Mitul potopului

MITUL POTOPULUI

Mitul potopului este atestat in toate civilizatiile lumii arhaice, avand ca suport un scenariu ce se incadreaza in marele ritm cosmic: dupa actul creatiei, zeii au hotarat sa distruga lumea, nemultumiti fie de imperfectiunile creatiei, fie de decaderea umanitatii. Prin hotarare divina, are loc potopul cosmic, o distrugere a universului si o reintoarcere in Haosul acvatic primordial, dar dupa un timp din ape sa va naste o noua lume si ciclul va reincepe.

Textele sacre babiloniene si in special Epopeea lui Ghilgames relateaza cu lux de amanunte acest potop, iar specialistii au facut, fireste, analogii cu potopul biblic. ,,Pasii scenariului acestui mit celebru sunt in general identici:

nasterea Cosmosului din Haos;

- nemultumirea zeilor fata de lumea creata (imperfectiunile sunt generate de neascultarea oamenilor); ,,lumea misuna, poporul se inmultea peste masura, mugind ca un taur salbatic, harmalaia omenirii a devenit de nelnlaturat si zeii nu se mai pot odihni din cauza harababurii;

hotararea de a distruge creatia: astfel inima i-a imboldit pe zei sa dea drumul potopului

dilema distrugerea totala sau salvarea unei parti a creatiei

alegerea celei de-a doua variante; salvarea lui Ut-Napistim, care este modest, supus, pios,

ascultator, etc.; exista si o varianta akkadiana, in care eroul salvat din potop se numeste Athahasis (care se traduce prin ,,cel prea intelept care a ascultat de porunca divina; omule, distruge-ti casa si cladeste o corabie; paraseste averile si ai grija de viata ta, dispretuieste bogatiile lumesti si mantuieste-te pe tine doar.

arca salvarii si imbarcarea eroului curat precum si a animalelor - nu sunt luati oamenii

pentru ca sunt catalogati drept fiinte ingrate si zgomotoase; intocmeste-ti o corabie, aici, ai masurile corabiei, cum trebuie sa o fauresti, lunfgimea trebuie sa fie deopotriva cu largimea ei, puntea ei sa fie acopetita ca bolta ce acopera adancimile, apoi ia in corabie samanata din toata faptura vie

dilema eroului, care trebuie sa aleaga intre porunca zeilor si statutul sau de om al cetatii:

ceea ce mi-a poruncit voi implini intocmai, dar ce voi raspunde eu la intrebarile cetatii, ale poporului, ale batranilor?

imbarcarea pe corabie: am varat inlauntru ei toata avutia mea si fiintele vii, familia si

rudele mele, dobitoacele campului, atat cele salbatice, cat si cele imblianzite.

descrierea pototului propriu-zis: la primele licariri ale zorilor un nor negru s-a ivit in

slava cerului Zeii din haurile Infernului se ridicasera, s-au deschis zagazurile apelor din lumea de dincolo, iar cei sapte judecatori ai Infernului inaltasera tortele lor, aprinzand tara cu flacara lor stralucitoare. Un strigat de deznadejne urca la ceruri cand zeul furtunii a inlocuit lumina zilei cu intunericul si a sfaramat tot tinutul ca un vas de lut Nimeni nu mai putea sa-zsi vada propriul frate, nu mai era chip sa zaresti oamenii.. Vreme de sase zile si sase nopti vantul n-a contenit sa bata, furtuni, vijelii, revarasari de ape au coplesit pamantul Cand au mijit zorii celei de-a saptea zile, potopul a incetat. Toata omenirea se schimbase in pulbere

- oprirea corabiei pe muntele Nisir, eliberarea unui porumbel, a unei randunici si a unui corb

si instituirea unei jertfe;

inceputul unei noi istorii, a unei noi lumi si hotararea zeilor de a nu mai repeta

nezabuitul potop; de acum incolo asupra celui pacatos sa cada pacatul, pe cel ce legea a incalcat sa cada incalcarea legii, mai bine sa-i rapuna pe oameni ciuma decat potopul;

dupa o asemenea experienta unica, cuplul salvat din potop a devenit asemenea zeilor si

se retrage intr-un taram indepartat unde exista un timp si un spatiu sacru, ferit de contactul cu lumea nou creata, care va incepe un nou ciclu si istoria se repeta.

Mitul cautarii nemuririi si al eroului arhetipal

Capodopera a literaturii universale, Epopeea lui Ghilgames are drept tema centrala cautarea nemuririi. In esenta, legenda ne plaseaza intr-un univers mitic incarcat de simboluri si incercari initiatice, o veritabila radiografie a conditiei umane ce trebuie sa accepte destinul harazit de zei, inevitabilitatea mortii si incapacitatea umana de a fi ,,asemenea zeilor.

Ghilgames, regele Urukului, fiu de zeita si mare preot, o treime om doua treimi zeu, este primul protagonist dintr-o lunga serie de eroi ai umanitatii care incearca sa-si depaseasca statutul de creatie a Divinitatii, iar incercarea sa de a dobandi nemurirea apare, asa cum spunea Mircea Eliade ca ,,povestea dramatica a unei initieri ratate.

Mitul mortii si al coborarii in Infern

Inscriindu-se pe aceleasi coordonate existentiale majore, textele mesopotamiene ce relateaza povestea cuplului Innana si Dumusi sau versiunea akkadiana a Cobordrii zeifei Istar in Infern, abordeaza inca o data esentialele modalitati cosmice: viata si moarte, Haos si Cosmos, iubire si ura etc. Incercarile initiatice ale zeitei Istar de a aboli moartea se soldeaza cu esec; coborarea in Infern dezvaluie o alta lume, guvernata de legi implacabile, unde nici viata, nici dragostea, nici fertilitatea nu pot schimba nimic. Singura consolare In viziunea babiloniana este acceptarea legilor divine, a alternantei viata moarte si a eternei sperante de a apropia cele doua lumi, cea divina si cea umana prifl atat de sugestivul proces al ritualului religios. Speranta exista, pentru ca, fiind plamadit de zei, omul are un ,,spirit (ilu), iar universul pe care omul si-l creeaza se vrea a fi o proiectie a lumii divine, templele si zigguratele sunt ,,centrele lumii, iar toate cetatile si sanctuarele erau numite ,,legaturile cerului cu pamantul sau porti deschise de pamant spre cer (Babilonul era denumit Bab-ilani = ,,Poarta Cerului, adica locul de unde oamenii puteau sa ,,urce la cer. Dar divinitatea cautata prin aceasta Poarta, in sensul spiritului s-a pervertit in OM, emanand ceea ce fiinta umana are mai josnic: mandria, dorinta de dominare si desfraul, toate ridicate la rangul de valori absolute ale unei lumi materiale; Babilonul devine astfel simbol al unei splendori viciate ce l-a indepartat pe OM de vocatia sa spirituala apropiindu-l de Imparatia mortii) De asemenea, toate cetatile babiloniene aveau analogii, proiectii in constelatiile stelare (Ninive avea corespondentul in Carul Mare).