Tema nuvelei ilustreaza mitul
folcloric al vrajitoarei malefice, care-i
atrage pe tineri si-i intoarce din cale tulburandu-le mintile,
scotand la suprafata dorinte ascunse, dar care,
odata iesiti din cercul magiei diavolesti,
isi reiau fagasul normal al vietii.
Motive si simboluri
Focul este un element primordial(de
la inceput, de la origine, initial, originar; de prima
importanta, principal, esential), la fel ca apa cu care se afla intr-o
permanenta opozitie. Este un element complex, avand trei ipostaze
complet diferite:
a)Focul sacru sau focul purificator; aceasta
flacara are origine celesta, fiind un simbol al puterii zeilor,
o manifestare a acestora. In multe temple existau torte cu ajutorul
carora se celebra cultul zeilor. In Grecia
Antica, flacara olimpica avea o semnificatie
importanta. Se spunea ca nu se stinge niciodata, iar in timpul Jocurilor
Olimpice se organizau curse cu torte aprinse cu acea
flacara, inchinate Atenei.
b)Focul uman sau al mestesugurilor este focul prieten
omului pe care acesta il cunoaste si il foloseste in
mestesugurile sale. Multor zei care guverneaza asupra
metalurgiei sau a fecunditatii li s-a atribuit si acest foc. Mai
tarziu, chiar cativa zei ai razboiului au primit aceleasi
atributii, ca niste zei ai focului. In multe mitologii, focul uman
este de fapt foc sacru adus pe pamant si adaptat de oameni. Mitologia greaca are chiar o
legenda legata de acest proces. Titanul Prometeu
este cel ce fura focul din ceruri si il aduce oamenilor, fapta
pentru care este crunt pedepsit.
c)Focul demonic sau focul mistuitor pune in
evidenta proprietatea focului de a arde, de a distruge. Este un
element malefic al naturii. De multe ori Infernul sau Lumea mortilor sunt vazute ca
spatii ale acestui foc.
Mistuirea cucoanei Marghioala de
incendiul care a ars hanul din temelii, sugereaza chinurile Iadului, unde s-a dus sufletul ei dupa
moarte.
Alte opere:
Biblia - arderea Sodomei
si a Gomorei(a)
Hesiod, Theogonia
(b)
Alexandru Mitru, Legendele
olimpului(b)
Ioan Slavici, Moara
cu noroc(c)
Labirintul Labirinturile preistorice au fost utilizate pentru a inchide in ele
spiritele rele sau pentru a fi ruta dansurilor ritualice. In mitologia
greaca labirintul era o structura elaborata de regale Minos al Cretei
si construita de mesterul Dedal pentru a-l inchide in pe
Minotaur. In Evul mediu acesta reprezenta drumul greu pe care omul trebuia
sa il parcurga pentru a ajunge la Dumnezeu. Aceasta
incarcatura religioasa dispare cu timpul si va fi
folosit pentru distractii. Din puct de vedere istoric, labirintul a
fost utilizat pentru diferite ritualuri sau pentru meditatii. Cert
este ca a devenit un symbol in toate artele, inca din
antichitate. In timpurile moderne imaginea labirintului sugereaza
confuzia, ceva in care omul se pierde.
Drumul lui Fanica dupa ce pleaca de
la han.
Alte opere:
Umberto Eco, Numele
trandafirului
Mark Z. Danielewski, House of
Leaves
Roger Zelazny, Cronicile lui Amber
Jorge Luis Borges - in numeroase naratiuni
scurte
vrajitoare - in credinta
populara era o femeie cu puteri magice, ce putea realiza
vindecari miraculoase, sau poate aduce nenorociri. Provine din
timpurile religiilor politeiste, anterioare crestinismului, cand se
credea in zane bune iar cele rele fiind
vrajitoarele, care erau frecvent de sex feminin. Din gard nuielele
rupte, sau cozile de matura erau folosite pentru zbor de
vrajitoare , credinta despre puterile miraculoase de vindecare
cu ierburi de leac a lor provine din timpul anterior crestinismului.
Dupa perioada de crestinizare a fost considerata ca fiind in
legatura de alianta cu demonii
lui Lucifer.
Din Biblie
provine termenul de vrajitorie si pedepsirea celor ce o
practica. Acest termen a fost mai precis conturat in actele de
condamnare a vrajitorilor din evul mediu, care procese erau
considerate ca o masura de salvare a unui suflet
pacatos. In perioada evului
mediu de extirpare a vrajitoarelor, din motive
de ura invidie, puteau fi inlaturate cu pretextul invinuirii de
vrajitorie persoane de ambele sexe, dar mai ales femei. Termenul
poate fi gasit in Europa incepand ca. din anul .
Alte opere:
W. Shakespeare, Macbeth
Johann Wolfgang von Goethe,
Faust
Mihail Bulgakov, Mesterul si Margarita (roman)
icoanele - Bisericii Ortodoxe sunt expresii in
imagini ale credintei in Dumnezeu si ale libertatii
religioase. Pentru crestinii ortodocsi, icoana este efectul
intalnirii omului cu Dumnezeu. Instrument prin care se realizeaza
legatura omului cu Dumnezeu, ca un obiect prin care se rasfrange
harul
lui Dumnezeu in lume, asemenea unei ferestre prin care patrunde in
casa lumina soarelui.
Lipsa
acestora in han!
cotoiul si
iedul(capra, tapul) - animale identificate cu Necuratul. Pisicile apar
adesea alaturi de vrajitoare, iar Satana este reprezentat in
foarte multe culturi jumatate om, jumatate tap. simbolul cromatic al negrului este in
contrast cu albul peretilor. Pisica ilustreaza o superstitie veche, legata de
raul care poate taia calea omului si-1 poate intoarce
si abate din drum, ceea ce
se si intampla aici;
numele - personajului feminin este o ilustrare inversa, prin
conotatie nega tiva, a bine cunoscutului Maria, cu
semnificatii crestine. Se creeaza in felul acesta
o opozitie intre Maria si Marghioala, personajul de
fata sugerand demonicul si prin varsta
nearatata, precum si prin ispitirea lui Fanica;
ochii - femeii
apar permanent in replica lui Fanica: "Strasnici
ochi ai, coana Marghioalo!' Privirea hangitei este, de
fapt, o maniera de a stapani a
personajului, o prima forma a ispitirii si a vrajirii;
existenta in text a anumitor gesturi ale personajului feminin,
care sugereaza, prin ambiguitatea lor, miraculosul. Un exemplu este
privitul in caciula al Marghioalei, la plecarea oaspetelui si starea
de disconfort provocata de aceasta purtatorului: "Caciula parca ma
strangea de cap ca o menghinea'. Gestul se asociaza cu puterea unei vraji, deci cu
maleficul;
anumite replici din text ale femeii par a anticipa esecul
calatoriei lui Fanica. De exemplu, "imi platesti cand treci
inapoi' nu mai este o vorba aruncata in vant, ci are o forta speciala,
caci Fanica se intoarce dupa numai patru ceasuri.
