Mistretii erau blanzi - STEFAN BANULESCU

Mistretii erau blanzi - STEFAN BANULESCU

Condrat inainteaza cu barca prin padure lovind bucati de gheata, ocolind stejarul batran prabusit in apa. In barca se afla diaconul Ichim, Fenia, sotia lui Condrat si copilul in sicriul in care va fi ingropat. Ichim, diaconul pantecos, striga pentru a acoperi zgomotul apelor si a furtunii, povestind despre sine si despre faptul ca, in sat, nu are cu cine vorbi. La un moment dat, propune lui Condrat sa intoarca barca spre sat, spre dunele de nisip, fiindca nu vor gasi nici un petic de pamant neinundat. Desi ii cere parerea Feniei, adoarme in fundul barcii fara sa astepte raspunsul femeii. Dupa un timp, Fenia ii raspunde povestind, la randul ei, despre cumnatul Vlase a carui curte este mai inalta si ar putea adaposti mormantul copilului. Vlase ii promite bani pentru inmormantarea copilului la oras, la Tulcea dar nu o face stiind ca nu se poate ajunge la Tulcea, pe Dunare din cauza gheturilor si, la insistenta sotiei sale, Carpena, infige cazmaua in pamant dand de apa ceea ce il face sa hotarasca sa faca in acel loc o fantana. El ii atrage atentia asupra Vicai, stricata satului, care ii da tarcoale lui Condrat. Iesind din padurea de stejari, Condrat zareste barca lautarilor Laliu si Dache care asteptau un semn pentru a canta la inmormantarea copilului. Fenia o zareste venind cu barca pe Vica alungata din sat. Femeia, alergnd cu picioarele goale prin dune, il roaga pe Condrat sa o primeasca langa el pentru a o proteja de mania satenilor. Barbatul este, insa, preocupat sa gaseasca un loc in nisip in care sa-si poata ingropa copilul si Vica o implora pe Fenia sa o ierte si sa o accepte langa ei dar aceasta o respinge. Condrat incepe sa sape groapa dar nisipul luneca mereu facand inutil efortul barbatului. Diaconul cere barbatului sa cante un cantec depre pamant si iarba in timp ce Vica isi stoarce hainele pe marginea dunelor de nisip iar Fenia si Condrat intaresc marginile gropii cu o impletitura de crengi. Dintr-o data apa, venita cu furie, loveste barca lui Condrat. Ichim fuge spre sat cu barca lautarilor iar Vica sare in barca cu sicriul copilului, ajunge in sat si o roaga pe invatatoare sa-l ingropa pe copil sub dusumeaua cancelariei de la scoala. Condrat si Fenia parasesc groapa dintre dune afland ca invatatoarea si Vica au facut loc de inmormantare in cancelarie. Condrat vede pe Vasile, mistretul cel batran vazandu-l cum se zbate intre ape si incepe sa rada eliberat de incrancenarea cu care sapase groapa din dunele de nisip. Fenia priveste nedumerita oamenii care rad, urmarind mistretii manati de ape.