Mihai Eminescu - Poet romantic - Opera

Mihai Eminescu - Poet romantic

Mihai Eminescu s-a nascut in 1850 la Botosani,a fost poet si prozator.Este al saptelea copil dintre cei unsprezece ai familiei.Copilaria si`o petrece la Ipotesti.

Din 1858 urmeaza clasele primare la Cernauti.In 1860 se inscrie la gimnaziul nemtesc de aici.Nesuportand rigorile disciplinei scolare se intoarce la Ipotesti apoi merge la Botosani ca practicant la tribunal.

Revine in toamna anului 1865 la Cernauti si locuieste in casa profesorului Aron Pumnul,la a carui moarte inchina oda "la mormantul lui Aron Pumnul".In luna februarie al aceluiasi an debuteaza in revista Familia de la Budapeste cu poezia De`as avea.Directorul revistei ii schimba numele din Eminovici in Eminescu.

Intre 1867 si 1869 parasind Bucovina,poetul ratceste prin Transilvania si Muntenia cu trupele de teatru ale lui Iorgu Caragiale si Mihail Pascaly.Este sufleor,copyist si la nevoi si actor.In toamna anului 1869 trece prin Botosani si tatal sau ii intrerupe peregrinariile trimitandu`l la studii in Viena.Aici se inscrie la Universitate.Frecventeaza cursuri de filozofie,limbi romanice,medicina,economie,etc.

Se aprope de cercul societatii literare Junimea de la Iasi careia ii trimite cateva poezii (Venere si Madona,Epigonii,Mortua Est)publicate imediat in revista Convorbiri Literare.La Viena se imprieteneste cu Ioan Slavici.

In anul 1872 revine in tara.La 1 septembire citeste in sedinta Junimii nuvela fantastica Sarmanul Dionis despre care Titu Maiorescu afirma ca este o capodopera si se publica imediat in revista Convorbiri Literare.Tot Maiorescu il determina sa-si continuie studiile la Berlin.in vederea unei cariere universitare.Cu ajutorul banesc acordat de Junimea sta 2 ani la Berlin unde studiaza cursuri de filozofie,istorie,limba sanscrita si mitologie.

Reintors la Iasi este numit director al bibliotecii Centrale Universitare.

Acum il cunoaste pe Ion Creanga,invatator la scoala primara din Sargarie si leaga cu acesta o prietenie durabila.In aceeasi perioada poate fi plasat romanul de dragoste cu Veronica Micle,cea care in timpul studentiei venise special la Viena sa-l cunoasca.La Convorbiri Literare vad lumina tiparului poezii ca :Melancolie,Craiasa din povesti,Lacul,Dorinta,Calin (File din poveste),Strigoii etc.

In toamna anului 1877 pleaca la Bucuresti si intra in redactia ziarului conservator Timpul,unde va depune ca redactor,redactor-sef (1880) si chiar reporter parlamentar o continua si constiincioasa activitate.In aceasta perioada scrie si publica,printer altele,Povestea Codrului,Singuratate, Rugaciunea unui dac,Revedere.Tot acuma definitiveaza cateva din capodoperele sale Oda,Scrisorile,Glossa si Luceafarul.

Este ultimul an de creatie al poetului pentru ca boala il va impiedica sa mai scrie de acum inainte.

La sfarsitul anului 1883 ii apare prima editie a unui volum de poezii cu prefata criticului Titu Maiorescu cel dintai care a avut intuitia geniului eminescian.

Restabilit partial ,dupa tratamentul de la sanatoriu de langa Viena,poetul traieste o lunga si dureroasa agonie,vreme de sase ani,pana la 15 iunie 1889 cand se stinge din viata.

Opera:

1. Adio
2. Afara-i toamna
3. Amorul unei marmure
4. Atat de frageda
5. Calin
6. Cand amintirile
7. Cand insusi glasul
8. Ce e amorul?
9. Ce te legeni?
10. Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie
11. Copii eram noi amandoi
12. Craiasa din povesti
13. Criticilor mei
14. Cu maine zilele-ti adaogi
15. Cugetarile sarmanului Dionis
16. De cate ori, iubito
17. De ce in al meu suflet
18. De ce nu-mi vii
19. De-as avea
20. De-or trece anii
21. Departe sunt de tine
22. Despartire
23. Diana
24. Din noaptea
25. Din strainatate
26. Din valurile vremii
27. Doina
28. Dorinta
29. Egipetul
30. Epigonii
31. Fat-Frumos din tei
32. Fiind baiet paduri cutreieram
33. Floare albastra
34. Foaia vesteda
35. Freamat de codru
36. Glossa
37. Iar cand voi fi pamant
38. Iubind in taina
39. Imparat si proletar
40. Inger de paza
41. Inger si demon
42. Junii corupti
43. Kamadeva
44. La Bucovina
45. La mijloc de codru
46. La moartea principelui Stirbey
47. La mormantul lui Aron Pumnul
48. La steaua
49. Lacul
50. Lasa-ti lumea
51. Luceafarul
52. Mai am un singur dor
53. Manusa
54. Melancolie
55. Misterele noptii
56. Mortua est!
57. Nu ma intelegi
58. Noaptea
59. Nu voi mormant bogat
60. Numai poetul
61. O, mama
62. O, ramai
63. Oda (in metru antic)
64. Pajul Cupidon
65. Pe aceeasi ulicioara
66. Pe langa plopii fara sot
67. Peste varfuri
68. Poet
69. Povestea codrului
70. Povestea teiului
71. Prin nopti tacute
72. Revedere
73. Rugaciunea unui dac
74. S-a dus amorul
75. Sara pe deal
76. Scrisoarea I
77. Scrisoarea II
78. Scrisoarea III
79. Scrisoarea IV
80. Scrisoarea V
81. Se bate miezul noptii
82. Si daca
83. Si daca de cu ziua
84. Singuratate
85. Somnoroase pasarele
86. Sonet I
87. Sonet II
88. Sonet III
89. Speranta
90. Te duci
91. Trecut-au anii
92. Un luceafar
93. Venere si Madona
94. Venetia

Poezii:

1.De-as avea

De-as avea si eu o floare
Mandra, dulce, rapitoare,
Ca si florile din mai,
Fiice dulce-a unui plai,
Plai razand cu iarba verde,
Ce se leagana, se pierde,
Undoind incetisor,
Soptind soapte de amor;

De-as avea o floricica
Gingasa si tinerica,
Ca si floarea crinului,
Alb ca neaua sanului,
Amalgam de-o roz-albie
Si de una purpurie,
Cantand vesel si usor,
Soptind soapte de amor;

De-as avea o porumbita
Cu chip alb de copilita,
Copilita blandisoara
Ca o zi de primavara,
Catu-ti tine ziulita
I-as canta doina, doinita,
I-as canta-o-ncetisor,
Soptind soapte de amor.

2.Floare-albastra

- Iar te-ai cufundat in stele
Si in nori si-n ceruri nalte?
De nu m-ai uita incalte
Sufletul vietii mele.

In zadar rauri in soare
Gramadesti-n a ta gandire
Si campiile asire
Si intunecata mare

Piramidele-nvechite
Urca-n cer varful lor mare -
Nu cata in departare
Fericirea ta, iubite!

Astfel zise mititica
Dulce netezindu-mi parul.
Ah! ea spuse adevarul;
Eu am ras, n-am zis nimica.

- Hai in codrul cu verdeata
Und-izvoare plang in vale,
Stanca sta sa se pravale
In prapastia mareata.

Acolo-n ochi de padure
Langa balta cea senina
Si sub trestia cea lina
Vom sedea in foi de mure.

Si mi-i spune-atunci povesti
Si minciuni cu-a ta gurita
Eu pe-un fir de romanita
Voi cerca de ma iubesti.

Si de-a soarelui caldura
Voi fi rosie ca marul
Mi-oi desface de-aur parul,
Sa-ti astup cu dansul gura.

De mi-i da o sarutare
Nime-n lume n-a s-o stie,
Caci va fi sub palarie -
S-apoi cine treaba are!

Cand prin crengi s-a fi ivit
Luna-n noaptea cea de vara
Mi-i tinea de subsuoara,
Te-oi tinea de dupa gat.

Pe carare-n bolti de frunze
Apucand spre sat in vale,
Ne-om da sarutari pe cale,
Dulci ca florile ascunse.

Si sosind l-al portii prag
Vom vorbi-n intunecime:
Grija noastra n-aib-o nime,
Cui ce-i pasa ca-mi esti drag?

Inc-o gura - si dispare
Ca un stalp eu stam in luna!
Ce frumoasa, ce nebuna
E albastra-mi, dulce floare!

. . . . . . . . . . . . . .

Si te-ai dus, dulce minune
S-a murit iubirea noastra -
Floare-albastra! floare-albastra!
Totusi este trist in lume!

3.Lacul

Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni il incarca;
Tresarind in cercuri albe
El cutremura o barca.

Si eu trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult si parc-astept
Ea din trestii sa rasara
Si sa-mi cada lin pe piept;

Sa sarim in luntrea mica,
Inganati de glas de ape,
Si sa scap din mana carma,
Si lopetile sa-mi scape;

Sa plutim cuprinsi de farmec
Sub lumina blandei lune -
Vantu-n trestii lin fosneasca,
Unduioasa apa sune!

Dar nu vine Singuratic
In zadar suspin si sufar
Langa lacul cel albastru
Incarcat cu flori de nufar.

4.Mai am un singur dor

Mai am un singur dor:
In linistea serii
Sa ma lasati sa mor
La marginea marii;

Sa-mi fie somnul lin
Si codrul aproape,
Pe-ntinsele ape
Sa am un cer senin.

Nu-mi trebuie flamuri
Nu voi sicriu bogat,
Ci-mi impletiti un pat
Din tinere ramuri.

Si nime-n urma mea
Nu-mi planga la crestet
Doar toamna glas sa dea
Frunzisului vested.

Pe cand cu zgomot cad
Izvoarele-ntruna
Alunece luna
Prin varfuri lungi de brad.

Patrunza talanga
Al serii rece vant
Deasupra-mi teiul sfant
Sa-si scuture creanga.

Cum n-oi mai fi pribeag
De-atunci inainte
M-or troieni cu drag
Aduceri aminte.

Luceferi, ce rasar
Din umbra de cetini
Fiindu-mi prieteni,
O sa-mi zambeasca iar.

Va geme de patemi
Al marii aspru cant
Ci eu voi fi pamant
In singuratate-mi.

5.O, ramai

'O, ramai, ramai la mine,
Te iubesc atat de mult!
Ale tale doruri toate
Numai eu stiu sa le-ascult;

In al umbrei intuneric
Te asaman unui print,
Ce se uit-adanc in ape
Cu ochi negri si cuminti;

Si prin vuietul de valuri,
Prin miscarea naltei ierbi,
Eu te fac s-auzi in taina
Mersul cardului de cerbi;

Eu te vad rapit de farmec
Cum ingani cu glas domol,
In a apei stralucire
Intinzand piciorul gol

Si privind in luna plina
La vapaia de pe lacuri,
Anii tai se par ca clipe,
Clipe dulci se par ca veacuri.'

Astfel zise lin padurea
Bolti asupra-mi clatinand;
Suieram l-a ei chemare
S-am iesit in camp razand.

Astazi chiar de m-as intoarce
A-ntelege n-o mai pot
Unde esti, copilarie
Cu padurea ta cu tot?

6.Sara pe deal

Sara pe deal buciumul suna cu jale,
Turmele-l urc, stele le scapara-n cale,
Apele plang, clar izvorand in fantane;
Sub un salcam, draga, m-astepti tu pe mine.

Luna pe cer trece-asa sfanta si clara
Ochii tai mari cauta-n frunza cea rara,
Stelele nasc umezi pe bolta senina,
Pieptul de dor, fruntea de ganduri ti-e plina.

Nourii curg, raze-a lor siruri despica
Stresine vechi casele-n luna ridica,
Scartaie-n vant cumpana de la fantana,
Valea-i in fum, fluiere murmura-n stana.

Si osteniti oameni cu coasa-n spinare
Vin de la camp; toaca rasuna mai tare
Clopotul vechi umple cu glasul lui sara,
Sufletul meu arde-n iubire ca para.

Ah! in curand satul in vale-amuteste;
Ah! in curand pasu-mi spre tine grabeste:
Langa salcam sta-vom noi noaptea intreaga,
Ore intregi spune-ti-voi cat imi esti draga.

Ne-om razima capetele-unul de altul
Si surazand vom adormi sub inaltul
Vechiul salcam. - Astfel de noapte bogata
Cine pe ea n-ar da viata lui toata?