Camil Petrescu SUFLETE TARI

Camil Petrescu SUFLETE TARI

Titlul. Andrei Pietraru si Ioana Boiu sunt structuri dilematice, personaje inflexibile, cu o vointa de fier, pentru care optiunile, pasiunile, deciziile au caracter irevocabil.

Apartinand unor caste sociale incompatibile, intre care nu se poate realiza comunicarea, eroii traiesc revelatii de constiinta dureroase si chiar fatale, facand parte, de aceea, din categoria "sufletelor tari'.

Subiectul

Actul I. Punctul de plecare al subiectului dramei il constituie romanul Rosu si negru de Stendhal, de unde autorul preia unele episoade, carora le da un rol nou in desfasurarea conflictului.

Andrei Pietraru, fiu de tarani, intelectual cu mari perspective in lumea universitara, si-a irosit viata si a renuntat la aspiratiile sale pentru a putea trai in apropierea Ioanei Boiu.

Personajul este un timid, incapabil, in cei sase ani de cand este bibliotecar in casa lui Matei Boiu, sa-i marturiseasca femeii dragostea sa.

intr-un tarziu, el se confeseaza totusi bunului sau prieten, Culai Dani, care-l viziteaza cu gandul de a-l readuce pe meleagurile natale.

incercarea acestuia esueaza insa, pentru ca actiunea se precipita brusc. Insultat de Basil-Serban, care-i ceruse mana Ioanei. Andrei il provoaca la duel. Ioana intervine, considerand ca un print nu se poate bate cu un servitor. Interpretand gresit gestul ei ca un semn de afectiune. Andrei se hotaraste ca pana la miezul noptii sa-i sarute mana sau sa se impuste.

Actul II. in actul al doilea are loc confruntarea dintre cei doi protagonisti. Emotionat, abatut, Andrei isi declara sentimentele. Ioana este insa plictisita, rece, sarcastica, il apostrofeaza batjocoritor, contrariindu-l.

Idealul eroului se prabuseste, el descopera stupefiat marginirea spirituala si afectiva a fiintei iubite. Sosirea neasteptata a lui Matei Boiu in camera fiicei sale schimba insa radical comportamentul acesteia. Discutand cu tatal ei, ea are revelatia calitatilor lui Andrei Pietraru si-i accepta dragostea.

Actul III. in ultimul act al piesei, pentru ca Ioana nu mai vrea sa tainuiasca legatura ei cu Andrei, tanarul vorbeste cu Matei Boiu, dezvaluindu-i acest secret.

Dialogul reprezinta punctul culminant al dramei. Eroul, la inceput sovaitor, apoi autoritar, puternic, poruncitor iese pana la urma infrant. Dupa moartea unicului sau fiu, Matei Boiu crezuse cu tarie ca Ioana s-ar putea casatori cu un print, pastrand astfel prestigiul istoric al familiei. De aceea, el il respinge categoric pe Andrei Pietraru, simtindu-se ranit de o asemenea alianta.

Deznodamantul nu se produce insa in acest moment. Surprinzandu-l pe Andrei in timp ce-si lua ramas bun de la Elena, fosta lui iubita, Ioana banuieste ca este inselata. Pentru a-i dovedi ca nu are dreptate barbatul se impusca, ranindu-se grav, dar ucigand in el pe cel indragostit de o himera.

Caracterizarea personajelor. Tipuri si relatiile dintre ele

Andei Pietraru. Personaj ezitant (renunta la studii pentru a fi langa Ioana, dar nu si Ie continua nici dupa ce o cucereste), orgolios, aparator al unui cod al onoarei (nu renunta la duel), este cand retractil, cand sigur pe el.

In confruntarea cu Ioana, dar si cu Matei, Andrei Pietraru trece prin stari si emotii contradictorii (este "ingrozit', "nelinistit', "sincer', "nedumerit', aspru, revoltat, titanic).

Imaginea sa este fixata chiar de la inceputul textului prin didascalii:

"Are o figura obosita de om mistuit de o framantata viata interioara. Fire bolnavicios de impresionabila, cand prea timida, cand excesiv de violenta. Cand e surprins, si orice gest neprevazut il surprinde, e cu totul dezorganizat, balbaie fara sa se poata regasi, dar. deindata ce isi revine instantaneu ca dupa o lege a totului sau nimic, e plin de viata, uneori cu izbucniri naprasnice'.

Dual si nelinistit, chinuit de obsesia unei iubiri absolute, el face parte din categoria eroilor insetati de idealitate.

Ioana Boiu. Ultimul vlastar dintr-o familie boiereasca, descendenta
a trei logofeti si patru spatari, "jupanita' Ioana Boiu este o prezenta
"fantasta', ,, inactuala', "cu parul si ochii negri', ,,alba si stranie',
"nu rade niciodata, doar surade adesea, un suras nervos si ironic',
"da o impresie de sensibilitate si pasiune din cap care are ceva din
rigiditatea si artificialul tulpinei de crin, poate chiar din fragilitatea
trestiei'.

Mandra, caustica, ironica, afisandu-si superioritatea, ea il respinge la inceput pe Andrei Pietraru, pentru ca apoi, sentimentala, "sa se simta coplesita de patima lui'. II accepta asa cum strabuna si modelul ei spiritual - Suzana Boiu - a acceptat dragostea unui haiduc. in final, redevine insa lucida, inflexibila, dispretuitoare. Pentru ca l-a zarit pe Andrei sarutand-o pe Elena, ea i se adreseaza cu duritate si trufie: "Dar te vad intreg suflet de sluga'.

Structura - compozitie. Tehnica teatrala folosita de Camil Petrescu este ibseniana. Indicatiile de regie complexe, abundente, minutioase, amintesc vocatia de romancier a autorului. De-a lungul celor trei acte, didascaliile contin fie observatii psihologice, fie sugestii de miscare, detalii scenografice; ele sunt cel mai adesea metaforice, poetice, literaturizate, alcatuind un mijloc eficient de caracterizare a personajelor: ,, Ioana - cu tresariri de mandrie ce sunt acele zbateri brusce de animal ranit care moare; Andrei indurerat, cald ca o lava, caci e in el o miscare, o rascolire, ca impletiri de suvoaie de suflet'.

Receptare critica

"Piesa se inscrie in problematica literaturii lui Camil Petrescu, mai intai prin faptul ca aduce iar pe scena un intelectual posedat de ideea absolutului. Pentru Andrei Pietraru, Ioana Boiu e totul. Din splendoarea ei inaccesibila, eroul isi face tinta suprema a existentei sale.'

(Ov. S. Crohmalniceanu, Literatura romana intre cele doua razboaie mondiale) (E.C.)