Explica rolul elementelor de compozitie intr-un text poetic studiat, apartinand lui Mihai Eminescu

Explica rolul elementelor de compozitie intr-un text poetic studiat, apartinand lui Mihai Eminescu (la alegere, doua elemente, dintre urmatoarele: "titlu", "incipit", "secvente poetice", "relatii de opozitie si de simetrie", "elemente de recurenta")

Titlul reprezinta denumirea unei creatii artistice data de autor. Aceasta denumire este bazata pe continutul si/sau forma operei.

Poeziile incep sa aiba titlu abia din Renastere. In perioada moderna, alegerea titlului urmareste sa dea un indiciu asupra continutului si semnificatiei operei, sa transmita ceva in legatura cu esenta ei, sa impresioneze si sa se poata retine usor. Titlul poate sa aiba un caracter simbolic ("Flori de mucigai") sau sa reproduca partial ori integral primul vers ("Mai am un singur dor","Sara pe deal" de Mihai Eminescu). Titlul poeziei "Sara pe deal" este specific pastelului si sugereaza locul si timpul in care urmeaza sa se desfasoare episodul erotic. Cuvantul "sara" sugereaza o atmosfera de visare, de mister, iar structura "pe deal", anunta un cadru bucolic.

Secventa poetica este un element care tine de constructia interna a textului liric, deci de continutul acestuia. Secventa lirica prezinta o unitate de idei, de mesaje. Poezia este structurata in doua secvente lirice inegale ca numar de strofe.

Prima, constituita din patru strofe, creeaza cadrul in care se va desfasura intalnirea indragostitilor.

Strofa intai ilustreaza tabloul inserarii. Imagini cum ar fi "buciumul suna cu jale", "Turmele-l urc, stele le scapara-n cale" compun cadrul in care urmeaza sa se manifeste sentimentul de dragoste. Strofa a doua imbina armonios elementele de pastel, predominant cosmice, cu cele de idila. Elementele cosmosului ("luna pe cer") sunt in relatie semnificativa cu ochii iubitei: "Ochii tai mari cauta-n frunza cea rara". Strofele a treia si a patra redau panoramic imaginea satului.

Cea de-a doua secventa lirica, reprezentata de ultimele doua strofe, prezinta ritualul eroticii eminesciene, caracterizat de emotie si nerabdare. Astfel, este repetata interjectia "Ah!", este afirmata dorinta platonica a indragostitului ("Ore intregi spune-ti-voi cat imi esti draga"). Verbele la viitor sugereaza gesturi pline de tandrete: "Ne-om razima capetele unul de altul / Si surazand vom adormi sub inaltul,/ Vechiul salcam". Natura ocrotitoare va izola cuplul de restul lumii. In finalul poezii este sugerata ideea sacrificiului suprem in numele iubirii ideale, gest de care este capabil omul de tip superior, geniul.