Prezinta constructia discursului narativ intr-o opera literara studiata (povestire sau basm cult), prin referire la doua dintre conceptele operationale din urmatoarea lista: secvente narative, episod, alternanta, inlantuire, incipit, final

Prezinta constructia discursului narativ intr-o opera literara studiata (povestire sau basm cult), prin referire la doua dintre conceptele operationale din urmatoarea lista: secvente narative, episod, alternanta, inlantuire, incipit, final, pauza descriptiva, elipsa.

Opera aleasa: Povestea lui Harap-Alb, de Ion Creanga

Ca specie literara epica, "Povestea lui Harap-Alb" este un basm cult ce se organizeaza narativ dupa un tipar specific:

1. incepe cu o stare de echilibru: Craiul traieste in pace si armonie la curtea sa alaturi de cei trei fii;

2. cauza destabilizatoare este generata de o lipsa: Imparatul Verde nu are mostenitor si ii solicita fratelui sau, craiul, un fiu, cel mai destoinic pentru a-i fi urmas.

3. actiunea de recuperare a echilibrului si rasplata eroului: plecarea mezinului spre unchiul sau si initierea acestuia gratie probelor la care este supus. Harap-Alb se urca pe scaunul imparatesc si se casatoreste cu fiica Imparatului Ros.

Ceea ce il deosebeste de un basm popular este faptul ca si constructia narativa urmeaza motivul triplicarii, deoarece basmul are la baza o succesiune de trei nuclee narative:

Ø    exista un basm ce cumuleaza ca o unitate drumul lui Harap-Alb si peripetiile acestuia pana la imparatul Verde.

Ø    exista un basm alcatuit din intamplarile centrate pe peripetiile eroului la imparatul Verde si probele la care il supune Spanul.

Ø    al treilea nucleu narativ al subiectului se centreaza pe calatoria lui Harap-Alb insotit de adjuvanti (Ochila, Setila, Gerila, Flamanzila, Pasari-Lati-Lungila) pentru a o peti pe fata imparatului Ros.

Complexitatea basmului trimite    mai mult la un roman de aventuri. La inceput predomina cadrul natural, real, din imparatia craiului. Trecerea in plan fantastic se face prin interventia neasteptata a unui element tranzitoriu (Sfanta Duminica). Intamplarile cu salatile ursului, cerbul cu piatra-n frunte, intamplarile de la Imparatul Ros, reinvierea lui Harap-Alb, toate aceste elemente apartin miraculosului.

In cadrul basmelor, in general, si in "Povestea lui Harap-Alb", in special, incipitul narativ are valoare psihologica. El te pregateste mintal sa creditezi ca veridica orice actiune, stare, atitudine sau personaj. Formula "Amu cica era odata" este o fraza prag a carei rostire are farmecul transgresarii temporale si spatiale si a descatusarii potentelor supranaturalului, chiar daca acesta este umanizat.

Finalul este de asemenea marcat de o formula specifica: "Si a tinut veselia ani intregi, si acum mai tine inca: cine se duce acolo be si mananca. Iar pe la noi, cine are bani bea si mananca, iara cine nu, se uita si rabda", avand, asemenea frazei incipiente, rol psihologic. Aceasta trezeste lectorul la realitate, intarindu-i ideea ca ceea ce a citit apartine creativitatii umane. Precizarea "iar pe la noi" transfera actiunea in plan real, un acea lume a ruralului ancestral, acel spatiu al povestilor si al eresurilor arhetipale.