limbi romanice (care se pot explica, genetic, prin originea latina comuna), iar pe de alta parte, la sesizarea unor deosebiri importante, determinate de doi factori: a) fondul autohton (geto-dac) diferit de acela al celorlalte limbi romanice si b) lipsa de omogenitate a latinei din provinciile rasaritene si apusene ale Imperiului Roman.

Latinitatea limbii romane este o problema care a starnit interesul oamenilor de cultura, incepand cu primii cronicari romani. Grigore Ureche si Miron Costin au aratat ca poporul roman si limba romana au luat nastere prin contopirea elementului roman, cuceritor, cu cel dac - autohton. Si cronicarii munteni au subliniat, in lucrarile lor, latinitatea limbii romane si a poporului roman, facand trimiteri la izvoare istorice straine. Mai tarziu, problema avea sa fie reluata de reprezentantii Scolii ardelene (Samuil Micu, Gheorghe Sincai, Petru Maior, Ioan Budai Deleanu), care au demonstrat, sprijinindu-se pe argumente istorice si lingvistice solide, caracterul latin al limbii si al poporului roman, respingand teoriile nefondate care sustineau faptul ca poporul roman nu este de origine latina sau care afirmau ca nu este autohton. Desi, in linii mari, reprezentantii Scolii ardelene aveau dreptate (in ceea ce priveste latinitatea si autohtonia), ei au ajuns la unele exagerari, sustinand caracterul exclusiv latin [s. n. - A. T] al limbii romane, facand abstractie de elementele de substrat sau de alte proveniente si formuland chiar ideea necesitatii "purificarii" romanei de toate elementele nelatine.

Cercetarile intreprinse la nivelul vocabularului tuturor limbilor romanice au aratat ca aproximativ 500 de cuvinte sunt de origine latina, ele fiind cuvinte panromanice (exista in absolut toate limbile romanice). Ex. : lat. caelum > rom. cer, fr. ciel; it. cielo; sp. cielo; port. ceu; lat. dicere > rom. zice(re), fr. dire, sp. decir, port. dizer; lat. filius > rom. fiu, fr. fils; it. figlio, sp. ijo, port. filho; lat. florem > rom. floare, fr. fleur, it. fiore, sp. flor, port. flor; lat. habere > rom. avea, fr. avoir, it. avere, sp. haber; port. haver; lat. homo > rom. om, fr. homme; it. uomo; sp. hombre; port. homem; lat. lingua > rom. limba; fr. langue, it. lingua; sp. lengua; port. lingua; lat. terram > rom. tara; fr. terre; it. terra; sp. tierra; port. terra.

Etimologia acestor cuvinte se poate gasi in dictionare. Cuvintele-sursa sau din care se explica formal sau semantic termenii noi poarta numele de etimoane (sg. etimon). De pilda, DEX, la sfarsitul fiecarui cuvant, precizeaza limba din care provine fiecare cuvant, precum si etimonul. Descendentii romanici ai etimoanelor latinesti prezinta inevitabile modificari fonetice, care au caracter sistematic si istoric. Se vorbeste, in acest sens, despre legi fonetice. De pilda: lat. ct> pt: lactem> lapte, noctem> noapte.

Si in ceea ce priveste sensul au aparut, in timp, modificari. Daca la unele cuvinte semnificatia originara s-a pastrat integral, la altele au parut schimbari cum ar fi: largiri de sens, restrangeri de sens, treceri de la concret la abstract si invers (ex: rom. tara si inima nu pastreaza sensul etimologic din lat. terra ("pamant") si anima ("suflare, suflet").

Cercetatorii au aratat ca, in raport cu celelalte limbi neolatine, romana prezinta o serie de note distinctive, o individualitate care consta, pe de o parte, in conservarea unor elemente latinesti arhaice, iar pe de alta parte, in caracterul inovator manifestat in unele compartimente ale limbii. Incercam o astfel de grupare a fenomenelor de limba, desi clasificarea este, intr-o anumita masura, conventionala, intrucat elementul arhaic si inovatia coexista si uneori functioneaza simultan si solidar.

Trasaturile conservatoare se explica prin pozitia de arie izolata si laterala a romanei in spatiul romanic. In toate compartimentele limbii (fonetica, morfologie, sintaxa, lexic) se conserva urme de latinitate inexistente sau de multa vreme disparute din celelalte limbi romanice.

Morfologia substantivului pastreaza 3 clase de declinare, care, dupa modelul primelor 3 declinari latinesti, grupeaza substantivele terminate in -a, -consoana, -e: numai romana pastreaza formele de G-D sg. la substantivele feminine terminate in -a sau in -e (casa - unei case, vulpe - unei vulpi) sau desinenta -e la vocativul sg. al subst. masc.

In limba romana exista aproximativ 100 cuvinte latinesti pastrate exclusiv in vocabularul limbii romane care fac parte din fondul principal lexical, stand la baza si altor cuvinte formate prin derivare sau compunere: lat. adjutorium > rom. ajutor, lat. caecia > rom. ceata; lat. putridus > rom. putred etc.

Trasaturile inovatoare ale romanei se pot constata la diferite niveluri de limba:

In sistemul fonetic romanesc exista vocale si diftongi specifici: a, i: ea, oa, ai.

In morfosintaxa amintim: la numele de persoana, comune si proprii, asa-zisul gen personal, care se manifesta prin: acuzativul-obiect direct construit cu prepozitia pe: Il vad pe Ion sau pe baiat, fata de Vad filmul; marcarea G-D prin lui proclitic la numele proprii masculine (lui Ion, lui George) sau la nume proprii feminine care nu se termina in -a (lui Mimi, lui Carmen), si de aici extinderea analogica, incorecta din punctul de vedere al normei literare, la nume proprii feminine in -a (lui Ileana, lui Geta); vocativul cu forme specifice; dezvoltarea claselor de articol posesiv (al, a, ai, ale) si adjectival (cel, cea, cei, cele); constructia verb+verb la conjunctiv, in loc de infinitiv, ca in celelalte limbi romanice (vreau sa cant fata de fr. je veux chanter, it. voglio cantare, sp. quiero cantar, port. quero cantar);

Si vocabularul are o fizionomie diferita de limbile romanice apusene; prezenta termenilor de substrat, de origine traco-daca, precum si a imprumuturilor datorate vecinatatilor, de provenienta slava, maghiara sau turca a fost posibila numai in zona carpato-dunareana. S-a vorbit, in lingvistica romaneasca, despre procesul de re-romanizare (Sextil Puscariu) sau re-latinizare a limbii romane (Al. Graur), fenomen care nu se refera in mod strict la neologismele de origine latina sau romanica patrunse in limba romana, ci este mai degraba o problema sociala si culturala. Propunand termenul de occidentalizare romanica si aplicandu-l la limba culturii romanesti moderne, Al. Niculescu avea in vedere "ansamblul procesului de orientare a societatii, a culturii si a limbii romane spre latinitatea si romanitatea Occidentului european. "